Mii de copii continuă să rămână acasă, în timp ce părinţii lor pleacă în căutarea unei surse de venit. În condiţiile în care, pentru R.Moldova, migraţia rămâne a fi una dintre problemele majore, statul încearcă să ţină sub control măcar condiţiile în care rămân aceşti copii. Astfel, începând cu anul trecut, părinţii care pleacă pentru o durată mai mare de trei luni, trebuie să anunţe autorităţile în grija cui îşi lasă copiii.
Veronica a fost alături de nepoata sa, în toți cei cinci ani, de când s-a născut. Spune că o crește ca pe propriul copil, ba mai mult, e mult mai atentă și mai implicată. Crede că, din poziția de bunică, înțelege mai bine nevoile celor mici. „Îmi zicea cineva că nepoţii sunt mai iubiţi decât propriii copii. Nu credeam atunci, dar acum văd. Cred că eram mai puţin atentă la copiii mei, aveam și alte griji. E drept că, acum, și copiii sunt altfel. Sunt foarte deştepţi. Eu îi vorbesc ca unui om mare”, povestește Veronica Dediu, din Răzeni, Ialoveni.
Laurenţia, nepoata Veronicăi de la fiica mai mare, a locuit mereu în casa ei, împreună cu mama sa. Tatăl fetiţei a decedat înainte ca ea să se nască. După ce a lucrat un timp la piaţă, unde vindea fel de fel de produse, iar salariul nu depăşea trei mii de lei, mama copilei a decis că trebuie să-și caute un serviciu departe de casă. Se află în Italia de aproape un an. ,,Are grijă să-i cumpere fel de fel de haine și jucării, dar, copilul tot la mine se trage mai mult. Cred că s-a obişnuit mai mult cu mine. Îmi zice ,,mămica”. Şi când era maică-sa acasă tot mămica îmi spunea. Auzea cum îmi spun copiii mei şi ea repeta. Dacă se îmbolnăvea tot eu interveneam pentru că ştiam deja ce trebuie să fac. Odată, am lăsat-o pentru o săptămână la mama mea. Când m-am dus s-o iau, mi-a zis „bunica, aşa de tare mi-a fost dor de tine că am mirosit în fiecare seară hainele tale”. Am început să plâng și i-am promis atunci că n-o mai las”, povestește Veronica, emoționată.
Consecinţele separării copilului de părinte
Deseori, părinții „tratează” lipsa lor prin compensații materiale, însă, durerea copiilor este o rană, care, pentru a se vindeca are nevoie de atenţie, dragoste, căldură și sprijin, spune psihologul Tatiana Turchina. „Pentru un copil, plecarea părinţilor cu scopul de a le asigura o viață mai decentă are efecte pozitive, cum ar fi asigurarea materială, produse alimentare și vestimentaţie mai bună, posibilități de a procura cele necesare şi chiar suplimentar pentru școală. Însă, cu părere de rău, nu pot fi excluse și efectele negative care, deja se observă în societate: iresponsabilitate, incompetenţa tinerilor de a gestiona potrivit banii, utilizarea acestora fără un control din partea adultului. Mulți copii ignoră aspectul intelectual al dezvoltării, alții au conduite neadecvate, sunt confuzi faţă de sine şi lume, intră în depresii mascate”, explică specialista.
„Experienţele trăite de aceşti copii, deseori pe parcursul a multor ani, lasă o amprentă negativă asupra sănătăţii lor psihice, le schimbă radical valorile umane şi atitudinea faţă de sine şi lume. Copiii suportă o traumă psihică cu reacţii şi consecinţe de lungă durată. Orice traumă psihică legată de separarea de persoana dragă implică o durere, ce presupune nu o singură emoţie, ci trăiri emoţionale intense şi variate, cum ar fi regretele, neîncrederea, disperarea, anxietatea, singurătatea, sentimentul lipsei de sens”, adaugă Tatiana Turchina.
