De Liliana Barbăroșie, Alexandru Canțîr
Dumitru Diacov: „vom încerca să facem tot ce e posibil ca să avem o guvernare democratică”.
Politica – spunea odată o sarcastică din Marea Britanie – este organul executiv al imaturităţii umane. În Republica Moldova aprecierile sunt mai simple. „Încă o dată am dat dovadă că nu ştim să facem politică”, a declarat cu mai puţin sarcasm unul dintre liderii Alianţei pentru Integrare Europeană, la scurt timp după eşecul referendumului de duminică. Se va şti în continuare ? Cum şi se va maturiza oare Alianţa în scurtul timp cât a mai rămas până la alegeri – ca Făt Frumos din lacrimă – într-o lună-două, cât alţii într-un an? Vom discuta astăzi cu unul dintre veteranii scenei politice moldoveneşti, preşedintele de onoare al PD Dumitru Diacov.
Europa Liberă: Domnule Diacov, pentru a ne mai dezmorţi un pic la această oră matinală, V-aş propune să ascultăm o declaraţie făcută odată când eram mai tineri toţi cu aproape zece ani, se pare …
Declaraţie, Dumitru Diacov, în noiembrie 2000, în Parlament: „Noi supunem la vot aicea dizolvarea acestui Parlament, din cauza incompetenţei sau impotenţei, să-i spunem aşa. Fiindcă în felul ăsta, cînd noi spunem una, facem cu totul altceva, ne facem că nu observăm, ş.a.m.d. Eu aş susţine ideea dlui Voronin să dizolvăm acest Parlament, necătînd la toate conjuncturile acestea – republici prezidenţiale ş.a.m.d. – suntem oameni amărîţi aici cu toţii…”
Europa Liberă: A fost anul 2000, domnule Diacov, şi trebuie să ţinem cont că a fost, poate, altă conjunctură… Cu toate acestea: se repetă istoria oarecum, cu „amărâţii” ei cu tot?
Dumitru Diacov: Cred că da. Chiar am fost curios să aud acest segment al revoltei interne a mele din 2000, pentru că se repetă istoria. Ea se repetă acum puţin altfel, dar din păcate aceeaşi iresponsabilitate, aceeaşi uşurinţă în abordarea problemelor fundamentale ale ţării şi aceeaşi sete de putere, de a rămîne în putere, de a se menţine; şi cam asta este. Şi cam acelaşi actor, fiindcă atunci revolta mea venea de la insistenţa comuniştilor de a obţine funcţia de preşedinte al republicii. Pentru că dacă ţineţi minte, eu de cîteva ori m-am adresat lui Voronin să renunţe la competiţie, pentru că noi ne înţelesesem atunci să avem un preşedinte neutru, care împacă lumea şi un preşedinte votat prin 61 de mandate ar însemna – naivitatea noastră de atunci – un sprijin mai larg din partea societăţii. Acuma cam acelaşi tablou…
Europa Liberă: Da, şi au trecut 10 ani. Ce credeţi că ar trebui – pe bune – să facă actuala coaliţie liberal democrată ca să ferească populaţia de un deja vu, gen anii 2000-2001?
Dumitru Diacov: Foarte bună întrebare. Ce ar trebui să facă coaliţia liberal-democrată? Să nu repete greşelile de altădată. Fiindcă noi am ajuns în situaţia dată pentru că Alianţa pentru Democraţie şi Reformă s-a destrămat. Şi din cauza că PPCD a dat cu piciorul, din cauza că preşedintele de atunci a R. Moldova a rupt vreo 7-8 deputaţi şi nu mai exista o majoritate parlamentară. Şi atunci comuniştii au pus mîna pe Parlament. Comuniştii au demis guvernul, împreună cu PPCD şi adepţii preşedintelui au ales guvernul Braghiş, şi s-au început concertele.
Europa Liberă: După referendum, biroul executiv al PD a revendicat din nou clasei politice să „dea dovadă de dialog constructiv… în această situaţie” şi să instituie „fără întârziere, un cadru de dialog cu toate partidele reprezentate în Parlament.” În primul rând, a existat – în viziunea PD – un deficit de „dialog constructiv” până acum ?
Dumitru Diacov: A existat dialog constructiv în cadrul întregului Parlament şi au existat şi unele probleme de dialog şi în cadrul alianţei. Acum adresarea noastră a venit de la rezultatul referendumului, pentru că toată zarva care a existat în R. Moldova în ultimele 7-8 luni de zile, după 7 decembrie – că nu a fost ales preşedintele, că trebuie să modificăm Constituţia, că nu mai putem să mergem încă o dată la alegeri anticipate cu aceeaşi Constituţie, pentru că riscăm să repetăm această mizerie şi în anul care urmează. De aceea, declaraţia a pornit de la ideea că trebuie să modificăm Constituţia şi avem două proiacte în Parlament care pot fi votate.
Europa Liberă: Dar la ce bun şi cu ce rost instituirea acestui „cadru de dialog constructiv” de vreme ce PCRM a respins cu oarecare trufie orice dialog cu actuala componenţă a legislativului?
Dumitru Diacov: Comuniştii au respins dialogul după declaraţia noastră. Poate, poate a fost o reacţie a comuniştilor la ceea ce am propus noi. De dimineaţa noi ne-am scăpat cu vorba, ca să zicem aşa, pe tema aceasta, iar Voronin a avut o conferinţă de presă şi a respins propunerea. Dar grija şi dorinţa noastră este ca să încercăm să modificăm Constituţia, să mergem la alegeri anticipate şi după aceea – în baza Constituţiei noi. Acuma din diferite tabere se aud voci că, uite, chiar acuma cred că n-ar fi trebuit de votat Constituţia, ca să vedem, să ne asigurăm – adică noi întotdeauna creăm, şi asta mă miră şi mă revoltă, că noi întotdeauna promovăm unele norme în funcţie de situaţia concretă.
