Traducere din rusă (de Iacob C. Istrati) din Moldavskie Vedomosti (autor Artur Sitov)
Conform surselor de informaţii, după ce Roşca în 1992 devine vice-preşedinte al FP, pseudonimul său operativ a fost schimbat : el a primit numele “Lider “, despre care scria cândva şi ziarul PCRM “Comunist”, dar care foarte repede, reeşind din cele de mai jos a încetat să mai facă vre-o legatură între Roşca şi serviciile speciale secrete.
Un fapt nu mai puţin important : schimbarea numelui operativ ne vorbeşte despre importanţa activităţii lui Roşca pentru FSB- ul Rusiei pentru, că acţiunile lui Roşca erau dirijate de Moscova, iar faptul că el lucra pentru dânşii a fost ascuns sub voalul gros al tainelor. Agentul preţios trebuie protejat, iar faptul că “ Liderul “ era pentru FSB deosebit de preţios ne vorbeşte acel fapt, că coordonatorul lui Roşca era Veaceslav Uşakov, în prezent secretar statist al FSB-ului şi locţiitorul directorului Serviciilor Speciale ale Rusiei.
Aici e nevoie să facem o mică pauză, pentru ca cititorul să poată pătrunde în esenţa celor ce urmeaza: V. Voronin, conform unor surse greu de verificat pentru noi a fost “implantat” în politica RM datorită tot eforturilor lui Veaceaslav Ushakov(!).
- Conform surselor de informaţii, în primii ani de independenţă a RM, Voronin îsi face studiile la Academia MAI din Moscova, lucru de fapt cunoscut de toţi. Ceea, ce se cunoaşte mai puţin este faptul, că problemele financiare ale familiei sale erau pe cale să ducă la divorţul lui Vladimir si Taisia Voronin.
Persoana, care l-a ajutat pe V.Voronin să-şi păstreze famila şi care a influienţat asupra devenirii sale ca şef de stat a Moldovei nu este altul decât Veaceslav Ushakov. O coincidenţă ciudată: vice-directorul FSB (Federal Security Service) are legatură directă cu cei doi duşmani: V.Voronin şi Roşca. Este oare o coincidenţă?
În 1992 în timpul declanşării conflictului armat între cele două maluri frăţeşti, Roşca refuză să participe la mobilizarea întru susţinerea combatanţilor.
- “Noi suntem creştini şi păstrăm neutralitate faţă de acest razboi.” Aceste cuvinte aparţin lui Roşca, care nu uita în acelaşi timp, periodic să le amintească combatanţilor, că FP luptă pentru unirea cu România. Cuvintele lui au ajuns şi la urechile “adversarilor” de pe celalalt mal, adâncind astfel ura transnistrenilor şi mărind numarul de voluntari transnistreni de a participa în războiul împotriva Chisinăului.
Devenind vice- presedinte al FP Roşca loveste crunt în fondatorii mişcării naţionale moldoveneşti: Beşleagă, Lari, Ghimpu, Vieru, Cimpoi, Moşanu, Istrati şi Şoimaru părăsesc rândurile partidului şi formeaza Congresul Intelectualilor. Debarasandu-se de ei Roşca trece la înfaptuirea urmatoarei etape de cucerire a puterii în FP.
Convingându-l în 1993 pe M.Druc să se baloteze candidat la funcţia de preşedinte al României şi obţinând plecarea lui din funcţia de Presedinte al FP, Roşca se proclamă lider al mişcarii naţionale din Moldova, înscriind după sine toate succesele predecesorilor săi.
Puţin mai târziu Roşca, care la începutul activităţii sale impreună cu V.Cubreacov erau destul de frecvent oaspeţi ai familiei Druc, bucurându-se din plin de ospitalitate, declara: “Iata că aici s-au desparţit căile noastre cu Druc, care nici odată n-a recunoscut Republica Moldova”
În aprilie 1994 Roşca obţine rezultatele mult dorite: luarea pe deplin a puterii în FP. La Congresul IV a PPCD Roşca este ales Preşedinte. A fost reales în această funcţie în 1996 şi 1999.
Primul mandat de deputat
La 9 decembrie 1993 în Tiraspol a fost dată citirii sentinţa “grupului Ilaşcu”. Arestarea grupului şi până astăzi o pată albă în istoria contemporană a Moldovei. Ilaşcu consideră, că atât dânsul, cât şi grupul său au fost folosiţi de către serviciile speciale ale Moldovei şi Rusiei cu scopul de ai da FP o aură de terorişti români şi astfel să justifice acţiunile separatiştilor: – “ Eu am inţeles, că ceva nu este curat atunci, când am cerut pentru grupul nostru arme produse în Rusia, dar Chisinăul a insistat, ca noi să luptăm cu arme româneşti.” – declară mai târziu Ilaşcu, arestat în 1992.
