Fericirea de după gratii: o fotografă din Polonia a surprins mamele cu copii în închisorile din Republica Moldova

Timp de 10  luni, fotografa Jadwiga Bronte din Polonia a vizitat două penitenciare din Republica Moldova pentru a fotografia deținutele ce își cresc copii după gratii. Cu aparatul de fotografiat, mergea în celulele numeroaselor femei care s-au confruntat cu realitatea zdruncinată a creșterii unui copil în închisoare. Jadwiga a surprins momentele maternității care păreau să prăbușească zidurile închisorii.

Proiectul ei, The Good Memories, își propune să înfățișeze femeile deținute mai întâi în postura de mame.  Pozele le arată pe femeile din închisori nu în calitate de criminale, ci ca pe niște femei care își îngrijesc și iubesc copiii într-un mediu neconvențional. Scopul ei final este de a le ajuta pe aceste femei să păstreze amintiri bune și frumoase despre maternitatea din închisoare. Cu aceste fotografii, femeile își fac albume de fotografii,  prin care nu numai că își consolidează legătura dintre mamă și copil, ci și înăbușă durerea și teama vieții în închisoare.

„Cred că fotografiile cu amintiri bune dintre mamă și copil le pot ajuta pe deținute în procesul de resocializare prin construirea stimei de sine și ajutându-le să își dezvolte o identitate de o mamă responsabilă și grijulie, și nu de criminală ” spune Jadwiga Bronte. Un aspect important al acestui proiect este acela că cei care privesc aceste imagini nu pot spune că acestea au fost realizate în închisoare.

În închisorile din Moldova există unități speciale concepute pentru mame și copiii lor. La trei ani, copiii trebuie să părăsească penitenciarul – unii împreună cu mamele lor, alții sunt luați de rude. „Dacă tatăl copilului este prezent în viața lor și este apt din punct de vedere fizic și mental să aibă grijă de copil, atunci el va lua custodia copilului”, spune Bronte. „Din păcate, acest scenariu este mai puțin obișnuit și de cele mai multe ori, bunicii iau copilul acasă sau minorul este transferat la un orfelinat”. Proiectul The Good Memories semnat de Jadwiga Bronte atrage atenția asupra frumuseții, cât și asupra provocărilor maternității în cele mai neașteptate circumstanțe. Prin proiectul ei, deținutele au șansa de a obține un sentiment de normalitate în haos. Fotografiile le dau o voce și le ajută să-și creeze vise pentru ele și pentru copiii lor.

Iată câteva protagoniste ale proiectului The Good Memories,

Alina și fiul ei Nicolae

„Eram singurul copil în familie și părinții mi-au dat tot ce  au putut, deși nu erau bogați. Mi-au dat o educație bună, dar am absolvit doar 9 clase. Apoi am plecat să muncesc la o fabrică de încălțăminte, unde mi-am întâlnit prima dragoste. Au fost frumoase plimbări romantice sub un cer plin de stele, fluturi în stomac. Dar timpul a trecut și viața mi s-a schimbat și am ajuns pe un drum care m-a condamnat la mulți ani de închisoare… Sunt o persoană loială indiferent de situațiile în care mă aflu. Am întâlnit un bărbat care a devenit soțul meu, am rămas însărcinată și am dat viață unui băiețel care mă completează și mă face fericită. În acest moment, tatăl fiului meu are o altă familie, o altă viață. Dar sunt mândră de băiețelul meu care are un an și jumătate. Există cineva care mă iubește foarte mult și copilul meu este totul pentru el… Dorința mea este să ies de după aceste ziduri cu copilul meu cât mai curând posibil și să încep viața mea de la zero “.

Anna și fiica ei Sonia

„Sunt femeie, sunt mamă a 4 copii și nu renunț niciodată. Fiica mea cea mai mică, Sofia, este alături de mine, dar pe ceilalți 2 băieți și o fată, rareori ajung să-i văd. Îmi pare foarte rău că nu sunt lângă ei. Am fost crescută de ambii părinții și eu avem 2 frați, dar din păcate părinții au murit și nu vorbesc cu frații mei. Din rudele mele există o singură mătușă care mă ajută și mă sprijină. Cea mai bună amintire a mea este acea când am fost împreună cu părinții mei. În sufletul meu această amintire va rămâne până la sfârșit. Nu o pot compara cu nimic altceva. ”

