PE SCURT
Emily Zamourka, în vârstă de 52 de ani, a devenit un fenomen pe Internet, după ce un polițist din Los Angeles a filmat-o, când aceasta cânta O Mio Babbino Caro a lui Puccini într-o stație de metrou. DailyMail a dezvăluit povestea ei extraordinară – și cum a îndurat o copilărie dificilă în uniunea sovietică și un vis american eșuat. Emily (Liudmila Grekova) s-a născut în Basarabeasca, fiind al nouălea copil al unui cuplu religios de adventiști de ziua a șaptea. A fost dată spre adopție din cauza sănătății mamei sale, fiind singurul copil al unui alt cuplu – dar și-a reîntâlnit familia biologică când era adolescentă. Prietenii spun că ea avea un talent extraordinar și că a fost o elevă dedicată muzicii – dar îi plăcea să meargă pe calea sa.
„Era foarte talentată, dar tristă. A fost binecuvântată, era foarte artistică. Părea în afara acestei lumi când asculta sau cânta muzică”, a spus un prieten. A îndurat o căsătorie abuzivă înainte de a se muta în SUA cu o mare parte din familia ei biologică la începutul anilor 1990 și a locuit în Missouri, Washington și California. Dar în ultimii ani a luptat cu probleme de sănătate și chiar a petrecut Crăciunul în închisoare. Acum, prietenii din Moldova au declarat pentru DailyMail că sunt bucuroși să vadă că este în viață și chiar i-au oferit un loc de muncă în orașul natal.
PE LUNG
A uimit lumea cu vocea de înger, fiind filmată de un polițist
Emily și vocea sa au devenit virale după ce a fost surprinsă de un polițist din Los Angeles care se afla în stația Wilshire, Normandie, în metroul din Los Angeles. Filmulețul cu interpretarea ei a „O Mio Babbino Caro” a obținut milioane de vizualizări – dar povestea ei adevărată este la fel de emoționantă ca și aria lui Puccini.
[youtube id=”o9wRHhuH55s” start=”0″]Emily Zamourka s-a născut în 1967, fiind cea mai mică din cei nouă frați și surori ai săi. Numele ei era Liudmila Grekova, iar membrii familiei ei era adventiști de ziua a șaptea – religie interzisă de comuniști – care au rămas devotați credinței, în ciuda atenției intruzive a KGB-ului și a poliției. Dar, când avea doar doi ani și jumătate, viața sa s-a schimbat radical, mama ei fiind nevoită să o dea spre adopție din cauza problemelor cardiace.
„Frații și surorile ei erau triști că părinții lor au dat-o spre adopție. Îmi amintesc cum copiii Grekov stăteau la fereastră plângând când am plecat cu Liuda (Emily). Părinții plângeau și ei”, spune Ioana, mama ei adoptivă, acum în vârstă de 85 de ani. „Am decis să o luăm un an și să vedem cum va decurge. Dacă va plânge după părinții și familia ei, o vom aduce înapoi”. Ea a spus că noul și talentatul său copil nu a plâns când a fost despărțit de frații și surorile ei. Adopția a fost înregistrată un an mai târziu.
În pofida sărăciei, noua familie i-a cumpărat fiicei lor un pian și o vioară. „Nu am cântat multă muzică, din cauza religiei noastre, dar cânta la vioară la concertele de la școală”, a spus Ioana. „Avea o prietenă cu care cânta împreună. Emily cânta la vioară, iar prietena ei cânta la pian. A fost foarte frumos. Mi-a plăcut mult”.
A aflat că este înfiată în adolescență
Părinții biologici ai lui Emily i-au rugat pe cei adoptivi să nu-i ascundă că este adoptată și să-i spună cine-i sunt părinții „adevărați”. Totuși, ea a aflat că este adoptată, în adolescență, de la prietenii de la școală. Ioana a povestit: „A venit acasă și m-a întrebat ce îi spun ceilalți copii. I-am spus că a fost adoptată. Ea a plâns”.
Cea mai bună prietenă a ei de la universitate, Paulina Zavatin, în vârstă de 51 de ani, a declarat că Emily a fost răvășită de faptul că a fost adoptată, deși a oferit o relatare alternativă despre cum a aflat despre familia ei de naștere. La 12 ani, ea văzuse o fotografie cu un băiat care arăta la fel ca ea – adevăratul ei frate – și o întrebase pe mama ei dacă era adoptată.
După ce a făcut descoperirea despre familia ei biologică, s-a întâmplat ceva extraordinar. Emily s-a dus la Soci în Rusia – unde familia ei biologică s-a mutat atunci când ea avea în jur de patru ani. Deși în Moldova vorbea limba română, copiii cunoșteau și rusa, așa că nu au avut dificultăți cu mutarea.
După aceasta, ea a petrecut câțiva ani împărțindu-se între o familie și cealaltă. „Fratele ei a venit la noi. Eram în relații bune cu ei. A spus că o vor duce să studieze muzică în Soci. „Le-am spus să o lase aici, pentru că aveam școală muzicală și în Leova. De ce să o iei? Nu voiam ca ea să mă părăsească. Dar ea a plecat”, a povestit mama.
Apoi, un an mai târziu, a revenit. Ea le-a spus că vrea să studieze în Leova – „Nu pot rămâne la Soci”. „A fost o fată foarte bună. Ne-a ascultat până când a părăsit casa noastră”, a adăugat mama adoptivă.