În cele mai tensionate momente de legatură cu Tiraspolul, Roşca special înscenează scandaluri, accentuând dispoziţiile sale unioniste, adâncind şi mai mult duşmănia pe ambele maluri ale Nistrului. Şi aceasta se petrece în condiţiile când Roşca şi Chișinăul, Tiraspolul si Moscova prea bine înţelegeau, că despre nici o unire a Moldovei cu România nu poate fi vorba: nu erau coapte premizele unirii.
- Mai mult ca atât: rolul lui Roşca în proclamarea autonomiei Republicii Transnistrene până azi ramâne neclar, nefiind studiat până la urmă. Insa un lucru e clar: el i-a acordat Tiraspolului un ajutor de nepreţuit pentru a-şi atinge scopul. Aceasta reesă din declaraţiile şi acţiunile întreprinse de el la moment. Aici apar un şir de întrebări şi răspunsuri, referitoare la instrucţiunile primite de Lider şi la care dorim să atragem atenţia cititorului.
În vara anului 1990, în timpul Congresului II a FP Roşca şi-a alcătuit propriile teze, necoordonandu –le cu conducerea FP şi neinformand-o despre “iniţiativele” sale. Una din acele iniţiative ale viitorului “oranjist” era orientată spre schimbarea denumirii RSSM în Republica Română Moldova. Acest lucru s-a petrecut în acel timp când Moscova depunea eforturi colosale pentru a convinge Chisinăul să semneze Tratatul de alianţă, speriindu-l pe M.Snegur cu crearea republicilor separatiste.(Găgăuzia şi Transnistria).
Tiraspolul se gasea în regim de asteptare. Roşca, in loc să ţină cont de realităţile politice a început un joc al său, devenind catalizatorul creării Republicii fantome Transnistrene. Denumirea de “Republica Romană Moldova” a produs în conducerea URSS un şoc şi i-a speriat pe transnistreni într-atât, ca Tiraspolul la 12 septembrie1990 declară formarea “Republicii Moldoveneşti Transnistrene”. Mai tarziu, prin acţiunea directă a forţelor militare ruseşti în urma operaţiilor militare din 1992 Tiraspolul a luat sub control direct teritoriul Transnistriei şi împrejurimile or.Tighina (Bender).
- E de mirare faptul, că după aceia Roşca n-a mai pomenit de “Republica Romană Moldova”. Şi-a înteles greşeala ori a dus pur şi simplu la îndeplinire ordinele puse în faţa lui?!…V-a judeca istoria. Dar, în aceia, că prin acţiunile sale şi-a adus aportul la dezmembrarea RM în două lagăre duşmane e clar şi acum. Sperăm că fiului său Stefan şi fiicelor Alexandra şi Oana le va spune adevarul despre rolul său în evenimentele din 1990-1992.
Pe spatele lui Ilascu
Dar, să ne întoarcem la Ilaşcu şi la rolul său în înaintarea lui Roşca în Parlamentul RM. Mai bine zis, la aceea, cum a fost folosit Ilascu pentru ca Roşca să obţină mandatul de deputat. După arestarea grupului Ilaşcu, Roşca organizează mitinguri massive de protest la care cere conducerii republicii să ia toate măsurile necesare pentru eliberarea lui, chiar prin folosirea fortei armate, necătând că preşedintele RM făcea tot posibilul, pentru a convinge Moscova în necesitatea eliberării lui Ilaşcu şi grupului său. Roşca în direct îl învinuieşte pe Snegur că se înjoseşte în faţa separatiştilor şi cere demisionarea lui. Cere implicarea forţelor armate împotriva Tiraspolului pentru eliberarea “grupului Ilascu” ce inevitabil avea să ducă la noi vărsări de sânge. Pentru ce se zbătea Roşca atunci vom povesti mai jos, dar retineti: la această etapă Roşca cere acţiuni militare pentru eliberarea lui Ilaşcu.
Roşca n-a obţinut demisia lui Snegur, dar în 1994 obţine mandatul de parlamentar datorită imaginii lui Ilaşcu, scriind chiar şi o carte despre el. Din spusele lui Ion Neagu şi a altor conducători ai FP, această carte a fost distribuită electoratului numai în perioada preelectorală:- ”Au fost editate sute de mii de exemplare, dar după alegeri Roşca ne-a interzis să distribuim aceste cărti prin sate. Pe urmă ne-a ordonat să încălzim sobele cu ele. Noi am intrat în Parlament cu ajutorul lui Ilaşcu – mai departe nu i-a mai trebuit…”
Daca analizăm cu atenţie acţiunile lui Roşca, devine clar pricina acestei hotarari: Ilaşcu era unul din oamenii ce pretindeau la conducerea FP ce pentru Rosca era inadmisibil. Mai mult ca atât: în timp ce Roşca învinuia conducerea Moldovei de inacţiune în reyolvarea problemei “gr.Ilascu”, V. Cubreacov intra triumfator în parlament ţinând fotografia lui Ilascu sus.
