Connect with us
"
"

Divertisment

Cutremurele secolului XX într-o animație științifică

Publicat

pe

PE SCURT

Organizația guvernamentală din Statele Unite, NOAA Science on a Sphere, (Administrația Națională a Oceanelor și Atmosferei) a lansat o animație care arată toate cutremurele majore de pe planetă în intervalul anilor 1910 – 2000.

PE LUNG

Proiectul „Știința pe Sferă”, elaborat de NOAA US, a lansat o animație în care au fost arătate fiecare cutremur major înregistrat în istorie, începând cu ianuarie 1901 până în decembrie 2000 cu o viteză de un an pe secundă. Cutremurele sunt înfățișate prin cercuri a căror diametru arată magnitudinea iar culoarea arată adâncimea lui.

În acest film sunt arătate cutremurele cu o magnitutine mai mare de 6.5, adică cele care pot provoca tsunami. Animația are ca scop final demostrarea Teoriei Plăcilor Tectonice, a căror mișcare provoacă cutremurele. La sfârșitul filmului, sunt arătate toate cutremurele și liniile dintre plăcile tectonice.

Check out this new SOS dataset of all the earthquakes from 2001 through 2015 from the US NWS Pacific Tsunami Warning Center! You can read about it here: http://sos.noaa.gov/Datasets/dataset.php?id=643

Geplaatst door NOAA Science On a Sphere op Vrijdag 2 december 2016

Proiectul „Știința pe Sferă” dezvoltat de Administrația Națională a Oceanelor și Atmosferei reprezintă un sistem complex, de mărimea unei camere, care folosind datele computerizate și proiectoare, înfățișează modelul planetei cu toate procesele atmosferice, schimbările de climă, furtuni, cutremure. Acest proiect are un scop educativ, pentru a familiariza cu cu știința oamenii de toate vârstele.

Divertisment

Cine este Gordon Ramsay, bucătarul care a câștigat 54 milioane de dolari într-un an

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Este plin de energie și nemaipomenit de talentat, gătește mult și inspiră oamenii din întreaga lume să facă ceea ce le place cu adevărat. Gordon Ramsay este unul dintre cei mai cunoscuți bucătari.

Are 25 de restaurante care au obținut 16 stele Michelin, iar în anul 2016 a obținut un venit de 54 de milioane de dolari, la fel ca și Beyonce. Astfel, el a ajuns în Topul 100 oameni de succes și cu venituri mari, lansat de Forbes – un top unde nu a mai apărut până atunci niciun alt bucătar.

PE LUNG

S-a născut în 1966, în Scoția. Visul lui era să devină un fotbalist cu renume. Însă, un accident la piciorul stâng i-a spulberat aspirațiile. Atunci, decide să studieze la colegiu managementul hotelier. Când înțelege că piciorul nu-și va reveni complet ca să poată juca mai departe, Gordon Ramsay începe tot mai mult să îndrăgească gătitul. Absolvește colegiul și se mută în Londra, unde se angajează ca bucătar la un restaurant prestigios.

După doi ani trece la alt restaurant cu trei stele, unde își perfecționează îndeletnicirile de gătire, fiind ghidat de unul dintre cei mai buni bucătari francezi. Peste puțin timp, mentorul îl cheamă la restaurantul lui. Tot atunci, Gordon decide să se mute în Franța. Unde lucrează timp de trei ani alături de cei mai buni bucătari. Apoi, acceptă funcția de șef-bucătar pe o corabie de croazieră. Peste un an de călătorie pe mare, mentorul îi propune să devină șef bucătar la un alt restaurant. În cei patru ani cât a lucrat acolo, a reușit să aducă restaurantului prestigiu și 2 stele Michelin. Gordon deținea 25% din acțiunile restaurantului, dar din cauza unor neînțelegeri cu ceilalți acționari, decide să plece și este urmat de întregul personal. Ramsay, a recunoscut mai târziu că acest pas a fost unul dificil, dar foarte important, pentru că l-a motivat să se lanseze ca om de afaceri. 

La 32 de ani își deschide primul restaurant „Gordon Ramsay at Royal Hospital Road”, care a primit 3 stele Michelin în 2001, ceea ce l-a făcut pe Gordon primul bucătar englez care a ajuns la rangul stelelor. În același an a mai deschis și un local „Pétrus”, care a devenit cunoscut în Marea Britanie mai ales după ce un grup de bancheri au plătit 44 de mii de lire pentru vinul pe care l-au consumat la o cină pentru 6 persoane. Restaurantul s-a ales cu o stea Michelin înainte de a împlini un an de la deschidere. Așa începe episodul de renume și de succes al lui Gordon.

