Interviu cu ex-preşedintele Estoniei, Arnold Ruutel, oferit pentru Moldova.ORG. Pe data de 24 februarie Estonia consemnează Ziua Independenţei din anul 1918 sau Ziua Manifestului Poporului Estonian.
Domnule preşedinte, conform unor experţi în politică externă, aderarea Estoniei la UE s-a înfăptuit mai devreme decât se credea? Cum s-a convins că Estonia merită să fie membru al spaţiului comunitar?
Estonienii întotdeauna s-au considerat europeni, Estonia o ţară cu adevărat europeană. Şi noi aveam certitudiunea că mai devreme sau mai târziu vom reveni în albia firească a dezvoltării statului nostru. Dacă e să revenim în trecut, trebuie să amintesc că Estonia a menţinut relaţii foarte bune cu alte ţări europene. Intelectualii estonieni studiau în importante şi prestigioase centre universitare din Europa. Au asimilat cultura acestor popoare şi reveniţi acasă, au promovat-o. Standardele europene întotdeauna au fost în vizorul nostru, chiar şi în perioada sovietică. Eram conştienţi că Uniunea Europeană devine un centru de atracţie, după destramăarea URSS, că se dezvoltă, se extinde. Apărută după cel de al doilea război mondial, această comunitate are la bază dialogul, negocierile, principiile democratice, promovează pacea, cu o societate civilă capabilă să se implice. Toate aceste principi şi valori erau cunoscute estonielor şi am aspirat întodeauana la ele.
Desigur, nu este de neglijat nici aspectul economic. 22% din produsele europene sunt prezente pe piaţa mondială. Dacă e să luăm în calcul că UE are 500 de milioane de cetăţeni, iar pe glob sunt 7 miliarde, atunci se vede foarte clar nivelul de dezvoltare economic a UE.
Nu mai puţin important este faptul că popoarele mici din Europa au aceleaşi drepturi, toate statele au aceleaşi principii de dezvoltare. În acest context, vă îndemn să credeţi că şi Moldova este o ţară europeană, iar cetăţenii ei – europeni. Şi Estonia vă în susţine acest proces de integrare europeană. De altfel, am fost la Chişinău în anul 2006 tot pentru a reitera sprijinul pe această dimensiune, atunci Republica Moldova lansând dialogul cu UE.
Estonia începuse negocierile pentru aderare la UE, la nivel oficial, dar cetăţenii, totuşi, trebuiau informaţi despre avantaje, despre realităţile europene. A fost complicată campania de promovare a integrării europene?
În perioada c ând Estonia a început acest proces, de revenire a sa în Europa eram Preşedinte al Sovietului Suprem, apoi – prim-vice-spiker al Legislativului şi am promovat ideea integrării europene a Estoniei împreună cu toţi politicienii, indiferent de viziuni. Experţii în diverse domenii , profesorii, toţi explicau poporului despre avantajele UE. Apreciez înalt aportul presei în promovarea valorilor europene. Nu prezentau realităţile europene doar dintr-un punct de vedere, cel al avantajelor şi beneficiilor, ci explicau ce înseamnă acest proces de integrare, ce urmează să facem, cum să ne comportăm.
Ce aspecte au fost mai greu de comentat, de explicat societăţii şi ce condiţii ale UE mai anevoios de îndeplinit de Estonia în perioada preaderare?
Desigur, în acea perioadă au fost şi probleme, dar ştiam care sunt standardele europene la care trebuia să ajungă societatea estoniană. Mai era şi diferenţa mare dintre nivelurile de trai. Salariile estoniilor, evident, erau mai mici decât ale europenilor şi în acest contxt era necesară o armonizare, o aliniere. Pentru această era necesară dezvoltarea economic a ţării, reformarea sistemului de dezvoltare. Lua timp, dar eram pregătiţi pentru acest lucru, pentru depăşirea obstacolelor, în primul rând.
După aproape 10 ani de la aderarea la UE, Estonia se plasează printre liderii marii extinderi din anul 2004, reuşind să se integreze armonios, să treacă şi la moneda euro. Cum a reuşit?
Iarăşi trebuie să revenim în timp. Chiar şi în perioada sovietică, Estonia se deosebea de celelalte republicii unionale, chiar prin relaţiile sale cu Moscova. Deşi în organele de conducere a Estoniei se încerca numirea unor persoane de la Moscova, totuşi s-a reuşit ca în funcţii cheie să fie băştinaşi, cei care cunosteau probelemele, dar şi specificul republicii noastre.Erau oameni pregătiti, sistemul de învatământ fiind unul foarte bun. Pe parcursul mai multor ani, miniştrii Învătământului au reusit să convingă autorităţile centrale ca limba estoniană să fie cea principală, iar limba rusă ca a doua limbă, de comunicare după necesitate. Acest lucru era foarte important şi ne-a ajutat să ne raliniem mai uşor la realitatea europeană. Ar rezultatele la care vă referiţi au apărut din conjugarea eforturilor autorităţilor cu societatea civilă, a dialogului şi compromisului. Şi din nou menţionez rolul presei, care oglindeşte obiectiv realitatea, nu trece cu vederea problemele care apar în societate, este transparenţă.
Observaţi schimbări vizibile în Republica Moldova, revenit după 8 ani?
Evident că în aceşti 8 ani, de la prima mea vizită în Republica Moldova, au fost făcute unele reforme, ţara s-a modernizat, societatea s-a democratizat. Or, acest lucru cel mai bine trebuie să-l simtă cetăţenii ţării. Cert e că, Moldova şi-a pus un scop – să ajungă în UE, dar pentru aceasta se munceşte din greu, fiecare trebuie să depună eforturi şi atunci schimbările devin şi mai vizibile.
În perioada sovietică produsele moldoveneşti erau bine cunoscute pe piaţa estoniană, dar acum?
Republica Moldova ar putea fi prezentă pe piaţa estoniană cu mai multe produse şi în cantităţi mai mari, dar este de lucru la acest capitol. Ţara Dumnevoastră se situează pe locul 70 după volumul schimburilor comercial-economice. Sper situaţia să se schimbe o dată cu intrarea în vigoare a Acordului de Liber Schimb Cuprinzător şi Aprofundat cu Uniunea Europeană.
