Tot mai mulți cetățeni și activiști civici care sunt critici la adresa așa-zisei administrații de la Tiraspol sunt sancționați sau arestați. Chiar și în discuțiile private, dacă ai „insultat liderul rmn”, poți să ajungi în pușcărie. De frică, mulți aleg să părăsească regiunea.
În acest articol, îți prezentăm principalele cazuri în care simplii cetățeni, activiștii civici sau politicienii din opoziție au fost condamnați penal pentru „extremism”, „insultarea liderului rmn”, dar și conform altor articole din pretinsul cod penal al regiunii.
Potrivit raportului privind drepturile omului în regiunea transnistreană făcut de către Asociația Promo-LEX în 2021, au existat câteva cazuri în care dreptul la libertatea de exprimare a fost încălcat:
1. Cazul Nadejdei Bondarenko
Femeia de 70 de ani este membră a Partidului Comunist din regiunea transnistreană, partid de opoziție, și redactora-șefă a ziarelor de partid „Pravda pridnestrovia” și „Golos naroda”. Împotriva ei s-a deschis o cauză penală conform așa zisei legi împotriva extremismului „despre insulta publică a președintelui rmn” și „insulta la adresa unui reprezentant al autorităților”.
Motivul cauzei penale a fost publicarea în ziarele de partid a unui apel către cetățenii regiunii scris de un deținut. Femeia risca până la 5 ani de închisoare. Cauza penală a fost însă încetată la scurt timp.
2. Cazul lui Pavel Dogari
Dogari a criticat pe rețelele sociale armata rusă care staționează ilegal în regiunea transnistreană. Pentru asta, i-a fost deschisă o cauză penală pentru „negarea rolului pozitiv al misiunii de pacificare”. Dogari a fost acuzat și de „incitare la extremism utilizând rețeaua internet”. Acesta a părăsit regiunea după ce s-au făcut percheziții și i s-au confiscat bunuri personale.
„Misiunea de pacificare este un subiect tabu în regiunea transnistreană. Nu cumva cineva să spună ceva critic la adresa ei”, explică Pavel Cazacu, avocat în cadrul Asociației Promo-LEX.
3. Cazul lui Mihail Ermurachi
În vara 2021, Ermurachi a fost condamnat pentru că, într-o discuție privată, l-ar fi numit „mercenar” pe așa-zisul lider al regiunii. Acesta a plătit o amendă de 9.200 ruble, echivalentul a cca 500 euro.
4. Cazul lui Ghenadie Ciorba
Ghenadie Ciorba este un activist civic local care, după un protest spontan în Rîbnița, în 2020, a fost reținut de „miliție” și arestat. Rudele nu l-au putut vizita timp de un an petrecut în penitenciar, perioadă în care i s-au incriminat noi fapte.
Pentru că așa-zisele instanțe din regiune nu voiau să-l elibereze, activistul a declarat în iunie 2021 greva foamei. Aproape peste o lună, este condamnat la 3 ani de închisoare pentru „incitare la extremism”. După implicarea unor instituții naționale și internaționale, „judecătoria supremă” locală a suspendat executarea pedepsei cu închisoare pentru un termen de patru ani și l-a eliberat pe Ghenadie Ciorba.
„Oamenii sunt imediat arestați. Ei cunosc asta și foarte mulți părăsesc regiunea transnistreană, pentru că știu că nu au ajutor din nicăieri. Pe de o parte, oamenii sunt revoltați de ceea ce se întâmplă în regiune, de nivelul jos al traiului, de situația social politică. Și pentru că este internetul, nu mai trebuie să iasă în centrul Tiraspolului să vorbești la megafon – este suficient să scrie pe un grup, pe un chat, pe Facebook sau pe Viber despre ceea ce cred. Dar cei de la Tiraspol monitorizează paginile acestea”.
5. Cazul lui Boris Babaian
Boris a fost reținut în aprilie 2020. El era administratorul unui grup pe rețelele sociale și a criticat „administrația” pentru incapacitatea de gestiona pandemia. Peste trei zile, la el acasă au fost efectuate percheziții.
Acesta a fost condamnat pentru „incitare la extremism cu utilizarea rețelei internet”. În aprilie 2021, „judecătoria” l-a sancționat cu aproape două mii de euro. Însă, deoarece acesta a fost privat de libertate timp de un an, „instanța” a diminuat amenda până la 480 de euro.
6. Cazul lui Dorel Roșca
În octombrie 2021, Roșca a fost reținut în timp ce se ducea la înmormântarea colegului, veteran al războiului din 1992. Acesta a fost informat că ar fi fost „dat în căutare” de către „mgb-ul” local (așa zisul minister al securității statului) pentru distribuirea unor materiale cu caracter electoral în Zona de Securitate. Asta se întâmpla în timpul campaniei pentru alegerile prezidențiale din 2020. În pliantele electorale erau prezentate informații despre riscurile transportării organizate, a coruperii alegătorilor, dar și despre pandemia Covid-19. Aceste fapte au fost calificate ca „incitare la extremism”. Dorel Roșca a fost eliberat după șase ore de reținere ilegală.
Noi articole în „codul penal”
La începutul pandemiei de Covid-19, așa-zisa administrație de la Tiraspol a aprobat „Strategia de combatere a extremismului în Transnistria pentru anii 2020-2026”. Asociația Promo-LEX notează că victimele acestui program sunt, în primul rând, politicienii incomozi și activiștii locali.