Liderul PPCD fura fară soveste familia lui Ilaşcu. Iurie Ivanovici nu-i elibera leafa de deputat a lui Ilaşcu Ninei, soţiei acestuia. Iată ce relatează I.Ilaşcu: – “Roşca fura de la familie. Nu-i elibera soţiei toata leafa, şi acest fapt s-a prelungit până când soţia n-a mai răbdat şi n-a început s-o primească singură. El îi lua şi tot ajutorul umanitar adresat familiei mele prin intermediul FP de la cetaţenii României şi altor state. Pe mine mă întrebau mulţi oameni, dacă au ajuns până la mine sumele de 5mii, 12mii si chiar 25mii de dolari SUA, care erau tpansmise prin Roşca.
Dar soţia mea niciodată n-a primit de la dânsul mai mult de 3000 dolari SUA. Odată i-a spus sotiei că toată mobila pe care ne-au trimis-o din România si care s-a descărcat în oficiul partidului a fost furată. Victor Zugravu, fostul conducător al filialei de partid de la uzina de beton-armat a declarat ziarului “Timpul” urmatoarele: – ”Pe adresa FP venea ajutor pentru detinuţi (grupului Ilascu) zeci de vagoane, inclusiv mobilă pe care Roşca o vindea în Rusia. Cei care au ştiut de lucrul acesta au sfârşit rău…”
- La fel şi Mircea Druc a subliniat, că banii primiti la adresa FP drept ajutor familiilor “grupului Ilaşcu ”veneau din mai multe tări, dar timp de 15 ani, cât a stat Ilaşcu şi prietenii săi în detenţie, acesti bani n-au ajuns la ei.
Roşca, agent al KGB –ului
V.Matei primeşte o scrisoare semnată de Ilie Ilaşcu care se afla în detentie şi în care erau scrise următoarele: – ” Valeriu, eu am aflat, că Roşca este agent al KGB-ului. Fii atent!.” După eliberarea sa, Ilaşcu declară, că la baza acestor cuvinte se află declaraţia unuia din colaboratorii SIS-ului Moldovei, care lucra în Tiraspol în mod conspirativ şi căruia “grupul lui Ilaşcu” în timpul operaţiilor militare din 1992 i-a salvat viaţa. Din spusele lui Ilaşcu, colaboratorul a procedat astfel în semn de recunoştinţă următoarele: – “Ilie, dacă aţi şti ce nemernici se află la voi în FP?! Roşca a fost cumpărat de noi încă în 1986, când lucra la televiziune. La început numele lui conspirativ a fost “Budulai”.
Ilaşcu a povestit, că la început n-a dat crezare spuselor, dar mai târziu s-a convins singur de aceasta: – ”FP a fost fondatd de către Hadârcă şi Druc. Roşca se învârtea pe acolo cu alt scop. Pentru a ne dezbina să nu fim un tot întreg el îi vorbea unuia, că celălalt e “KGB-bist”, “beţiv”. În loc să înfăptuiască revoluţia despre care declara, a dus la înabuşirea mişcării de eliberare naţională. Era misiunea lui…”
Ilaşcu mai subliniaza, că până la 1996 el i-a transmis lui Roşca câteva scrisori, dar n-a primit nici un raspuns. În 1996 deţinutul Ilaşcu s-a pregătit minuţios de evadare şi în planul său de acţiune unul din rolurile principale era atribuit lui Roşca. Ilaşcu a hotărât să evadeze la 23 februarie 1996, când paza avea să sărbătorească ziua Armatei Sovietice.
Conform planului, Ilaşcu trebuia să strige, bătând în usa camerei din motiv, că i s-a făcut rău, pentru al face pe gardian să intre în celulă ca să-l neutralizeze, speriindu-l cu pistolul avut de mai înainte; să-l lege şi să fugă, sărind gardul închisorii. El s-a mai înţeles cu gardianul care era de serviciu sus, pe suportul de observare că în caz de necesitate să i-a ţinta greşită… “Închisoarea din s.Hlinoe servise anterior ca spital pentru bolnavii de alcoolizm şi gardul era usor de sărit.” – î-şi aminteşte Ilaşcu.
În decembrie 1995 în timpul întrevederii cu soţia Ilaşcu transmite pentru Roşca o ţidulă cifrată în care îl întreabă direct dacă este de accord cu cele scrise.Îl ruga pe Roşca să-i pună la dispoziţie un mijloc de transport, care trebuia să-l aştepte la 200 m. de închisoare. Ilaşcu trebuia să parcurgă cu maşina 12km păna la malul Nistrului, urmând să treacă râul cu barca… Roşca a fost de accord cu planul evadarii rugând-o pe Nina să-i transmită lui Ilaşcu că-i gata să-I ajute.
