Istoria RM, ca un lant de monstruozitati

Pentru o buna parte din cei 9% dintre votanti PPCD, episodul de la 4 aprilie semnifica o tradare. Cum sa-l interpretez episodul respectiv eu, care nu am votat cu PPCD?

Daca Rosca si-a tradat adeptii, ce treaba am eu cu gestul lui? Iar daca gestul liderului PPCD este interpretat ca o tradare a cauzei nationale in general, ce vina are cauza nationala? Rosca este responsabil pentru „felia” lui de cauza nationala. Faptul ca a „gestionat-o” intr-un mod care i-a tot permis sa adune 6-8% din sufragii cu care a santajat toata lumea, probabil nu e numai meritul lui, dar si vina noastra.

Actul de la 4 aprilie este unul monstruos. Dar si logic, pentru ca ma intreb: ce a fost nemonstruos in istoria ultimilor cincisprezece ani in Moldova? Poate doar anul 1989. in rest, monstruoasa a fost cursa in care ne-au atras rusii in 1992, urmata de tradarea de la Bender, monstruoasa a fost guvernarea agrariana si faptul ca anume ea ne-a dat Constitutia. (Vom zice cindva, despre Sangheli si Motpan, asa cum zic americanii despre Lincoln si Washington, „parinti intemeietori”. Nu e monstruos!?)

Dar „Casa noastra Republica Moldova”? Dar valul celor care l-au tradat pe Snegur si s-au dat cu Lucinschi? Dar castelele de pe Valea Morilor nu sunt monstruoase? Dar coruptia patriotilor asociata cu impotenta guvernarii, cu infometarea batrinilor si cu nimicirea culturii? Dar „ultima tara” in Europa? Dar votul PPCD impreuna cu comunistii impotriva Guvernului Sturza? Dar faptul ca am admis cu totii sa se produca 25 februarie 2001 nu e monstruos? Dar armata de tradatori de dupa 25 februarie? Dar divinizarea lui Rosca si apoi demonizarea lui, urmata de desemnarea drept „politicianul anului”, ca apoi sa fie iar aruncat in noroi? Dar faptul ca Rusia si limba rusa sunt tot atit de prezente in Moldova ca si pe timpurile lui Snegur si Lucinschi nu e monstruos? Nu e monstruos ca ne revoltam impotriva prezentei rusesti in Moldova si, totodata, ii sustinem pe oamenii agreati de Moscova, Braghis si Urechean?

Eu nu ma tem atit de mult de „europenismul” inconstient al doamnei Ostapciuc, cit ma tem de filorusismul constient al unor democrati. Tot asa cum nu ma tem de moldovenismul primitiv al lui Stati, cum ma tem de patriotismul de bisnita al unor mediocritati agresive cu trecere la Cotroceni. Bineinteles, ma mai tem sa primesc integrarea europeana din bratele unor Voronin, Tkaciuk sau Reidman, dar ma gindesc ca nu am de ales decit din aceasta perversiune si aceea a stagnarii in punctul in care ne aflam de 15 ani.

Si, dupa acest lant de monstruozitati, era oare firesc sa se instaureze normalul si firescul in Republica Moldova? Evident, nu. in mod logic, a venit monstruozitatea sustinerii in alegeri de catre institutiile europene a dictatorului Voronin. Cit de monstruoasa a fost schimbarea peste noapte a unor lideri de ONG finantate din exterior care, de la principiile sacre ale echidistantei si impartialitatii, au sarit, brusc, in barca sustinatorilor comunistilor? Nu este monstruos faptul ca Urechean comunica prieteneste cu separatistul Smirnov si cu sovinul Lujkov? Nu e monstruos ca Braghis s-a aflat la Congresul Moldovenilor? Nu e monstruos ca Bogatu l-a sustinut cu infocare pe Rosca-anticomunistul si il sustine la fel de aprig pe Rosca pro-comunistul, fara sa se osteneasca sa-si explice comportamentul? Nu e monstruos ca PPCD, spre deosebire de partidele de aceeasi factura din alte state ex-sovietice care au evoluat, a incremenit in tiparele anului 1990? Cum au incremenit si criticile noastre indreptate impotriva acelorasi tinte? Nu e monstruos ca Voronin intoarce avionul lui Putin acasa si se declara pentru integrarea europeana, in loc sa fi facut lucrurile acestea Snegur ori macar Lucinschi?