Tot atunci, începe să participe la mai multe show-uri televizate despre bucătărie. De-a lungul anilor, Ramsay a reușit să creeze un imperiu și în televiziune cu ajutorul a trei hituri- Hells Kitchen, MasterChef şi MasterChef Junior. Cele trei show-uri au ratinguri atât de mari, încât Ramsay primește pentru un episod câte 400 de mii de dolari. Notorietatea sa de televiziune i-a permis, în anul 2016, să lanseze propria companie de producție de ultimă generație, Studio Ramsay.

Bucătarul deține 25 de restaurante în întreaga lume, care au 7 stele Michelin. De asemenea, el a scris peste 25 de cărți dintre care unele au devenit cele mai vândute în întreaga lume, inclusiv autobiografia sa, Roasting in Hell’s Kitchen. În afară de aceasta, Ramsay are un parteneriat global cu WWRD (Waterford, Wedgwood, Royal Doulton), care oferă produse de uz casnic și și-a creat propriul joc mobil care s-a bucurat de un succes internațional.

Toate acestea l-au făcut să ajungă în Topul celor mai plătite celebrități din lume. În anul 2016, Ramsay a primit 54 de milioane de dolari, la fel ca și cântăreața Beyonce, iar în următorul an, 2017, Gordon și-a mărit veniturile, obținând 60 de milioane de dolari.

Gordon Ramsay are cinci copii, iar una dintre fiicele sale are propriul show de mâncare. Bucătarul spune că nu vrea să-și răsfețe copiii, ci vrea să-i educe ca să vrea să-și câștige proprii bani. De aceea, ei zboară în clasa econom, în timp ce Gordon și Tana în clasa I. „Nu au muncit până acum atât de mult încât să-și permită asta. Iar aceste lucruri începi să le apreciezi numai dacă muncești mult pentru ele”, opinează el. Mai mult, soții Ramsay nu au de gând să-și lase toată averea pe numele copiilor. Potrivit lor, astfel de lucru i-ar putea alinta. Singurul lucru pe care îl vor face este să acopere 25% din prețul apartamentului pe care vor vrea să și-l cumpere copiii.

Ramsay Gordon are centură neagră la karate, participă activ la tot felul de maratoane de rezistență și a deschis împreună cu soția sa o fundație de filantropie, care ajută copiii bolnavi. Gordon nu suportă să fie tratat ca o persoană vip atunci când intră în vreun restaurant și refuză categoric să mănânce ceea ce-i propun în avion. „Am lucrat pentru companii aeriene timp de 10 ani, așa că știu unde a fost și unde merge acest aliment și cât a durat până a urcat la bord”, a spus el pentru Refinery29. Gordon are o adevărată colecție de automobile scumpe, printre care Ferraris, un Bentley și un Aston Martin. El visează să-și cumpere o barcă pe care să o transforme într-un restaurant pe apă cu care să se oprească în fiecare săptămână în diferite localități și să servească oamenii timp de o zi, iar în restul șase să pescuiască, să descopere localnicii și regiunea. „Lucrez mult și devotat. Chiar dacă intru în fiecare zi în restaurant pentru 4 ore, încerc să le consum la maxim. Asta pentru că fiecare proiect mă face din ce mai entuziasmat”, recunoaște unul dintre cei mai populari bucătari din întreaga lume. 

Citește mai departe

Cultură

Privim în trecut cu Ana Blandiana pentru a găsi soluții pentru prezent și viitor

Publicat

pe

De către

PE SCURT

„Manipulare. Răsturnarea valorilor, dacă se poate de considerat un singur cuvânt. Și demagogie”. Acesta a fost răspunsul renumitei scriitoare Ana Blandiana când a fost rugată de un elev de la Liceul Alexei Mateevici din Căușeni să caracterizeze regimul comunist în trei cuvinte. 

Radio Europa Liberă a dat startul celui de-al doilea sezon al proiectului „Antinostalgia – privind spre viitor”, un proiect în care se privește în trecut pentru a veni cu soluții pentru prezent și viitor. În orașul Căușeni, situat la 80 km de Chișinău, în Sud-estul Republicii Moldova, a avut loc prima dezbatere cu genericul „Și eu am trăit în comunism. Părinți – copii: ce ați făcut, ce am fi făcut?”. Evenimentul i-a avut drept protagoniști pe renumita scriitoare Ana Blandiana și profesorul în științe politice Mark Mazureanu și a fost moderat de Lina Grâu, de la Radio Europa Liberă.