În noaptea lui 23 februarie Ilaşcu a reascuns pistolul sub căpătâi aşteptând momentul, dar… La ora 22.55 l-a surprins liniştea de după uşă: – “Acolo se auzeau şoapte, s-a deschis brusc uşa, m-au lovit cu patul armei în faţă şi am căzut…L-am observat în celulă pe V. Antufiev, ministrul securităţii din Tiraspol. Cineva a ordonat să fiu percheziţionat dacă ascund armă şi când au ridicat perina au înlemnit. M-au bătut crunt după care m-au închis la carceră pentru 30 de zile. Următoarele şase luni mi s-au interzis întrevederile cu soţia.” – povesteşte dânsul.
Conform celor relatate de Ilaşcu, îndată după eşec Roşca i-a spus soţiei sale: – ”Taci, Nina, că şi tu eşti implicată”.
Ea l-a întrebat dacă i-a trimis în acea noapte maşina, după cum urma, dar a primit următorul răspuns: – ”Ce, mă crezi nebun să îndeplinesc rugaminţile prosteşti ale lui Ilaşcu?”
Mai târziu Roşca declară oficial, că planul de evadare a fost nu altceva, decât o acţiune provocatoare îndreptată împotriva FP. – ”Noi nu suntem organizaţie teroristă şi n-a existat nici o şansă cât de mică pentru a fi eliberat Ilascu prin evadare”. Acesta e acel Roşca care învinuia anterior conducerea Moldovei în aceia că nu foloseşte forţa armată pentru eliberarea “Grupului Ilascu”.
Ce se petrecea în acel timp în incintele ierarhice povesteşte N.Andronic, fost Şef al Comisiei departamentale în soluţionarea problemei transnistrene:- ”Când a fost ridicată problema privatizării uzinei “Vibropribor” din Chisinău am aflat, că colonelul rus Bergman, care comanda cu forţele separatiste era cointeresat în această problemă. Noi i-am propus în schimb eliberarea lui Ilaşcu, Dânsul a raspuns ,că pentru soluţionarea aceastei probleme îi trebuie puţin timp… Atunci de mine s-a apropiat Roşca spunând:- ”Hai să-I ajutăm să fugă, iar pe drum il lichidam.” Ilie era să devină erou… Roşca se temea de concurenţa. Eu am refuzat să particip la acest act…” – a spus Andronic.
Şi D.Osipov, fost vice-preşedinte al PPCD subliniază faptul că Ilaşcu putea deveni mare lider politic ceea, ce lui Roşca i se părea un vis groaznic. Dar prin care mijloace informatia ce nimerea numai la Roşca era cunoscută organelor de securitate din Tiraspol?! -”După cum ruşii sunt împotriva mea, aşa şi Rosca”- consideră Ilaşcu convins de existenţa unui canal de scurgere a informaţiei: Rosca-Simion Rusu-Antufiev. Fostul locţiitor al directorului SIS S.Rusu era întâlnit des în anturajul lui Roşca.
După trădarea lui Roşca, Ilaşcu îndată a şi scris cerere de ieşire din PPCD, dar era tarziu… El şi-a jucat şi îndeplinit rolul asigurându-l pe Roşca cu primii patru ani de imunitate parlamentară.
În primăvara lui 1996 în Piaţa Marii Adunări Nationale combatanţii conflictului transnistrean au organizat o acţiune de protest în spriginul “Grupului Ilaşcu”. Protestul a fost susţinut de toţi liderii partidelor democratice şi reprezentanţii intelectualităţii. De toţi, numai nu de Roşca.
Iniţiatori ai acţiunii au fost Nicolae Şumleanschii – preşedintele filialei PPCD din Bender (Tighina) si Victor Zugravu.
Împreună cu Petru Godiac, unul din membrii “Grupului Ilaşcu”, care fusese eliberat anterior au făcut ocolul tuturor filialelor raionale şi orăşeneşti din republică rugandu-i pe colegi să participe la acţiunea de protest. -”Îndată în urma noastră stopa şi automobilul PPCD-ului în care se afla cineva care le spunea să nu ne i-a în serios. Noi am chemat pe multi, dar n-a venit nimeni” – confirmă Godiac.