E monstruos faptul ca in Iugolsavia, Georgia si Ucraina, SUA au sustinut pe cine au sustinut, iar la noi, in tara monstruozitatilor, s-a vazut obligata sa procedeze monstruos, adica sa-l sprijine pe Voronin. Va fi monstruos faptul ca forta politica noua, la care ne gindim pentru anul 2009, va fi mincata si distrusa metodic si de Voronin, si de Rosca, si poate chiar si de Urechean. E monstruos ca Rosca a si inceput noul sau ciclu politic ca un „monstru”, dind JURNAL de Chisinau si pe directorul publicatiei in judecata.

Istoria noastra din ultimii 15 ani nu este altceva decit un lant nesfirsit de monstruozitati, 4 aprilie marcind un apogeu in acest sens. De fiecare data cind mai produceam cite una, ne cruceam de parca ni s-ar fi intimplat pentru prima data. Inclusiv aceia dintre noi, care participasem la producerea antecedentelor. Orice monstruozitate pregateste cimpul prielnic pentru aparitia altora. Ni se pare monstruos ca Europa si America aplica standarde duble fata de diferite tari, dar ne luam noua libertatea de a avea standarde duble fata de propriile fapte

I s-a reprosat mereu lui Rosca ca nu se adapteaza, nu evolueaza, nu devine lider national, ci se multumeste cu cele 6-8% ale lui. in sfirsit, a facut si el o miscare radicala cu gindul la o schimbare, dar a iesit ca la noi, adica monstruos.

Mie multi dintre alegatorii PPCD mi se par cu capul tot atit de patrat ca si cel al alegatorilor comunisti. Si Rosca a intretinut multi ani aceasta forma patrata, nu si-a nuantat niciodata discursul, nu a cautat, pe linga nationalist, sa devina si pragmatic. Faptul ca multi dintre adeptii (dar si oponentii) sai reactioneaza astazi asa cum reactioneaza la gestul lui, pare logic si firesc, e opera lui.

Unii imi zic cu o convingere nestramutata: „sa vezi ce rahat va iesi din tradarea asta!”. Altii, tot atit de hotariti, declara: „sa vezi ce idila europeano-democratica vom avea!” Prin urmare, polemica se poarta pe chestiunea unor virtualitati, a ceea ce va fi ori nu va fi. Acum stiu ca, in lunile apropiate si, poate, chiar in anii ce vin vom asista la acest gen de dueluri verbale saptaminale: intr-o saptamina in care Voronin va face caca, vor jubila unii si vor lua apa in gura altii. Cind Voronin va face ceva, parca, bine, situatia se va inversa. inca o monstruozitate si asta!

Unii sunt convinsi ca in spatele episodului de la 4 aprilie stau doar interesele economice ale unor clanuri straine puternice, altii vad doar o manifestare a vointei politice a americanilor si europenilor. O separare nefireasca, cele doua nu pot exista una fara alta.

…il gasesc usor monstruos si pe acest zimbaret domn Adrian Jacobovits de Szeged, care a descins, duminica, pe Aeroportul Chisinau, asa cum l-am vazut in reportajele tv, cu mina unui petrecaret incurabil si cu aerul ca ar fi venit intr-o vacanta. intrebat despre misiunea sa la Chisinau, oficialul de la UE a spus (in rusa!) ca lui i-e drag Chisinaul pentru ca, spre deosebire de strada olandeza, pe care intilnesti doar babe si mosnegi, la Chisinau strazile misuna de fete frumoase. Poate ca domnia sa o fi un demnitar eficient, nu stiu, dar in cele trei zile cit a stat la Chisinau, arborind un zimbet mieros de european-epicurian deasupra unei cravate cochete cu buline, nu a facut decit sa decline, elegant, implicarea serioasa a UE in rezolvarea problemelor Republicii Moldova, in special, a Transnistriei.

intimplator, in ziua in care oficialul european sosea la Chisinau, la Teatrul „Eugene Ionesco” se juca in premiera piesa Nicoletei Esinencu „Fuck you, Eu.ro.pa!”. // Constantin Cheianu

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.