Înainte de a ajunge în Minsk, vizualizasem fotografii pe internet cu acest oraș. Mi s-a părut că seamănă mult cu Tiraspolul. Cu acest gând am pornit.
Odată ajunsă, presupunerile mi s-au adeverit, doar că parțial. În celelalte părți ale orașului, mai departe de centru, clădirile sovietice mențin ideea. Totuși, când am ajuns în centru, am văzut o altă față. Există un centru vechi frumos, cu nenumărate restaurante în care să-ți petreci serile, dacă ai bani. Pentru un pahar mic de „nastoică” de coacăză, o băutură specială, am dat 4.5 ruble (vreo 35 de lei). Dar dacă ți-e foame, găsești cantine, ziua, în care poți mânca și până la 10 ruble. Mi-a plăcut că în centrul lor vechi au foarte multe zone pietonale.
Și e foarte curat! Pentru că au pedeapsa cu moartea?
A fost amuzant când îi întrebam ce să-mi iau acasă pentru amintire. Toată lumea spunea „cartoșcu”. Bine, cartofi nu mi-am luat, însă am găsit în librării cărți poștale cu Minsk. Toate erau prelucrate și arătau ideale, departe de realitate. Într-un final, am luat niște cărți poștale pictate.