La data de 6 mai 1996 Şumleanschii şi Zugravu au venit la sediul PPCD cu scopul de ai propune lui Roşca să se alăture la acţiunea ce urma să aibă loc.Iată ce povesteşte Zugravu despre cele petrecute în acea zi: – ”Noi am păşit pragul, acolo fiind adunaţi toţi deputaţii PPCD. Văzându-mă, Iurie a sărit la bătaie cu pumnii. A pus pistolul la tâmpla mea: – “Vă împuşc! Ce vă leagă pe voi de “Grupul Ilaşcu”? Ei sunt narcomani si beţivi! S-au vândut SIS-ului! M-au trădat! Voi, toţi cei care sunteţi pentru Unire trebuiţi împuşcaţi. El mă bătea cu pumnii, picioarele şi cu mânerul pistolului peste cap. După aceasta s-a aruncat asupra lui Şumleanschii. Primii au părăsit încăperea Cubreacov şi Burcă, pe urmă ceilalţi deputaţi. Natalia Pascal forma textul la claviatura computerului, iar Roşca ne bătea ca pe nişte saci de box. Mai târziu cineva mi-a ajutat să intru în veceu, unde mi-am spălat sângele.Pe urmă şi pe Şumleanschii l-au adus, căruia îi ierau pline şi faţa şi ochii de sânge. Mai târziu pe el l-au urcat într-o maşină şi l-au dus. Ştiind de ce este capabil Roşca, am crezut că-l vor ucide pentru că ştia prea multe. Mie mi-au spus să intru în cabinet la Roşca. Cu pistolul la brâu, în camasa plină de sânge,m-a preîntîmpinat: – ”Dacă sufli un cuvant, te voi ucide atât pe tine cât şi pe maicâ-ta! O să te las fără casă şi fără lucru!” Eu m-am intors in strada unde mă astepta poliţia. Am trecut expertiza medico-legală şi în aceieaşi seară m-am întors în clădirea sediului PPCD cu procurorul.
Roşca ne-a interzis să intrăm în clădire motivand, că nu ştie despre ce este vorba. Consider, că în interior se ştergeau urmele de sânge. Anchetatorul mi-a spus, că s-a intentat un proces penal, dar cu aceasta şi s-a terminat..”
După cele spuse de Zugravu pe Şumleanschii l-au dus cu ochii închişi într-un apartament de pe strada Florilor 2, unde anterior locuia Ştefan Secăreanu.
– Pe dânsul l-au ţinut acolo şase zile, după care Roşca l-a preîntîmpinat, că dacă nu părăseşte Moldova îl va ucide. De atunci locuieşte la Bistriţa – Năsăud – povesteşte Zugravu.
Înainte de a părăsi teritoriul Moldovei, Şumlianschii şi Zugravu au organizat o press-conferinţă în mersul căreia au înştiinţat publicul cu cele petrecute pe 6 mai 1996 la sediul PPCD-ului. Mai târziu, mama lui Zugravu, în vârstă de 83 de ani, a fost violată de un necunoscut care a pătruns noaptea în casă. Pe urmă au bătut-o şi din cauza rănilor pricinuite a decedat. Când Zugravu s-a adresat poliţiei, aceştia i-au spus că este imposibil de a gasi vinovaţii. Că-i implicat Roşca în cazul descris nu este cunoscut dar, faptul ramâne fapt: bandiţii nu sunt depistaţi şi procuratura declară că nu dispune de informaţii despre Şumleanschii şi Zugravu cum, că ar fi fost bătuţi şi că nu s-a deschis nici un dosar la acest caz… Ca de obicei … Dar faptul că impotriva “dusmanului personal a lui Voronin” Roşca n-a fost deschis dosar, ne vorbeşte despre multe….
Petru Godiac a suferit şi el de pe urma încercării de ai lua apărare lui Ilaşcu, fiind nevoit să fugă din Moldova. Într-o seară, în centrul Chişinăului, sub ochii poliţiştilor l-au bătut câţiva necunoscuţi. Poliţiştii care se aflau alaturi au întors spatele, neintervenind solicitării… Godiac a primit un răspuns “fantastic.”acest lucru nu e de competenţa poliţiei!…”
Atunci e straniu cu ce se ocupă poliţia din republică şi n-a sosit oare timpul de a trece cu dârmoiul printre cadrele ei de sus până jos şi despre intelectul cărora în republică se alcătuiesc bancuri?!
După o săptmână, întorcându-se acasă Godiac era asteptat la scară de patru inşi care au dat navală după el în apartament. – ”Pe unul din ei l-am recunoscut. El m-a bătut prima oară în stradă. Pe celălalt l-am zărit în timpul acţiunilor noastre de protest în mantie de preot, susţinându-ne. Ei m-au urcat într-o maşină şi m-au dus la Durleşti unde m-au bătut crunt. Î -mi spuneau, că mai bine mă împuşcau în Tiraspol şi, că locul meu nu este în Moldova, să plec la fraţii mei români. După ce Iurie l-a bătut pe Şumleanschii şi Zugravu eu i-am transmis prin cineva lui Rosca, că-l voi bate la prima ocazie. Dar… mi-a luat-o inainte… Eu m-am stabilit cu traiul la Cluj, unde locuiesc până în present”-povesteşte Petru.