PE LUNG

Viața Anei Blandiana se învârte acum în jurul primului Memorial al Victimelor Comunismului și al Rezistenței din lume a cărei fondatoare este. Memorialul, care este un institut de studiere a crimelor comunismului, are și un spațiu expozițional permanent, întitulat „Memoria ca formă de justiție”. Ideea sub care s-a dezvoltat Memorialul a fost o frază pe care a scris-o într-un ziar german. „Atunci când justiția nu poate fi o formă de memorie, atunci memoria poate fi singură o formă de justiție”, a citat Ana Blandiana în cadrul dezbaterii de la Căușeni. 

„Nici memoria, nici justiția nu au fost procese ale comunismului. Ca să înțelegem cât de inegal este felul nostru de a privi cele două crime la fel de îngrozitoare – nazismul și comunismul – trebuie să încercăm să ne imaginăm, ca într-un film absurd, cum ar fi fost să ajungă rușii și americanii la Berlin și să-i lase pe liderii naziști să plece în America de Sud sau Australia”, a menționat Ana Blandiana. 

Drept exemplu când justiția din punct de vedere juridic nu a fost aplicată comunismului, scriitoarea a povestit cum, acum mulți ani, Ticu Dumitrescu, președintele Asociației foștilor deținuți politici, făcuse o listă cu 200 de torționari care erau în viață și care în mod normal ar fi trebuit arestați și condamnați. „Au trecut 25 de ani de atunci și s-a ajuns să se pună în discuție doar patru dintre ei. Atâția s-au mai găsit. Și nu în sensul în care muriseră toți. Și din aceștia patru, cu chiu, cu vai, au fost condamnați doar doi. Deci totul are un aer de parodie…”, a relatat scriitoarea.

Represiunea. Cine știe ce a fost?

Pentru a rămâne în picioare trebuie să nu lăsăm memoria să dispară, a recomandat scriitoarea Ana Blandiana. „Societatea comunistă a fost foarte ocultă. Noi făcând memorialul am avut niște greutăți insurmontabile: dovezile au fost distruse. Nu există poze din închisorile comuniste, nu există înregistrări…”. 

Doar cei care au suportat-o știau ce a fost represiunea. Când a ajuns la această concluzie, Ana Blandiana a înțeles că trebuie să schimbe acest lucru. „Eu știu cum au fost în copilărie arestările tatălui, dar colegii mei de școală ai căror părinți nu au fost arestați nu știau asta. Respectiv, Memorialul de la Sighet este un loc unde se învață istoria”, a menționat scriitoarea.

La rândul său, activistul civic Marc Mazureanu este de părerea că fiecare trebuie să decidă pentru sine de a fost bun sau rău comunismul. „Autoritarismul este rău în sine, iar comunismul este doar o formă a acestuia. Este statul care ți se bagă sub plapumă, statul care nu îți dictează doar regulile jocului, ci creează și regulile jocului. El îți dictează cum să gândești”, a menționat el.

La un moment dat, Ana Blandiana a intervenit că trebuie de menționat că totalitarismul și comunismul este același lucru. „Ani întregi după ‘90 s-a vorbit despre totalitarism ca să nu părem că condamnăm direct comunismul”, a spus ea.

Istorii din epoca comunismului

Ana Blandiana: S-a apropiat un tânăr strigând „Arestați-o, arestați-o!!”

„La Revoluție, când eram deja matură, am fost îngrozitor de șocată de o întâmplare. Atunci când în seara de 21 decembrie, ajungând cu soțul meu în Piața Romană, (dar am ajuns acolo după ce a avut loc o ciocnire și au fost arestați cei care se opuseseră) am vrut să vedem ce se întâmplă. Ne-am dat seama că înaintăm spre Piața Romană și numai noi suntem pe stradă, ne-a apucat frica. Dar ne-am zis că trecem și dacă ne opresc zicem că acesta-i drumul nostru. Și ne-au oprit. Și în timp ce ofițerul de miliție ne cerea actele și eu zăpăcită nu reușeam să găsesc în geantă buletinul, a venit în grabă un tânăr îmbrăcat în haine de gărzi patriotice, strigând ofițerului care ne legitima: „Arestați-o, arestați-o, a fost aici!”. Dar eu nu fusesem. Pentru mine ideea că un  tânăr putea să facă aceasta, că putea să susțină asta fără să aibă dreptate, deodată mi-a răsturnat totul în cap, pentru mine era rău doar Ceaușescu, nevasta sa și câțiva din jurul lor.” 