Elena și fiul ei Vaniușa

„Mama mea a murit când aveam trei ani. Am fost patru copii, dar am fost separați – o soră și un frate erau de la un alt tată și el i-a dus în Kazahstan. Eu și sora mea mai mică am rămas cu fratele mamei mele. După un timp, mi-au dat sora unei altei familii, pe mine m-au trimis la orfelinat. După mulți ani mi-am găsit sora și fratele – dar nu-mi găsesc sora mai mică. Am fost foarte fericită când am mers la școală – am găsit mulți prieteni. Cea mai frumoasă amintire din copilărie pentru mine, este cea când aveam nouă ani, de ziua mea, profesoara mi-a adus un tort și cadouri. Am iubit-o foarte mult – a fost o mamă pentru mine. Cea mai proastă amintire din copilărie a fost ziua în care a murit bunica și rudele mele nu m-au adus de la școală la înmormântare. Am lucrat ca vânzătoare la piața locală, într-un magazin și într-o companie de croassante. Nu am fost căsătorită niciodată. Tatăl copilului meu este un bărbat pe care l-am iubit foarte mult. Era în închisoare și veneam să-l vizitez acolo. Dar când a fost eliberat, nu a spus niciun cuvânt și nici nu a venit să-și vadă copilul. Am un băiețel frumos și deștept, care are acum doi ani. Când am să părăsesc acest loc, intenționez să lucrez și să-mi educ copilul pentru a avea un viitor bun, pentru ca el să nu-mi repete greșelile . ”

Liudmila și fiul ei Lulian

„Suntem o familie de patru persoane, părinții mei, eu și sora mea. Am locuit cu părinții până la 19 ani când mama a divorțat de tatăl meu. În copilărie, tatăl meu mă certă și mă bătea. Am reușit să termin liceul, dar nu am mers la facultate pentru că nu aveam posibilitatea, așa că am lucrat cu mama la o fabrică de croitorie. La 20 de ani m-am îndrăgostit de tatăl fiului meu. Suntem și vom fi împreună. Am doar un copil și el este aici cu mine. Îmi place să petrec timpul cu el, să mă joc și să ne plimbăm împreună. Când voi părăsi acest loc, vreau să-mi cresc copilul, să-mi creez o familie, să găsesc un loc de muncă. Nu vreau să mă mai întorc niciodată aici”.

Angela și fiica ei Aniutka

„De la doi ani, am crescut doar cu tatăl meu. Am un frate – dar când avea un an, mama l-a luat și ne-a părăsit pe mine și pe tatăl meu. De atunci nu i-am mai văzut și nu am vorbit cu ei. Tatăl meu a fost prietenul meu și m-a ajutat de-a lungul anilor. Chiar dacă am crescut doar cu tatăl, am primit o educație bună. Am terminat nouă clase și am absolvit o școală profesională, specialitatea patiser. Cea mai bună amintire a copilăriei mele este atunci când tatăl meu mi-a organizat ziua de naștere cu toți colegii de clasă. Cea mai proastă amintire a mea din copilărie este atunci când mama ne-a părăsit și nu a participat niciodată la creșterea mea. Nu am știut ce înseamnă dragostea și tandrețea maternă. Soțul meu și cu mine suntem împreună de opt ani. Am șase copii – trei fete și trei băieți.  Cu mine este cea mai mică, Aniutka, iar restul sunt acasă. Nu i-am mai văzut de șapte luni. Este foarte regretabil că nu pot fi cu ei”.

Ratha și fiul ei Nicolae

„Am 2 băieți ca 2 diamante și sunt atât de mândră de faptul că Dumnezeu mi-a dat o comoară atât de prețioasă. Sunt totul pentru mine. Unul dintre ei este aici cu mine, în închisoare, dar cel mai îmare este cu un mătușa mea de acasă. Nu am ocazia să-l văd des pe cel mai mare pentru că trăiește departe de închisoare. Nu l-am mai văzut de un an și jumătate. Sunt o mamă mândră, mândră că am putut să aduc 2 îngeri în această lume. Nu păstrez o legătură cu tatăl copiilor mei pentru că este în străinătate și nu-și amintește niciodată de copii. M-am căsătorit recent, în noiembrie 2019. Am un soț de aur care face tot ce poate pentru a ne ajuta să ieșim de aici. Am un vis să plec de aici, să mă duc acasă, să găsesc un loc de muncă și să fiu capabilă să-mi cresc copiii și vreau și o casă cu o grădină mare de care aș putea avea grijă. Am un soț de aur care face tot ce poate pentru a ne ajuta să ieșim de aici. ”

Sursa: elle.com, bbc.co,uk

Am absolvit facultatea de litere, dar lucrez în jurnalism din '98. O perioadă îndelungată am fost știristă profilată pe teme economice și sociale. Din 2014 lucrez la Moldova.org, unde am descoperit toată paleta de culori ale presei online. Îmi place să scriu materiale explicative și analitice. Politica editorială a redacției mi-a permis să-mi lărgesc viziunile asupra mai multor aspecte ale vieții.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.