Pe cinci mai este prăznuită una din cele mai frumoase sărbători – Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Toate bisericile şi mănăstirile ortodoxe vor fi pline de creştini dornici de a auzi chemarea „Veniţi de luaţi lumină!” şi vestea cea mare precum că Hristos a Înviat. Paştele este sărbătorit într-un mod cu totul aparte la mănăstiri. De asta vă invit la un pelerinaj plin de emoţii la cinci mănăstiri de seamă dintre Prut şi Nistru.
Cu certitudine, Mănăstirea Căpriana – capitala spirituală a Basarabiei, va fi plină de lumină. Cetatea spirituală de seamă va deschide larg porţile pentru a primi la Marea Sărbătoare a Învierii sute de pelerini. Paştele dă un farmec şi mai mare acestei mănăstiri pline de istorie. De la Chişinău până la Căpriana (raionul Străşeni) sunt cam 40 de kilometri (E58/R1). Mănăstirea Căpriana este una dintre cele mai vechi din spaţiul dintre Prut şi Nistru Prima menţiunea datează cu anul 1420, iar cea de-a doua – cu 1429 (pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun). Până la 1940 mănăstirea s-a bucurat de mai multe perioade de înflorire. Apoi, sovieticii i-au confiscat averea, iar 1962 au şi închis sfântul lăcaş. Aici a fost un spital pentru copii. Abia, în 1989 a fost redeschisă mănăstirea.
O altă mănăstire de seamă care aşteaptă creştinii la Sărbătoarea Învierii este cea de la Vărzăreşti, raionul Nisporeni. Aceasta se află la o distanţă de peste 70 de km de la Chişinău (E581) sau la peste 80 de km (E584 şi R33). Mănăstirea a fost ctitorită acum aproape şase secole. Despre ea, pentru prima dată, se menţionează în hrisovul Domnesc al lui Alexandru cel Bun de la 25 aprilie 1420. Mănăstirea a cunoscut diverse perioade, dar cel mai crunt an din viaţa sfântului lăcaş a fost 1959, când e închis. Complexul monastic a fost devastat, iar clopotniţa şi un corp de case au fost şterse de pe faţa pământului. Acum 23 ani, la cererea maicilor şi creştinilor din sat, a fost reînfiinţată Mănăstirea Vărzăreşti.
Vă îndemn să sărbătoriţi Învierea Mântuitorului la Mănăstirea Japca, Floreşti. Cam 150 de km despart Japca de Chişinău (M2). Nici până azi nu e cunoscută data apariţiei sfântului locaş. O primă menţiune e datată cu 1693. Deocamdată, această informaţie nu are confirmare ştiinţifică. De la începuturi şi până în 1916, la Mănăstirea Japca, s-au nevoit călugări. Însă, de atunci şi până astăzi aici vieţuiesc maici. Mulţi creştini vin aici pentru a urca la bisericuţa din stâncă, a asista la slujbele de la Mănăstire, pentru a se închina şi ruga la Icoana făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Hârbovăţ (copia). Totodată, Japca este vizitată şi pentru izvoarele tămăduitoare aflate în preajmă.
Şi la Mănăstirea Curchi (raionul Orhei) Slujba Învierii va fi una deosebită. Mănăstirea Curchi este o distanţă de 55 de kilometri de Chişinău (M2). Se zice că ar fi ctitorită chiar pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Însă, nu există nicio dovadă documentară, astfel se înclină a crede că a apărut în anul 1773 şi a fost întemeiată de boierul Iordache Curchi. Mănăstirea Curchi a fost închisă de comunişti în anul 1958. Complexul monastic a fost transformat în 1961 în spital de psihiatrie. Mănăstirea este redeschisă peste trei decenii (1992).
De emoţii deosebite vor avea parte şi cei de se vor hotărî să ajungă de Învierea Mântuitorului la Mănăstirea Suruceni (raionul Ialoveni), aflată la aproape 20 de km de Chişinău”. Mănăstirea apare în spaţiul spiritual basarabean în anul 1785, mai întâi ca schit de călugări. Până la închidere (1959) aici s-au nevoit doar monahi. Atei au deschis aici un spital de narcologie. În 1992 se aude din nou chemarea la rugăciune. Aici încep să vieţuiască maici. Aici se află adevărate bijuterii sfinte – icoane făcătoare de minuni, dar și părticele din cele mai vechi moaşte din spaţiul danubiano-pontic şi aparţin Sfinţilor Epictet şi Astion. La Suruceni, în paraclisul pentru maici, sunt două icoane unicat în teritoriu – “Adormirea Maicii Domnului” şi “Îmbrăţişarea Elizavetei”, ambele prelucrate în mărgele, aduse de la Ierusalim.
Înger la drum!