Mark Mazureanu: În zona unde era monumentul lui Lenin era interzis să treci

„Îmi aduc aminte cum treceam cu tatăl prin centrul capitalei, în fața Guvernului, unde era monumentul lui Lenin. Era o zonă unde era interzis să treci, dar nicăieri nu era un semn de interdicție. Deci era o chestie de neimaginat să traversezi această zonă prin centru. Era ca și cum ai urca pe plita încinsă și nimic nu ți se va întâmpla.

Același sentiment l-am avut, atunci când am deschis prima sticlă de Coca-Cola. Pe atunci era Uniunea Sovietică. Taică-meu mi-a adus-o din Finlanda. Am luat sticla, m-am dus în subsolul casei, m-am asigurat că nimeni nu este și am deschis-o încet, dar credeam că toată casa m-a auzit. Aveam impresia că atunci când voi bea sticla, se va ilumina tot subsolul. Evident, nimic nu s-a schimbat. Era doar o sticlă de Cola.”

Scriitorul Vitalie Ciobanu: Țin minte cozile lungi de la „gastronom”

„Bunelul meu s-a ascuns câteva zile în niște lanuri de porumb din satul Varvareuca, Florești, întrucât urma să fie deportat. Și numai datorită faptului că bunica mea era mamă eroină – avea 10 copii născuți – și a venit o directivă de la Chișinău că mamele eroine pot să stea și să nu fie deportate, bunelul meu nu a fost deportat. S-a întors de prin coclaurile unde a stat și a rămas acasă. Dacă pleca el, părinții mei nu s-ar fi întâlnit și nici eu nu aș fi fost aici.

Din experiența mea, țin minte cozile lungi pe care le aveam la alimentară sau cum era numit „gastronom”. Și o dată pe lună se aducea pește roșu. Dar erau cozi uriașe, mă trimiteau și pe mine părinții să vin cu un kilogram sau două. Era atunci o sărbătoare, ieșea mămăliga mai bună cu acel pește special. Sau manifestațiile din școală, parada din 7 noiembrie, pentru mine era o sărbătoare care se asocia cu un eveniment de familie, pentru că era Hramul localității Florești. Și atunci eram nerăbdători să venim mai repede acasă, căci veneau rude în ospeție. Deci, amestecam și ororile, și bucuriile, dar adevărul crunt al realității de atunci rămânea ascuns.”

Poetul Emilian-Galaicu Păun: Două fetițe au mâncat ouă roșii, să vezi ce crimă!

„Făceam școala la Chișinău, la cea mai bună școală din oraș, nr.1., actualul liceu „Gheorghe Asachi”. Era prin 1975-76 și atunci Paștele a căzut cu câteva zile înainte de 1 mai. Pe 1 mai toată lumea trebuia să meargă la Parada Muncii. La două fetițe din clasa paralelă, părinții le-au dat de mâncare, ca să vezi ce crimă!, ouă roșii. Cât am așteptat ca să defilăm pe strada Lenin, fetițele au decojit ouăle și le-au mâncat. Cineva le-a pârât, iar la două zile a avut loc adunarea generală pe școală – două fetițe au mâncat ouă roșii. Vă dați seama cum a lucrat această întâmplare în mintea acelor copii, dacă acest gest uman a fost sancționat în așa mod.

Al doilea caz. Făceam Facultatea de Litere. Iar eu am obținut carnetul la Biblioteca Națională, care atunci se chema Nadejda Krupskaia, cu greu abia în anul III. Muncitorii, țăranii aveau drept la abonament din oficiu. Noi, care făceam studii, am obținut cu greu carnet de cititor după trei ani. Iar când ajungeam în sala de literatură străină știți ce citeam? Ana Blandiana, Nichita Stănescu, Tudor Arghezi. Evident!, literatura română se afla în sala de literatură străină. Iar când completam formularele pentru a cere autorii respectivi, trebuia să le completăm în două exemplare. Pentru că unul mergea acolo unde trebuia! Eram marcați, citeam în sala de literatură străină.”

Elevi: Odată cu cunoașterea vine și gândul că suntem înarmați cu ceva

Una din elevele liceului a menționat că pentru ea comunismul este o temă foarte dureroasă și delicată, or este cauza pentru care părinții ei se află peste hotare, cauza pentru care în scurt timp va face parte din diaspora Moldovei. „Este important ca tinerii să cunoască pentru că odată cu cunoașterea vine și gândul și știința că suntem înarmați cu ceva”. 