Din toţi cei numinalizaţi în ţară a rămas numai Victor Zugravu. – “Iurie s-a ţinut de cuvânt. Dar nu sunt eu primul si nici ultimul care s-a legat cu el şi au suferit de pe urma la aceasta. Multi, au ajuns şi mai rău ca mine. Mi-e mila de mamele lor, care mult au mai pătimit…” – povesteşte Zugravu..
Necătând care partid se afla la guvernare s-au care din liderii lor, Rosca era spriginit de forţele SIS şi alte structuri ale statului. Să ne amintim de rafuiala cu azi- răposatul Gheorghe Ghimpu şi de celelalte răfuieli care iarăşi sunt trecute cu vederea… Nu s-a aplicat nici o sancţiune împotriva lui Roşca cu toate, că instanţele juridice aveau datoria să-i ceară răspuns la unele întrebări…
La 11 septembrie 1998 Valentin Ciobanu, fost vice-preşedinte al PPCD în aceleaşi circumstanţe a primit o lovitură în cap. Vinovatul n-a fost găsit.
În aceiaşi seară Dumitru Osipov la fel, fost preşedinte al PPCD şi unicul care a îndrăznit să concureze cu Roşca pentru postul de preşedinte al PPCD a fost furat, dus undeva şi maltratat cu bestialitate. Lăsat să moară şi-a venit în fire pe malul Bâcului într-o băltoacă de sânge. Criminalii n-au fost găsiţi…
Pe data de 4 august 2007 corpul lui Andrei Buzu, primar de la PPCD în satul Drăsliceni, raionul Criuleni a fost găsit într-o fântână. Criminalii n-au fost găsiţi…
Lucruri uluitoare…Dar nu sunt oare prea multe petrecute în jurul lui Roşca şi partidului său?
Trădător profesional
În toate acţiunile lui Iurie Roşca de după alegerile parlamentare din 1994 se urmăresc evident doua scopuri:
1. Cu orice prêţ să se reîntoarcă în Parlament.
2. Să readucă la guvernare PCM – pe V.Voronin. Ultimul scop ne vorbeşte despre multe… Să –şi facă cititorul încheiere.
Conform unuia din din izvoarele noastre, misiunea “liderului” consta în a readuce şi a menţine Moldova în sfera de influienţa a Federaţiei Ruse. Pentru aceasta la putere trebuia să vină un partid şi o persoană concretă. În aceasta şi consta rolul lui Roşca. Dar pe care partid şi pe care om, vedem din urmatoarele: urmărind faptele lui pas cu pas. La alegerile din 1996 Roşca îl susţine pe Snegur în lupta electorală împotriva lui Lucinschii care era socotit “omul Moscovei”. La prima vedere Roşca nu pledează pentru Rusia, dar aceasta e numai la prima vedere. La primul scrutin Snegur învinge cu o diferenţă de 11% şi Roşca în loc să-i favorizeze o apropiere, o alianţa cu V. Matei care avea peste 10% din electorat Rosca încurajază starea de conflict dintre ei. În rezultat Prezident al Moldovei devine Lucinschii – persoană cu puternice legături la Moscova.
În alegerile Parlamentare din 1998 Roşca merge de rând cu Snegur. Liderul PPCD face din nou tot posibilul ca să nu facă alianţă cu V. Matei. După alegeri este formată ADR (Alianţa pentru Democraţie şi Reforme) şi Roşca pentru prima oară devine vice-preşedinte al Parlamentului RM. Nicolae Andronic, persoana de incredere a prezidentului î-şi aminteşte: – Liderul PPCD î-şi rupea cămaşa de pe el cerşind funcţia de vice-preşedinte, promiţându-i lui Snegur că în 2001 îl va face prezident.
– “Ajungând în funcţia multdorită lui Roşca nu i-a mai fost de ADR provocând numai certuri între membrii Alianţei. În rezultatul provocărilor lui Roşca toate adunările ADR se prefăceau în ceva de nedescris”—î-şi aminteşte Sergiu Burcă – fost deputat al PPCD. Spusele lui sunt susţinute şi de Alecu Reniţă.
Umatoarea lovitură a “proeuropeanului”Roşca a fost demisia Guvernului Sturza. Straniu este faptul că candidatura lui Sturza a fost propusă anume de Roşca, care i-a cerut în schimb lui Diacov pentru partidul său un şir de funcţii de vază în ministerele principale: funcţia de procuror general, sef al cancelariei de Stat s.a. Într-un cuvânt s-a rugat în aşa mod ca să fie refuzat. După refuzul lui Diacov, Roşca retrage candidaturile a doi membri ai PPCD înaintaţi la posturile de miniştri cu 10 minute înainte de începutul votării Guvernului. Îl învinuieşte pe Sturza de corupţie şi intră în alianţă cu comuniştii.