Atunci, în 2000, am făcut-o din naivitate, iar acum – în funcţie de conjunctură. Hai să modificăm Constituția – o modificăm în felul ăsta. Pe urmă, nu, se schimbă puţin situaţia – o modificăm în felul celălalt. Toată lumea acum cîteva luni spunea că este o nebunie să te mai porneşti o dată la alegeri cu aceiaşi normă a Constituţiei, cînd noi am demonstrat că nu există în R. Moldova cultură politică, nu există patriotismul acesta adevărat – patriotism există pentru partid dau liderul partidului…
Europa Liberă: Dvs., dle Diacov, sunteţi în politică de mult mai mult timp decât – cum se întâmplă în viaţă – durata oricărui jurământ politic. Faţă de PD şi implicit faţă de fondatorul clasic al acestui partid au fost constant formulate suspiciuni că ar putea fi relativ uşor seduşi de PCRM pentru diferite proiecte de guvernare, de stînga. Dvs., de la înălţimea unui preşedinte de onoare al PD, în ce condiţii aţi vedea posibilă – ca o arta a imposibilului, poate – o coaliţie cu un PCRM de după alegerile parlamentare anticipate?
Dumitru Diacov: Nu ştiu, presa întotdeauna provoacă la fel de fel de chestii. Aseară l-am auzit pe dl. Boţan vorbind la un post de televiziune că ar fi existat o competiţie între PLDM şi PD cine va face coaliţie cu comuniştii după alegeri. Bun, cînd o spun ziariştii sau analiştii, mă miră, pentru că eu n-am văzut competiţie, măcar că speculaţii de acestea există cîte vreți – că PLDM ar fi lucrat în spate foarte activ, că noi am fi lucrat activ. Eu nu văd necesitatea aceasta – eu n-aş vrea ca noi să călcăm pe aceeaşi greblă, măcar că noi n-am călcat niciodată – niciodată, oficial, n-am făcut coaliţie cu comuniştii în Parlament. Noi am făcut cu partidele democratice, tot încercăm cu partidele democratice, dar cu partidele democratice uitaţi-vă ce se întîmplă.
De aceea este important votul, este important rezultatul, este important care partid cîte mandate va avea. Dacă PD va avea mai multe mandate decît oricine, vom încerca să facem tot ce e posibil ca să avem o guvernare democratică.
Europa Liberă: Se crede că în personalitatea Dumitru Diacov există doi arhangheli care se confruntă – cea de ziarist şi cea de politician… De aceea, îmi îngădui să vă întreb: cât de elegante vi se par „nemulţumirile” exprimate în general faţă de mass media – iată – şi în contextul eşecului referendar?
Dumitru Diacov: Eu cred că din toţi politicienii, eu aş putea să-mi permit lucrul acesta – fiindcă eu vin din presă, eu ştiu ce înseamnă presa, pe mine mă doare ce se întîmplă în presă şi în politică, și cîte odată eu pun semnul egalităţii între presă şi politică, cînd este vorba despre influenţa adupra maselor, a alegătorilor. Şi cîte o dată, ştiind foarte bine cu ce s-au ocupat unii politicieni şi unii ziariști, pot să-mi permit să spun din cînd în cînd că voi purtaţi aceeaşi responsabilitate, dar eu înţeleg foarte bine că nu este aşa. Responsabilitatea totuşi trebuie totuși să fie diferită, dar fenomennul acesta de influenţă asupra maselor şi nu întotdeauna în aceeaşi direcţie în care noi ne exprimăm public, este clar. Pentru că presa pledează pentru un sistem democratic, da?
Europa Liberă: Da, prin definiţie ca şi cum…
Dumitru Diacov: Da, presa pledează pentru democraţie, dar cînd te uiţi, iată chiar acum nu demult, cu ce se ocupă presa sub paravanul că luptă cu dreptatea, dar în realitate, de facto, iese altceva. Şi consonează ceea ce face presa cu cu ceea ce fac comuniştii, şi atunci se pune întrebarea. Nu mă refer la toată presa şi dv. înţelegeţi foarte bine la ce…
Europa Liberă: Sper să înţeleagă şi toţi radio ascultătorii. Foarte scurt, dle. Diacov, în acelaşi context, ce altceva ar fi trebuit să facă Alianţa, în afară de schimbarea staffului editorial şi administrativ, ca Teleradio Moldova să dobândească vigoarea necesară pentru o companie publică de radio-televiziune, faţă de care s-au exprimat de asemenea nemulţumirile Alianţei?
Dumitru Diacov: Eu cred că ceea ce trebuie să facă coaliția în raport cu presa publică este că Alianţa trebuie să fie alianţă. Dacă noi suntem coaliţie, atunci trebuie să fim coaliţie. Da nu unul, sub paravanul Alianţei, folosindu-se toate pîrghiile, încearcă să-şi promoveze interesele de partid şi ignorează total pe ceilalţi colegi de Alianţă. Şi asta este. Doar noi începînd cu luna mai noi am avut atîtea evenimente care demonstrau că unii colegi de alianţă folosesc această alianţă pentru a-şi consolida poziţiile. Şi asta trezeşte o competiţie – aha, tu îţi permiţi asta, deci eu pot să-mi permit cealaltă. Şi se începe… Eu, care nu lupt pentru funcţie, încerc să alerg pe la toţi trei să spun – oameni buni, nu se paote aşa, oameni buni, hai să facem aşa… şi vreau să vă spun că este o misiune cam ingrată să ştiţi, că ai reacţii nu prea…aşa… din toate părţile.
Europa Liberă: Dle Diacov, vă mulţumim.