O altă elevă a recunoscut că în familia sa sunt controverse la această temă. „Generațiile anterioare spun că a fost bine, că totul a fost gratis, toată lumea știa cine era. Însă eu cred cu totul altceva și încerc prin dovezi să le schimb părerea”, a spus ea.

Comunismul, în trei cuvinte

Un elev i-a întrebat pe protagoniștii dezbaterii Ana Blandiana și Mark Mazureanu care ar fi trei cuvinte care ar caracteriza regimul comunist.

„Uniformizare, supușenie și „conveier” (bandă rulantă)”, a răspuns Mark Mazureanu. La rândul său, Ana Blandiana a menționat: „Manipulare. Sigur, manipulare este cuvântul numărul unu. Răsturnarea valorilor, dacă se poate de considerat un singur cuvânt. Și demagogia, care face parte din manipulare”.

În final, scriitoarea Ana Blandiana a avut un mesaj către tinerii de la Liceul Alexei Mateevici: 

„Tinerii trebuie să-și păstreze spiritul critic. Să cultivăm privirea critică, gândirea cu propriul cap”, a menționat ea, „dușmanii totalitarismului au fost cei care aveau spirit critic”.

Citește mai departe

Divertisment

Harriet Tubman, femeia care a salvat sute de sclavi

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Harriet Tubman s-a născut în sclavie, dar a murit în libertate. Numele ei a devenit cunoscut pentru că a reușit să salveze sute de oameni din sclavie. A riscat, dar nu i-a fost frică, pentru că o făcea pentru drepturile ei și a oamenilor din jur. A luptat pentru drepturi egale și respectarea lor.

Ea a fost numită „Moise al poporului ei”. Viața ei a devenit un simbol de durată al luptei împotriva sclaviei.

PE LUNG

Harriet Tubman, născută în 1820, este considerată una dintre femeile care au schimbat cursul istoriei Statelor Unite ale AmericiiHarriet s-a născut în sclavie, dar a reușit să fugă spre nord, unde legea nu accepta ca oamenii de culoare să fie sclavii celor albi. După aceasta, s-a întors de mai multe ori în locurile de unde a fugit, pentru a-i ajuta și pe alții să scape de sclavie.

În copilărie, îngrijea de copiii stăpânilor ei. După ce a crescut, a fost trimisă să lucreze din greu în câmp, să colecteze cheresteaua și să transporte vagoane de grâu spre cheile golfului Chesapeake. I-a fost greu, însă, aceste munci au făcut-o puternică și rezistentă. La 22 de ani, s-a măritat cu un bărbat de culoare liber. Însă, fericirea îi era umbrită de legea care spunea că în cazul în care cuplul va avea un copil, acesta ar fi fost sclav. Acest lucru a făcut-o să-i propună soțului să fugă spre nord, unde oamenii de culoare nu erau liberi și cu drepturi depline. Soțul a renunțat. Atunci, în 1849, împreună cu doi frați de ai ei, Harriet a fugit spre nord și a reușit să scape și să devină liberă.

La un an de la evadare, s-a întors în Maryland și a adus mai mulți membri ai familiei sale în nord și pe mulți alți sclavi. Câțiva ani mai târziu, Harriet s-a alăturat mișcării de anulare a pedepsei cu moartea. Când a început Războiul Civil în 1861, s-a înrolat în armată. A fost soldat, soră medicală și chiar spioană. Ulterior, ea a participat activ la acțiunile pentru drepturile femeilor de a vota. Ea a fost simbolul care a inspirat oamenii să lupte pentru drepturile lor și egalitate de gen. 

În adolescență, Tubman a fost rănită grav când un stăpân alb a aruncat în ea o bucată de plumb, pentru că a refuzat să bată un alt sclav. Din această cauză, pe tot restul vieții, a suferit convulsii narcoleptice, care se transformau uneori în câteva ore sau chiar zile de comă. Din cauza bolii ei ciudate, oamenii i-au atribuit uneori puteri mistice, mai ales că simțea perfect când se apropia vreun pericol.

După Războiul Civil, ea a mai trăit peste 50 de ani, timp în care a făcut față foametei și lipsurilor. Trebuia să aibă grijă de părinții bătrâni, toate rudele și nevoiașii care se adăposteau în casa ei din Obernai, New York. Cu toate acestea, ea a deschis două școli pentru tinerii de culoare care au scăpat din robie. „Asta pentru că eu nu am avut posibilitatea să învăț”, spunea ea.

