Muzica l-a purtat în toată lumea, dar el a revenit pe continentul european. Locuiește și activează ca violonist în Finlanda, dar spune că niciodată nu se va desprinde total de Republica Moldova – pentru că este locul unde și-a început cariera de violonist și unde a înțeles că viitorul lui este legat de muzică. Mai multe detalii despre cariera și viața lui Ion în Finlanda, urmăriți în interviul oferit de acesta pentru Moldova.ORG.
– Domnule Ion, cum ați descoperit pasiunea pentru vioară?
– De fapt, nu am descoperit-o eu, dar părinții mei care sunt de asemenea violoniști. Practic ei au hotărât soarta mea, eu eram mic și nu înțelegeam prea multe. Dorința și plăcerea de a cânta la vioară a apărut când eram adolescent. Îmi plăcea foarte mult Maria Bieșu și nu-i scăpam niciun spectacol. Mai târziu am încercat să imit vocea ei cu ajutorul viorii și am început să progresez, să simt și să caut sunetul. Eu am visat să devin fotbalist, cu timpul pasiunea mea a devenit hobby, iar meseria – violonist. Chiar dacă la început a fost mai greu, acum culeg roadele muncii și le mulțumesc părinților că m-au îndrumat pe acest drum.
– Sunteți membrul unei orchestre din Finlanda. Cum ați ajuns acolo?
– Când am absolvit liceul mi-am dorit foarte mult să continui studiile peste hotare. Părinții mei doreau să-mi continui studiile la Conservatorul din Moscova, unde au învățat și ei, dar din cauza conflictelor din anul 1992 cu Rusia, mi-am schimbat unele idei și am plecat la București unde am obținut chiar și o bursă. Am avut marele noroc să învăț în clasa unuia dintre cei mai buni profesori de pe atunci – Ștefan Gheorghiu. Eu cunoșteam multe despre această personalitate, dar nu mi-am imaginat că o să-i devin elev. Când ne-am întâlnit și m-a auzit cântând am înțeles că e foarte greu să ajungi în clasa lui pentru că acolo studiau cei mai buni dintre cei mai buni, dar probabil că a a văzut în mine un potențial și m-a luat în clasa sa. Studiam zi și noapte, eram foarte motivat să lucrez pentru că știam că trebuie să fac față provocării. În anii de studenție m-am implicat într-un proiect – Filarmonica Națiunilor. O orchestră inspirată din idea lui Leonard Bernstein care dorea ca toate națiunile să cânte împreună și să nu se mai gândească la război.
După ce am absolvit Universitatea de Muzică de la București a apărut o posibilitate de a pleca pentru masterat în America, iar după finalizarea studiilor de peste ocean eu am revenit în Europa. Am plecat din SUA deoarece nu m-am putut acomoda vieții de acolo. Finlanda nu a fost o țară întâmplătoare, m-am îndrăgostit de această țară când călătoream împreună cu orchestra germană. În plus, comparativ cu America, aici era o concurență mai mică. Dacă peste ocean pentru un loc în orchestră se luptau 200 de persoane, în Finlanda erau 20, dar nici aici nu a fost ușor. După mai multe audiții, am avut două propuneri, iar una dintre ele, care îmi permitea să-mi aduc și familia aici, am acceptat-o . La început am fost un simplu instrumentist, iar pe urmă am devenit concert-maestru. Peste câțiva ani într-o orchestră dintr-un oraș din vestul Finlandei a apărut un post vacant de prim concert maestru, eu am aplicat și am câștigat.
– Cât de receptivi sunt finlandezii la muzica de orchestră ?
– Dacă e să fiu sincer, în Pori, localitatea mea, oamenii sunt receptivi, dar nu suficient. Ei vin la concerte, se interesează de viața culturală, dar nu atât de mult ca în centrele cultural mari ca Helsinki ,Tampere, Lohti și Turku. Pori e un pic în umbra lor, dar eu cânt și în orașele mari, nu pot să spun că am insuficiență de public. Astăzi suntem în perioada când putem urmări și un concert chiar online.
