Biodiversitatea în Republica Moldova este supusă amenințărilor create de noi, cei care folosim irațional terenurile, defrișăm pădurile, poluăm aerul, construim baraje pe râuri, distrugem casele animalelor și plantelor și rămânem indiferenți față de ceea ce lăsăm după noi.
Avem 312 de arii protejate înregistrate, cu o suprafață totală de 192.974 ha. Cu toate acestea, multe dintre ele sunt ocrotite doar pe hârtie. De aceea, am ajuns cu ape poluate, râuri secate, sute de animale și plante pe cale de dispariție și un aer care ne sufocă, susțin ecologiștii. Ei bat alarma și spun că în pofida faptului că avem legi bune, nu au fost create mecanisme de funcționare și puțini sunt cei care au grijă ca ele să fie respectate.
Fără amenzi, fără specialiști
Deși țara noastră s-a obligat să respecte obiectivele Conferinței ONU pentru Dezvoltare Durabilă de la Rio de Janeiro, prevederile tratatelor internaționale în biodiversitate și angajamentele în cadrul Acordului de Asociere cu UE, totuși controlul asupra implementării legislației din partea organelor speciale nu este executat suficient din cauza lipsei specialiștilor, explică Ala Rotaru, consultanta Direcției politici în domeniul biodiversității de la Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului. Experta susține că, comparativ cu celelalte state europene, la noi amenzile sunt mici și adesea nici măcar nu sunt aplicate. „Sunt prea puțini oameni care să urmărească dacă sunt încălcate legile și să pună amenzi, ceea ce face să pierdem o parte mare din ariile care ar trebui protejate, dar nu transformate în terenuri agricole sau depozite pentru deșeuri”, subliniază experta. Potrivit ei, situația s-a înrăutățit după ce Ministerul Mediului și cel al Agriculturii au fost unite și au devenit Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului. „Astfel Ministerul Mediului a fost făcut praf. Ceea ce s-a făcut este o parodie. Din simplul motiv că agricultura moldovenească este un factor enorm de poluare a ecosistemelor. Ea ucide pe metru pătrat. Până la urmă o să le dea dreptate agricultorilor. Faptul că au unit agricultura cu mediul este un conflict de interese enorm și nu poți cu dreapta să semnezi tăierea pădurilor, iar cu stânga protecția lor”, este de părere ecologistul Alecu Reniță. El susține că acum, specialiștii în mediu trebuie să stea cu ochii în patru, pentru a urmări ca nicio arie protejată să nu dispară.
„Oamenii sunt preocupați de beneficii imediate. Ei vor să aibă canalizare, drumuri, salarii și toate aceste grijji zilnice îi distrag de la starea mediului, a aerului pe care-l respir și apa pe care o consumă”, susține Ala Rotaru. Mai mult, ea spune că oamenii nu înțeleg la ce bun lor o rezervație naturală, dacă nu vor avea unde să-și ducă vacile la păscut. „Oamenii nu înțeleg că dacă nu vom avea arii naturale protejate, am putea să nu mai avem apă și nici un loc prielnic pentru trai”, adaugă specialista în biodiversitate.
Reciful Butești
Cheile Butești, numite și Reciful Butești, reprezintă o poveste în piatră cu o suprafață de 110 ha. Acestea sunt primele formațiuni geologice salvate de la distrugerea cauzată de extragerea pietrei din cariere, datorită intervenției, în 1984, a Mișcării Ecologiste din Moldova care-l are în frunte pe Alecu Reniță. „Atunci am fost puși în situația în care trebuia să alegem pe ce recif să salvăm. Erau trei, dar după multe discuții și negocieri, am reușit să salvăm Rciful Butești”, își amintește Reniță.
Cu toate acestea, în apropierea Recifului care a construit în jurul său o adevărată oază, nu este instalat niciun panou informativ care să atenționeze pe localnici și pe oaspeți că este o arie protejată de stat.
„Cheile Butești au primit statut de arie protejată și de fapt, ele nu pot fi valorificate. Acum avem o misiune foarte serioasă să stăm la paza respectării acestui statut, pentru că țara noastră este o țară de minuni, peste noapte poți să te trezești cu orice”, susține Valeriu Țarigradschi, expert în mediu. Grija lui este justificată pentru că mai multe stânci de corali din regiunea de nord a țării au fost transformate în cariere de extragere a pietrei. „Stâncile create de corali sunt rezervoare naturale de păstrare a apei curate, bună de a fi consumată, la care am putea recurge în cazul în care nu am mai avea rezerve de apă. Însă, de multe ori aceste terenuri cu stânci sunt cumpărate de agenți economici, care le distrug și noi rămânem cu nimic”, ne spune expertul, în timp ce stăm lângă rămășițele unei stânci de corali din care a rămas doar un perete ciopârțit de dinamite. „Din păcate, de multe ori, deciziile unor autorități de la noi privind soarta unor bogății naturale sunt dictate de bani”, suspină Țarigradschi.
Ecologiștii se arată îngrijorați de faptul că, în ultimii ani, în Republica Moldova nu sunt prezentate date exacte despre calitatea mediului și efectele lui asupra calității vieții și asupra procesului de conservare a resurselor. „Ariile protejate sunt cele care resuscitează ceea ce noi, oamenii am distrus”, menționează Ala Rotaru. Anual multe specii sunt declarate dispărute, pe măsură ce habitatele lor continuă să fie distruse, fragmentate sau poluate. Unele specii, inclusiv polenizatori, precum albinele și fluturii , care sunt vitali pentru bunăstarea noastră, au înregistrat o scădere dramatică a populațiilor din cauza utilizării pe scară largă a pesticidelor. Poluanții generați de diversee activități, precum și cele economice se acumulează în mediu, diminuînd capacitatea ecosistemelor de a se regenera și de a ne asigura servicii vitale. Degradarea mediului afectează nu numai plantele și animalele, ci și oamenii.
Acest material a fost realizat în cadrul activității „Media Tur”, organizat în cadrul Proiectului „Încurajarea tinerilor să devină cetățeni activi”, implementat de IREX Europe și AO „Centrul Media pentru Tineri”, cu susținerea financiară a Uniunii Europene. Opiniile exprimate în acest material nu reflectă neapărat punctul de vedere al Uniunii Europene.
