Chișinău / Moldova.ORG/ — Prima etapă este consolidarea partidului de guvernământ – Rusia Unită – acceptând, în același timp, mai multe partide politice independente.
Rusia Unită a avut mai multe sub-diviziuni reprezentate de fracţiuni mai conservatoare, liberale şi organizaţii de tineret.
Aceste organizaţii de tineret activează cu scopul de a educa noua generaţie pro-Kremlină, care să preia puterea în deceniile următoare, astfel încât obiectivele regimului actual să nu fie pierdute.
În ultimele câteva luni, partide politice noi au început să apară în Rusia – fenomen rar întâlnit în ultimii ani.
Anterior, orice partid politic, în afara Rusiei Unite, neloiale Kremlinului, erau reduse la tăcere în cea mai mare parte. Dincolo de Rusia Unită, doar alte trei partide politice au prezenţă în guvern: Partidul Comunist, Rusia Justă şi Partidul Liberal Democrat rus.
Toate sunt considerate fie pro-Kremline, fie surori ale Rusiei Unite.
Aceste noi partide politice pretind că ar activa în afara ghearelor Kremlinului, acest lucru, însă, este doar pentru spectacol.
Cel mai important partid nou este Cauza Dreaptă a Rusiei, întemeiat de oligarhul rus, Mihail Prohorov. Acesta este destinat să sprijine afacerile externe şi eforturile de modernizare.
Partidul a fost inițial proiectat pentru a fi condus de consilierul economic al lui Medvedev, Arkadi Dvorkovici, sau ministrul de finanțe, Alexei Kudrin.
Cu toate acestea, Kremlinul a crezut că, având un membru al Kremlinului la conducerea unui nou partid politic "independent", va fi în detrimentul intenției de a arăta noua latură democratică a sferei politice ruse.
Prohorov rareori a manifestat aspiraţii politice, dar el are o relaţie de lucru cu Kremlinul.
El a primit în mod clar ordine pentru a ajuta Kremlinul în această demonstrație de democraţie şi orice oligarh care supravieţuieşte în Rusia știe să execute ordinele Kremlinului.
Kremlinul acum vrea să micșoreze pragul electoral de reprezentare în guvern, în scopul promovării acestor partide "independente" în guvern.
Următoarea componentă a noului sistem este organizaţia suspectă, recent anunțată de Putin, Frontul Popular al Întregii Rusii sau, pe scurt, "Frontul Popular".
Frontul Popular nu este chiar un partid politic, ci o organizaţie-umbrelă (sub egida căreia de află mai multe structuri) care să unească ţara.
Membrii Frontului Popular includ sindicatele forţei de muncă, organizaţii proeminente sociale, sectoare economice de lobby, întreprinderi mari, persoane fizice şi partide politice.
Pe scurt, orice sau oricine vrea să fie interpretat ca fiind pro-rus, intră în componența Frontului Popular.
La suprafață, Frontul Popular a încercat să rămână ambiguu, pentru a evita dezvăluirea modului în care o astfel de organizaţie înlocuieşte partide politice şi fracţiuni.
Se creează un sistem în care puterea în ţară nu se află într-un birou politic – cum ar fi preşedinţia sau premieratul, dar în persoana care controlează Frontul Popular – Putin.
Deci, după un deceniu de agresivitate, autoritarism şi naţionalism, Rusia a devenit din nou puternică, atât pe plan intern cât și regional, așa că este suficient de încrezătoare pentru a schimba politicile şi planurile sale de viitor. Noul sistem este proiectat să aibă o politică dublă externă, pentru a atrage grupurile non-ruse înapoi în ţară şi a crea o viziune globală mai democratică, fiind în același timp minuțios gestionat din spatele scenei.
Pluralismul este gestionat nu de un preşedinte sau premier, ci de o persoană care este mai degrabă lider al națiunii, decât un simplu lider al statului.
În teorie, noul sistem este menit să permită Kremlinului menţinerea controlului asupra ambelor strategii de bază ale sale: necesitatea suportului extern, pentru a menţine Rusia modernă şi puternică, şi asigurarea controlului ferm asupra țării, precum și securității acesteia pe viitor.
Dacă un tandem sau un lider al naţiunii va fi în stare să echilibreze un astfel de sistem complex şi poate depăşi permanenta luptă care guvernează Rusia, rămâne de văzut.
De Lauren Goodrich
"Evoluția Conducerii Federației Ruse" este republicat cu permisiunea STRATFOR.