– Este vioara un instrument capricios sau totul depinde de măiestria celui care cântă la ea?
– Vioara este unul dintre cele mai perfect instrumente fiind cea mai aproape de vocea umană. De cum va suna vioara depinde foarte multe, de la măiestria artistului până la modul în care el gândește. Totuși cred că cel mai important e să îți placă ceea ce faci. Dacă cânți din suflet neapărat o să te îndrăgească și cei din jur.
– Dacă v-ați întoarce în trecut și ați alege alt instrument, care ar fi acesta și de ce?
– Când eram mic, după cum am mai spus, mă ducem la toate concertele Mariei Bieșu. Cânta foarte frumos și mie îmi plăcea mult. Maria Bieșu a fost acea care a adus la noi muzica lui Belini, iar în operele lui un rol important îl juca oboiul. Un al doilea instrument după vioară de care eu m-am îndrăgostit și probabil, dacă nu era vioara, avea să-l aleg e oboiul. Sunt niște amintiri plăcute legate de începutul meu și pasiunea mea pentru muzică.
– Cum se măsoară valoarea unei viori?
– E foarte greu de spus pentru că această temă a devenit un motiv de speculații pentru cei care vând viorile. Valoarea unei viori depinde de foarte mulți factori. Există viori de colecție sau viori care sunt confecționate de oameni celebri. După părerea mea, o vioară bună e cea la care se cântă. Dacă ea nu va cânta ea își va pierde din sonoritate. Pot da exemplu chiar vioara lui Paganini care este scoasă din muzeu doar o dată în an la Gala Laureaților pentru ca câștigătorul concursului să cânte la ea. Într-un final, toți cei care au luat-o în mâini au recunoscut că a fost dificil să interpreteze ceva la vioara lui Paganini, deoarece chiar dacă are strune noi și este îngrijită, e foarte capricioasă. Sigur că cu o vioară scumpă ai mai multe posibilități, dar și la cele simple poți face lucruri foarte frumoase.
– Recent ați revenit pentru câteva zile acasă. Ce schimbări ați observat în viața culturală de la noi?
– Viața culturală de la noi la e la fel ca țara – într-o criză continuă. Pe noi crizele nu ne sperie, noi trăim în ele permanent. Salariul muzicienilor este foare mic și ei sunt practic nevoiți să cânte în câteva orcheste concomitent sau să mai caute un loc de muncă. Progrese sunt, dar eu aș dori să văd mai multe. Mă bucur că oamenii reacționeză mai ușor la muzică, iar concertele de la noi au public. Sunt sigur că totul se va schimba spre bine, dar acesta va fi un proces destul de lung.
– Cum credeți, ce ar trebui să facem ca să atragem tinerii în Sala cu Orgă sau la Filarmonica Națională?
– Eu am cea mai mare speranță în tinerii noștri și sunt sigur că ei vor schimba viitorul Moldovei. Cultura este foarte importantă pentru educația lor. Cred că ar trebui să realizăm mai multe premiere, poate chiar și în aer liber. Am văzut că s-a mai făcut așa ceva la noi. Poate că ar trebui să ieșim mai des în locurile publice pentru a atrage spectatorii la concerte. S-a demonstrate chiar și științific că oamenii reacționează foarte bine la muzica de calitate.
– Cu ce se mai ocupă domnul Ion Buinovschi când nu cântă la vioară?
– Dacă e să fiu sincer, nu prea am timp liber, dar dacă și îl găsesc, atunci mă veți găsi în compania familiei și desigur a fotbalului.
– Ce sfaturi ați da unui tânăr care dorește să devină violonist bun?
– Faptul că vrea să devină un violonist bun deja înseamnă mult. În general cred că ar trebui să lucreze foarte mult, să asculte cât mai multe genuri de muzică, iar dacă a început să meargă pe un drum, să nu se întoarcă înapoi. Cel mai important însă e să-ți placă ceea ce faci și atunci îți va reuși tot ce ți-ai propus.
Foto: Arhivă personală
Interviu realizat de Irina Titica