Tot în 2020 a fost introdus în „codul penal” local un nou articol care prevede sancțiuni pentru „insultarea publică a liderului rmn”, care prevede o sancțiune până la 12,8 mii de ruble transnistrene (aproximativ 690 de euro) sau/și până la cinci ani privațiune de libertate.
1. Cazul lui Alexandr Samonii
Redactor-șef al ziarului local „Golos naroda” și membru al Partidului Comunist de opoziție din regiunea transnistreană, Samonii a ajuns să fie vizat în „cauze penale” de acțiuni extremiste în urma mesajelor publicate pe rețelele de socializare. Acesta a fost nevoit să părăsească regiunea din cauza „urmării penale”.
2. Cazul Larisei Calic
Tânăra jurnalistă a lansat în 2019 un volum de interviuri anonime cu foști recruți ai armatei transnistrene. Ea a fost somată de multe ori să dea declarații în fața organelor de anchetă.
Calic a fost nevoită să părăsească regiunea din cauza persecuțiilor. În 2020, i-a fost deschis un „dosar penal” pentru „îndemnuri publice la activități extremiste prin folosirea presei și a internetului”.
3. Cazul Tatianei Belova și lui Serghei Mironovici
Cei doi pensionari din regiunea transnistreană sunt primele persoane cunoscute în spațiul public care au fost condamnate în baza articolului „insultarea liderului rmn”. Pensionarii au fost condamnați în 2020 la trei ani de închisoare. Aceștia au stat în Penitenciarul nr. 3 din Tiraspol și în Penitenciarul nr. 1 din Hlinaia unde, potrivit constatărilor CtEDO, condițiile de detenție sunt considerate inumane și degradante.
Belova a fost eliberată aproximativ un an în urmă, iar Mironovici aproape de revelionul 2021-2022, povestește Pavel Cazacu, avocat la Asociația Promo-LEX. „Motivele nu sunt clare de ce au fost eliberați diferit”, spune Pavel despre pensionari, care urmau să rămână în detenție până în august 2022.
„E o campanie de persecutare a celor care au curajul și vorbesc deschis despre ce se întâmplă în stânga Nistrului. Din păcate, oamenii nu au niciun ajutor din partea autorităților constituționale de la Chișinău. Ei stau în continuare în detenție și unica scăpare este cumva să apeleze tot la cei de la Tiraspol pentru grațiere, amnistie și alte mecanisme de eliberare din detenție”.
4. Cazul lui Oleg Horjan
Oleg Horjan este liderul Partidului Comunist de opoziție în regiunea transnistreană. În 2018, acesta a încercat de câteva ori să obțină o permisiune de la așa-zisele autorități din Tiraspol pentru a desfășura un protest pașnic, însă după câteva refuzuri, a organizat totuși un protest spontan. Oamenii care au participat la manifestație au fost arestați și sancționați. Horjan a mers peste câteva zile la „miliție” ca să ceară eliberarea participanților la protest, însă a fost reținut și condamnat pentru pretinsa agresare a unui colaborator al „miliției”. În prezent, acesta se află în penitenciar. În 2020, avocata lui a anunțat că se pregătește un nou dosar penal pentru „insultarea publică a liderului rmn”.
Societatea civilă
Din 2015 încoace, mediul de activitate al societății civile în regiunea transnistreană devine tot mai ostil, notează Promo-LEX într-un raport.
La sfârșitul anului 2018, a fost adoptată Hotărârea cu privire la introducerea modificărilor și completărilor la Decretul „guvernului rmn” „Cu privire la forma și termenul limită pentru raportarea surselor de finanțare de către asociațiile obștești”. Promo-LEX atenționează că prin aceste amendamente, ONG-urile sunt obligate să raporteze structurilor fiscale de la Tiraspol nu doar informații privind volumul finanțărilor, ci și informații privind programele și acțiunile planificate pentru a fi implementate pe teritoriul regiunii transnistrene.
Prima organizație care a fost victima noilor modificări este Centrul Informațional de drept „Apriori”, organizație necomercială din regiunea transnistreană a cărei misiune este promovarea drepturilor omului pe acest teritoriu. Centrul a fost acuzat de faptul că în perioada anilor 2016-2017 a fost finanțat din fonduri străine.
Avocatul Pavel Cazacu spune că centrul era destul de vocal – încercau să ajute victimele încălcărilor drepturilor omului și era o platformă pentru a vorbi despre anumite probleme și subiecte mai sensibile, cum ar fi sistemul politic, electoral. „Ei erau susținuți de ambasade, donatori de peste hotare. Odată cu intrarea în vigoare a legii, care este aproape identică cu legea din Federația Rusă despre agenții străini, activitățile centrului au trecut un filtru dur. Ei au primit somații să înlăture «neconformitățile». Au încercat să conteste în instanțele locale, dar nu au reușit. S-au adresat la CtEDO”.
Prin această acțiune a „guvernului rmn”, organizațiile din stânga Nistrului au înțeles care le sunt limitele, ceea ce a și „încercat să facă legea: să disciplineze reprezentanții societății civile din stânga Nistrului,”, potrivit lui Pavel Cazacu.
Centrul „Apriori” a făcut un raport care conține 25 de cazuri de încălcări ale drepturilor și libertăților cetățenilor (2017-2021). „Cazurile acestea sunt o dovadă clară a ingerinței sistematice a «autorităților transnistrene» în dreptul la libertatea de exprimare și în dreptul la libertatea de întrunire”, se arată în raport.
Asociația a întâmpinat „un refuz revoltător în a face justiție” în cazurile descrise în raport. „Asta nu poate fi explicat rațional, decât doar prin dependența sistemului judiciar de puterea executivă”.
