De Natalia Hadârcă
Săptămâna trecută, unui locuitor al com. Colibaşi, r-l Cahul, nu i s-a permis să se ducă la prisaca personală de pe malul Prutului fiindcă nu avea permis de trecere. Omul a rămas stupefiat – de vreo zece ani de când a cumpărat acel hectar de pământ, pentru prima dată i s-a cerut un „document” special ca să ajungă la proprietatea sa.
Zaharia Vasilache are pe malul Prutului vreun hectar de pământ pe care a sădit pomi, cultivă legume, mai are şi o prisacă. Mai mulţi locuitori din Colibaşi au terenuri în vecinătate, unii şi-au făcut sere. Săptămâna trecută, când Zaharia Vasilache se ducea să-şi îngrijească pământul, l-a oprit un grănicer la bariera de la calea ferată Cahul-Giurgiuleşti şi i-a cerut permisul de trecere. „Care permis, tinere, că eu de vreo douăzeci de ani trec pe aici zilnic şi nimeni nu m-a întrebat de permis!”. „No, davai propusk, aici pogranzona!”. Z. Vasilache ne-a spus că pentru câteva clipe i s-a părut că timpul s-a întors înapoi şi avea în faţă un grănicer sovietic. „Tu nu ştii româneşte, băiete?”, îl întreabă colibăşeanul. „Nţeleg moldovneşte, da nu pot vorbi”, spuse tânărul şi continuă „Net propuska, paidiom na zastavu!”.
Zaharia Vasilache a fost dus la pichetul de grăniceri de la Brânza. Acolo, un ofiţer i-a explicat că pământul său se află în zona de frontieră şi toate persoanele care circulă pe acolo trebuie să aibă permis. Iar acest permis poate fi eliberat în termen de zece zile, după ce depui o cerere. Până atunci nici vorbă să ajungă la proprietatea sa.
Zaharia Vasilache era nedumerit cum vor supravieţui animalele pe care le are acolo, dacă el nu va putea să le îngrijească timp de zece zile. Într-un final, ofiţerul, făcând o excepţie, i-a eliberat colibăşeanului permis în regim de urgenţă. Acum, Zaharia Vasilache are o altă problemă. Îi este frică să nu uite permisul acasă, căci fără el nu poate trece la prisacă.
Colibăşenii şi-au amintit de anii ’70, când, ca să vină acasă să-şi vadă părinţii, trebuiau să aibă permis special. Înainte de a ajunge la Leova, grănicerii îi dădeau jos din autobuz pe toţi pasagerii, le verificau paşapoartele şi permisele speciale pentru zona de frontieră. Iar acest permis era eliberat de miliţie doar dacă prezentau o cerere de la primăria satului din zona de frontieră, prin care se autentifica cu ştampilă şi iscălitură dorinţa părinţilor de a-şi vedea copilul acasă.
