De ce m-a enervat prezența președintelui Poloniei lângă Maia Sandu

Recunosc, imaginile de ieri din Piața Marii Adunări Naționale în care președinta Maia Sandu apare alături de cei trei președinți m-au emoționat. Simțeam un fel de mândrie combinată cu satisfacție: În sfârșit un politician care mă face să mă simt reprezentată și de care nu mi-e rușine să povestesc prietenilor de peste hotare interesați de politica moldovenească. Am și trimis câtorva dintre ei fotografiile cu Maia Sandu și ceilalți trei lideri de state: Klaus Iohanis, președintele României, Andrzej Duda, președintele Poloniei și Volodîmîr Zelenski, președintele Ucrainei.

Așa, să afle și ei că un stat european, deși codaș în multe domenii, poate deveni suficient de matur în 30 de ani pentru a încredința puterea unei femei. Și, cel puțin la acest aspect, putem fi un exemplu pentru țările din jur, poate chiar pentru Ucraina, Polonia și România. Iar acele imagini mi se păreau mai vorbitoare decât toate cuvintele luate la un loc.

Mă simt reprezentată de Maia Sandu nu doar pentru că e femeie (am mai avut femei în funcții importante, dar nu s-a întâmplat să vorbesc despre ele prietenilor străini ca să le fac „în ciudă”), dar pentru valorile pe care le promovează, atât de aproape de valorile mele, ale prietenilor mei și, nu cred că voi exagera, ale generației noastre.

Și, pentru că victoria detașată la alegerile prezidențiale, dar și cele parlamentare recente la care PAS a obținut 52% din voturi, a fost strâns legat de aceste valori, am fost deranjată, ca să nu zic trădată, să-l văd pe președintele Poloniei în fotografiile de grup. Nu l-am recunoscut imediat și a trebuit să-mi treacă din euforie să mă întreb ce caută el acolo.

Mai mult de jumătate din alegătorii moldoveni au votat partidul Maiei Sandu pentru că au obosit de sperietorile cu sirieni care vor invada țara, de poveștile cu homosexuali care vor distruge familia tradițională moldovenească și de poveștile cu femei incapabile de cea mai importantă funcție din stat pentru că nu au copii. De ce am vrea să o vedem alături de un președinte de stat devenit celebru prin declarațiile sale homofobe, rasiste, care reprezintă un partid căruia nu-i pasă de drepturile femeilor și nu dă doi bani pe independența presei?

„Meritele” lui Andrjez Duda și ale partidului său care deține majoritatea parlamentară au ajuns nu doar la urechile celor care urmăresc politica poloneză. Sau politica, în general.

Atunci, ca femeie ajunsă președintă, reformatoare, progresistă, tolerantă și promotoare a drepturilor omului, de ce ai vrea să te asociezi cu un asemenea președinte? Un președinte cu un partid (PiS, Partidul naționalist Lege și Justiție) care interzice avortul. Sau ne facem a uita protestele masive care au cuprins Polonia anul trecut, cand zeci de mii de polonezi au ieșit în stradă, pe frig, să protesteze împotriva restricționării drepturilor femeilor asupra corpurilor lor?

Moldovenii au votat împotriva unui partid care ne îndemna să „nu o alegem pe Maia Sandu pentru că e lesbiană”, iar la câteva luni distanță au urmărit-o la televizor alături de un președinte care a avut o campanie electorală anti-LGBT și a declarat, în repetate rânduri, război homosexualilor. Da, pentru că ei sunt cea mai mare problemă a Poloniei și de la ei se trag toate relele!

De ce ai accepta să sădești un copac alături de un politician care reprezintă un partid împotriva căruia polonezii protestează de ani buni pentru că a legalizat tăierea celei mai vechi păduri din Europa? Ironic, nu?

Îmi puteți reproșa că putea fi alt președinte în locul său, că invitația era pentru Polonia, nu pentru Duda personal, iar relațiile bilaterale sunt mai importante ca orice „moft ideologic”. Vom avea cu adevărat de câștigat ca stat asociindu-ne cu un președinte care a promulgat legi profund anti-europene? Legi despre care Bruxelles-ul a spus, în repetate rânduri, că amenință statul de drept, aplicând Poloniei proceduri disciplinare fără precedent?

Dar e dreptul meu de cetățean și alegător să-mi manifest dezamăgirea. Așa, cât există libertatea presei și cât nu au fost votate încă legi dubioase care să o îngrădească, așa cum a făcut-o PiS-ul polonez în urmă cu două săptămâni.

Mă visez în presă de pe la 15 ani. Tot atunci am început să public în ziare pentru elevi, să particip la proiecte radio. Am fondat reviste studențești, platforme online, ador Social Media. Am dus un blog activ peste zece ani și nu-mi imaginez să treacă o zi fără să scriu câteva rânduri. Am preluat administrarea Moldova.org în 2012 și nu mi-e frică să-l numesc proiectul vieții. Nu mai am timp pentru reportaje, eseuri și toate textele pe care visez să le scriu pentru Moldova.org, dar sunt fericită că pun umărul prin proiectele pe care le dezvoltăm la existența acestei echipe care documentează, scrie și publică materiale cu care ne mândrim.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.