Ea a murit de pneumonie pe 10 martie 1913, la vârsta de 93 de ani. Începând cu anul 1990, 10 martie a fost numită Ziua Harriet Tabman.

În 2016, un grup de femei au propus ca portretul ei să fie printat pe bancnota de 20 de dolari, în locul președintelui Andrew Jackson, care a fost și un comerciant de sclavi și promotorul unei politici dure împotriva indianului autohton. Acest lucru urma să se întâmplă începând cu anul 2020, însă, în 2019, proiectul de lege a fost amânat până la cel puțin 2028.

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Sănătate2 ore în urmă

4 august 2020. COVID-19, PE SCURT: 60 de paturi noi la Spitalul Raional Ialoveni și încă mai mulți copii infectați

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

Social22 de ore în urmă

Trei știri bune din Moldova: Banca de alimente, restart la cultură și o nouă destinație turistică

Banca de alimente pentru persoanele social-vulnerabile Misiunea Socială „Diaconia” a lansat la sfârșitul lunii iulie prima Bancă de Alimente. Asta...

Sănătate22 de ore în urmă

Istoria a trei femei cu dizabilități mintale care s-au mutat la casa lor

Nadejda stă la masă și coase de zor. De dimineață a reușit să termine de confecționat trei măști. La 60...

SocialO zi în urmă

3 august 2020. COVID-19, PE SCURT: 120 de cazuri noi și 8 decese

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

Externe2 zile în urmă

Trendul „challenge accepted” de pe Instagram nu a apărut în Turcia

Pe la jumătatea lunii iulie, pe Instagram a pornit o mișcare care promova solidaritatea între femei. #WomenSupportingWomen și „challenge accepted”...

Social4 zile în urmă

Istoria „pristroicilor” și de ce sunt încă o problemă „anexată” blocurilor vechi din oraș

„Pristroica” este numită construcția anexată unui bloc de locuit, de cele mai multe ori fără acceptul autorităților sau vecinilor. Este...

Politică4 zile în urmă

Pe banii noștri. Se schimbă Constituția de tot sau numai „oleacă”?

Politica moldovenească nu pare să fie în vacanță în această săptămână, deși vinerea trecută era anunțat sfârșitul „sezonului politic”. De...

Advertisement

Politică

Politică7 zile în urmă

Ce se întâmplă în Belarus? De ce se teme ultimul dictator din Europa?

PE SCURT Dictatura lui Alexandr Lukașenko, președintele Belarusului, s-ar putea încheia după alegerile prezidențiale din 9 august, susțin mai mulți...

Politică2 săptămâni în urmă

Din banii noștri: Final de sezon politic. Sezonul epidemiologic continuă

Săptămâna curentă, din punct de vedere politic, a durat doar o singură zi. Situația amintește de sezonul final din Game...

Politică2 săptămâni în urmă

Veteranii regimului separatist: „În caz de agravare a situației, ca și acum 30 de ani, vom apăra patria”

PE SCURT Protestele veteranilor de pe Nistru de săptămâna trecută au generat reacții printre veteranii regiunii transnistrene. Primii și-au manifestat...

Politică2 săptămâni în urmă

Rezumat din Parlament: Moțiune respinsă și despre cum și-au luat vacanță la miez de noapte

Parlamentarii au discutat astăzi în total 9 proiecte pe ordinea de zi. Cu un randament de 11%, parlamentarii au reușit...

Alegeri3 săptămâni în urmă

Pandemia, pretext pentru a restricționa votul în diasporă? Soluții

Pe data de 10 iulie 2020, în cadrul emisiunii „Președintele răspunde” Igor Dodon a făcut o declarație despre următoarele alegeri...

Politică4 săptămâni în urmă

Pe banii noștri: un deputat în căutarea identității și două partide care s-au lansat în gaming și aplicații mobile

La începutul acestei săptămâni Parlamentul părea că nu se putea trezi. Era luni dimineața, iar în acel moment, exista cam...

Politică4 săptămâni în urmă

Rezumat din Parlament: angajarea răspunderii și minus două ore de democrație

Pe ordinea de zi ședinței au fost puse inițial 42 de proiecte de legi. Printre acestea au fost și alte...

Advertisement

Opinii

august 2020
L Ma Mi J V S D
« iul.    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31