Operaţia “Voronin –prezident”
Noua alianţă parlamentară între comunişti şi PPCD grabeşte scoaterea din funcţie a prim-ministrului Sturza până la începutul samnitului Consiliului Europei care trebuia să aibă loc în Helsinchi la 10 decembrie 1999 la care se presupunea ca Moldova să se încadreze împreună cu Bulgaria şi România în procesul de aderare la UE. Toate încercările preşedintelui României Emil Constantinescu cât şi a liderilor europeni de ai convinge pe Roşca şi Voronin să păstreze componenţa Guvernului până la sfarşitul samnitului a suferit eşec.
Înainte de procedura acordării votului de neîncredere Guvernului Sturza la Chisinău soseşte delegaţia Congresului SUA care încearcă să-l convingă pe Roşca să nu destrame ADR , dar “proeuropeanul “nu poate fi convins şi votează de rând cu Voronin pentru demisia Guvernului.
- Următorul Prim-ministru al Moldovei Dumitru Braghis la fel ca si vice-premierul Valeriu Cosarciuc au fost înaintaţi de către Roşca şi pe care astăzi îi învinuieşte de corupţie. Daca înţelegem correct, acţiunile lui Roşca de atunci şi le comparăm cu cele spuse azi reese că liderul PPCD a înaintat la putere numai oameni corupţi?!… În rezultat Moldova pierde şansa de a se integra în UE alături de România şi Bulgaria, rămânând în sfera de influienţă a intereselor Moscovei. Votul de neîncredere dat Guvernului Sturza a lipsit Moldova de 37 milioane dolari SUA, care aveau menirea să acopere o parte din cheltuielele pentru evacuarea trupelor militare ruseşti din Transnistria cât şi la blocarea creditelor Băncii Mondiale în sumă de 35 milioane de dolari SUA.
Dacă luăm în consideraţie colaborarea lui Roşca cu serviciile speciale a Rusiei, devin clare multe lucruri… La 30 decembrie 1998 de exemplu, în Parlament trebuia să aibă loc votarea Legii cu privire la Culte care urma să legalizeze activitatea Mitropoliei Basarabiei. Roşca gaseste un motiv de cearta cu Diacov şi părăseşte demonstrativ sala de sedinte. Deputatul N.Dabija îl roagă pe Cubreacov să rămână, dar confratele lui Roşca părăseşte şi el sala.
În rezultat, n-au ajuns câteva voturi pentru ca legea să fie primită. De ce s-a întâmplat acest lucru?
E cunoscută reacţia negativă a Patriarhiei de la Moscova asupra Mitropoliei Basarabiei. În rezultatul “ingeniozităţii” sale, Iurie Roşca din nou se află în de aparare a intereselor ruseşti. Roşca dezinformează societatea, ţinând în umbră scopul adevărat al acţiunilor sale, care întru totul corespundea cu strategia SIS-ului.
La data de 19 noiembrie 1999 cand trebuia perfectionată legea despre învăţământ pentru ca religia să fie întrodusă în şcoală ca obiect de studiu, comunistii si PPCD au fost în unanimitate împotrivă. Legea lustraţiei, pe care Roşca şi-o înscrie la meritele sale a fost alcătuită de Vasile Nedelciuc şi care i-a fost furata din computer ca mai apoi să apară drept iniţiativă legislativă a PPCD.
Frumos a sunat fraza lui Dumitru Diacov acest capitol rostita în şedinţa Parlamentului din anul 2000 adresată lui Roşca: – ”Eu vă rog, ştiind despre legăturile D-tale cu Pasat să-l rugaţi să vă dea orice document referitor la persoana mea, dar ar fi de dorit ca el să ne prezinte şi dosarul D-tale ca să vază toţi deputaţii cum “ciocăneaţi” în anii “90.
Continuînd acţiunile sale “proeuropene” Roşca îl distituie pe V.Matei din funcţia de vice- preşedinte al Parlamentului, înlocuindu-l cu Vadim Mişin întărind şi mai tare poziţia lui Voronin şi a partidului comunist. Puţin mai târziu PPCD împreună cu comuniştii votează pentru republica parlamentară. Astfel operaţia condusă de Roşca şi care avea scopul de a pregăti terenul pentru venirea la putere a Partidului Comunist intră în faza finală.
La alegerile din 2001 Roşca joacă teatru pe două fronturi. Îi susţine pe comunisti (voturile PPCD puteau să-l aducă în scaunul prezidenţial pe Pavel Barbălat ) şi pe Petru Lucinschii, care dorea alegeri repetate. Datorită “voturilor” nule a PPCD după două tururi nici Barbălat şi nici Lucinschii nu acumulează numărul necesar de voturi. Se anunţă alegeri repetate şi la putere vine V. Voronin. Operaţia misionară a lui Iurie Roşca a luat sfârşit.