Casa în care au crescut-o părinții adoptivi este locuită acum de Valeriu Davnii, prietenul ei din copilărie. Ultima dată când a văzut-o a fost cu aproximativ 30 de ani în urmă, când a venit acasă pentru o vizită. „Era fericită și zâmbea tot timpul”, a spus el. „Dragostea față de părinții adevărați era diferită de iubirea față de oamenii care au crescut-oi”, a spus Davnii – recunoscând că cei în urmă au bătut-o, dar a adăugat: „Dar asta nu înseamnă că au fost oameni răi. Ea a fost foarte fericită. Nu cred că a fost traumatizant pentru ea”.
În 1984, la 17 ani, Emily a fost admisă la Facultatea de Muzică și Pedagogie muzicală din Bălți. Deja atunci era clar că era excepțională ca muziciană, iar înregistrările sale încă există la Universitatea de Stat Alecu Russo Bălți, a doua ca mărime din Moldova.
Căsătorie nefericită
Emily a refuzat atenția tinerilor ca să se concentreze asupra studiilor sale. „Nu s-a întâlnit cu nimeni în anii ei de studenție”, a spus ea. „Au fost băieți, care au plăcut-o, dar Liudmila (Emily) era în lumea muzicii și nu voia să aibă nicio relație”.
Dar, după anii ei universitari, viața Ludmilei s-a schimbat și ea s-a căsătorit în orașul rusesc Soci – cu Anatolii Murga, de naționalitate ucrainean. Nu a fost o căsnicie fericită, Murga a bătut-o și i-a rupt nasul, a spus Pauline, o prietenă a Ludmilei. El a murit mai târziu, dar după despărțirea de soț, ea a plecat la familia ei biologică, în Statele Unite, unde s-a mutat după prăbușirea Uniunii Sovietice.
Acum membrii familiei ei locuiesc în Los Angeles și împrejurimile orașului, fratele ei mai mare Elijah – născut Ilya – este un pastor adventist de ziua a șaptea, în timp ce nepoata ei Zlata este o violonistă strălucitoare care cântă în Orchestra Simfonică Monterey din California. Familia a refuzat să ofere comentarii pentru acest articol.
Până în 1994, când ea avea 27 de ani, ea a locuit în California, iar doi ani mai târziu, locuia în micuțul oraș Franklin, Missouri, care se află la jumătatea distanței dintre Kansas City și St. Louis. Apoi s-a mutat la Vancouver, Washington, înființând propria afacere de predare a muzicii și lucrând ca chelneriță. De asemenea, a scris muzică pentru o trupă, dar care nu a avut succes și nu a realizat visul ei american. În 2004, Emily s-a întors pentru o perioadă scurtă din SUA.
În pofida faptului că familia sa biologică se află în SUA, Emily a rămas aproape de cei pe care i-a lăsat în urmă în fosta Uniune Sovietică. Părinții adoptivi, Ioana și soțul ei, au mers în America și au locuit un an cu ea. Când tatăl ei adoptiv s-a îmbolnăvit, Emily a trimis medicamente în Moldova pentru el. Însă în 2005, Emily s-a mutat în Los Angeles, mai aproape de familia biologică. Acolo, ea s-a confruntat cu probleme de sănătate, care au lăsat în urmă facturi medicale mari.
Un lucru care a rămas constant pentru Emily a fost dragostea ei pentru muzică
În ultimii ani latura excentrică i-a făcut viața mai dificilă. Protocoalele evidențelor judiciare arată că are trei condamnări pentru furt mărunt și una pentru furt mare. Toate infracțiunile s-au întâmplat între 2011 și 2013, și s-au soldat cu interdicție de a intra în Glendale Galleria Mall, Topanga Plaza Mall și un supermarket Ralph din apropiere.
Ea a stat 35 de zile în închisoarea Lynwood Women din Los Angeles, și, de asemenea, a făcut 200 de ore muncă în folosul comunității. O serie de amenzi primite de ea au rămas neplătite și au fost în cele din urmă anulate. În același timp a dispărut din vizorul comunității adventiste de ziua a șaptea, din care face parte familia sa. Leif Lind, pastorul Glendale City Church, a declarat pentru DailyMailTV că ea a combinat credința cu dragostea ei pentru muzică, predând pian la biserică. El a spus prin e-mail: „Biserica a ajutat-o un timp, dar practic a dispărut de pe radar în 2013.
Emily locuiește pe stradă încă din 2017, după ce a fost evacuată din apartamentul ei, pentru că împărțea locuința cu porumbeii pe care îi luase acasă. În timp ce se afla pe străzi, Emily a îndurat mai multe provocări, dar cea mai rea fiind furtul viorii care valora 10 000 de dolari.
Descoperirea ei pe platforma de la stația de metrou Wilshire / Normandie Purple Line din Koreatown, Los Angeles, poate va aduce în sfârșit un final fericit în istoria Emilei, dar a coincis cu moartea mamei sale de 94 de ani, care a murit pe 8 octombrie la un spital din Los Angeles.
Se presupune că Emily locuiește acum la o prietenă, mai mult, ei i s-a oferit un loc în adăpostul pentru femei, precum și un contract de muzică, deși se pare că până acum a refuzat toate ofertele. De altfel, producătorul nominalizat la Grammy, Joel Diamond, a anunțat că dorește să semneze un contract cu ea. Emily a cântat o dată în public, la marea deschidere a unui cartier făcut în regiunea Mica Italia din Los Angeles, interpretând aria Puccini, care a făcut-o celebră.