Bărbaţi adevăraţi
Noi n-o să vorbim despre bunăstarea personală a liderului PPCD şi nici despre aspectul businesului din umbră, cărui i-a acordat destulă atenţie presa opoziţionistă republicană. Ne vom opri la altfel de “business”- al lui Iurie Roşca: vanzarea voturilor a deputaţilor PPCD-işti. Despre aceea, că acest lucru poate aduce venituri colosale “Liderul” a înţeles încă în anul 2000. În acea perioadă Voronin “ardea” să devină prim-ministru al RM. dar făr-de ajutorul lui Roşca nu putea să facă nimic. V.Voronin în ultimul moment a hotărât să se retragă: la mai puţin de un an aveau să aibă loc alegerile parlamentare şi-i era frică că s-a întări în funcţia de prim-ministru, pe când scopul era scaunul prezidenţial.
//
La prima vedere Voronin dezicându-se de această funcţie a pierdut bătălia, dar de fapt a câstigat tot războiul, după cum ne-au demonstrat alegerile din 2001. Despre hotărârea lui Voronin de a se dezice de înnaintarea sa la postul de prim –ministru ştia Roşca. Însă acest lucru nu-l cunoştea opozitia pe care Roşca a hotărât s-o “cureţe” de nişte bani.
Totul ce va urma mai jos îl caracterizează fundamental.
Închipuiţi-vă ce mirare uluitoare în ochii liderilor partidelor de opozitie, când Roşca declară în mod deschis: – ”Daca eu nu primesc ceea ce doresc, voi vota pentru ca Voronin să devină premier.” Nici mai mult, nici mai putin: Roşca cere pentru nesusţinerea lui Voronin 360 000 dolari.
Roşca va nega acest fapt, dar câtiva din acei care i-au “aruncat” lui Roşca bani pentru cumpărarea acelor voturi fac şi astăzi parte din elita politicienilor Moldovei şi sunt oponenţii lui. În caz de ceva, ei pot confirma acest lucru.
Primind suma de bani Roşca votează împotriva lui Voronin, dupa cum şi dorea dânsul. Roşca a jucat opoziţia ca pe note, îndeplinindu-şi şi misiunea şi câştigând bani grei.
La alegerile din 2001 Roşca atrage în Parlament altă “locomotivă”-pe generalul Nicolae Alexei, cunoscut în acel timp ca un luptător împotriva corupţiei şi foarte apropiat de Lucinschii. Folosindu-l pe Alexei în calitate de “Ilascu-2”, Roşca intră în Parlament. Numele lui Alexei dispare de pe arena politica a republicii.
Alt fapt. În 2001 FPCD organizează protestul în masă împotriva politicii comuniştilor. Este aşezat “orăselul Libertăţii”.
Pe Roşca îl poţi vedea scandând cu megafonul în mână împotriva lui Voronin. Şi poporul are din nou încrede în el.
Oamenii cu lacrimi în ochi participă la acţiunile PPCD, scandând “Jos comuniştii”. Dorm nopţile în piaţa Marii Adunări Naţionale şi nimeni din ei nu s-a întreabat: -Dacă protestul este îndreptat împotriva comuniştilor, de ce aprovizionarea orăşelului de corturi se face din clădirea guvernului?! Şi de unde are Roşca atâţia bani când România a înţeles prima interesele cărui stat deserveşte el şi incetează să-l finanţeze încă din 2000?
Din spusele lui V. Matei, care este megieş cu Voronin, într-o seară, când Piaţa Centrală a capitalei fierbea de spiritele mulţimii în curtea lui Voronin vorbeau doi. Cine? Roşca şi Voronin. Prezidentul vorbea cu acel care îl v-a numi mai târziu –“nastoiaşcii mujic” (bărbat adevărat). Despre ce vorbeau cei doi “oameni adevăraţi,” nu va cunoaşte nimeni niciodată. Dar putem contrapune faptele. Iar ele ne spun următoarele:
În 2001 Voronin venind la putere promite să acorde limbii ruse statut de limbă de stat. Mai mult ca atât: aliatul lui Rosca Voronin a promis să întroducă în şcoli de rând cu limba română si limba rusă. În acel moment acest lucru putea să producă o explozie în societate şi care avea să se răsfrângă negativ asupra partidului communist. Dar cuvântul dat este sfânt. Voronin îi ordonă lui Vrancea să întroducă în scoli limba rusă ca obiect de studio obligatoriu la nivelul limbii materne. A doua zi în Piaţa Marii Adunări Nationale a şi început mitingul de protest. Regia lui Iurie Roşca…
Asadar, dacă analizăm activitatea lui Roşca şi Voronin pe arena politică vedem, că aceşti doi politicieni făceau totul pentru a întări poziţia Rusiei în RM…