„Atunci când se întâmplă ceva, trebuie să știm cui să ne adresăm”
Cu toate că au locuit împreună tot timpul, atunci când a vrut să o înscrie la grădiniță, Veronica a avut nevoie de acte care să-i confirme statutul. „Când am vrut să dau fetiţa la grădiniţă, mi s-a spus că trebuie să fie un reprezentant legal. Mama fetei era deja plecată, așa că a trebuit să pregătesc actele pentru tutelă. Am auzit şi la televizor că trebuie de anunţat primarul, atunci când părinţii pleacă, dar noi nu mai anunțasem pe nimeni. În toţi aceşti ani nu am avut treabă cu primăria”, povestește Veronica.
Femeia spune că i-a fost dificil să adune tot pachetul de documente. „Mi-a fost greu pentru că încă sunt la evidență în satul de baștină. Chiar dacă locuiesc de vreo 10 ani la Răzeni, a trebuit să iau caracterizare de la poliţistul de sector din Orhei. Am pierdut mai multe zile ca să găsesc poliţistul de sector care e responsabil de câteva sate. Omul cela e nou la serviciu și nici nu mă ştie la ochi. Ce fel de caracteristică să-mi facă?” se întreabă Veronica. „Și cu testele medicale cred că e prea mult. Lucrez prin spitale de peste 20 de ani şi tot n-am ştiut unde să fac toate aceste teste. La ce bun o analiză despre grupa intestinală, nicăieri nu se mai cere analiza asta şi cea a difteriei. Pentru toate astea trebuie să plăteşti şi mai ales, nu știi unde să le faci. Dar bine că am scos-o la capăt. Poate o să putem merge şi la mare sau în Italia, în ospeţie la fiică”, adaugă aceasta.
Veronica Dediu este practic unica persoană din Răzeni, care, în 2014, a venit la primărie și a spus că are nevoie să facă tutela. Unul dintre motivele pentru care părinții nu fac asta, este că nu înțeleg nevoia, spune Olga Caprari, asistenta socială din localitate. O altă cauză ar fi numărul mare de acte care sunt necesare a fi perfectate, „De cele mai multe ori, părinții își lasă copiii în grija bunicilor. Pentru a face tutela, există o serie de acte, iar asta înseamnă că trebuie să umble mult pe drumuri pentru a le face. Ei nu cred că este așa important să facă aceste acte. Părinţii încă merg după practicile vechi, când nu vroiau să știe și vecinii că sunt plecați. Mai avem de lucrat în direcția asta pentru ca, atunci când se întâmplă ceva, să știm cui să ne adresăm”, explică Olga Caprari.
Părinţii care pleacă, trebuie să informeze primarul
În Răzeni sunt circa 260 de copii care au cel puțin un părinte plecat peste hotare. „Vin să facă actele, mai mult părinții care pleacă în țări din Europa. Dacă au contracte de muncă, li se cere să anunțe autoritățile. Ei nici nu pot să plece fără să lase copiii cu tutelă. Avem circa 30 de familii de acestea. În rest, cele mai multe tutele s-au instituit pentru persoanele care au grijă de copii ai căror părinți sunt decedați. Mulți părinți din localitate pleacă în Rusia. Conform legislației de acolo, ei nici nu pot să stea mai mult de trei luni”, explică specialista. Aceasta crede că părinții își lasă copiii în grija persoanelor responsabile, care știu sigur că vor avea grijă de ei. „Nimeni nu pleacă de mare plăcere. Pleacă pentru a le oferi copiiilor un viitor fericit. Ca părinte, nu cred că ar lăsa copiii să sufere”, opinează Olga Caprari.
Începând cu 2014, părinții sau unicul părinte care pleacă peste hotare pe un termen mai mare de 3 luni şi ai căror copii rămân în Republica Moldova trebuie să informeze autoritatea tutelară locală (primarul) despre persoana în grija căreia rămân copiii.
Cifrele arată că puţini sunt părinţii care procedează astfel. Potrivit datelor oferite de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, în prezent, la evidență sunt circa 7000 de cazuri de tutelă şi curatelă. Peste 2500 dintre ele au fost instituite pe parcursul anului 2014. Aceasta, în timp ce, în R. Moldova peste 170 000 de copii au cel puţin un părinte peste hotare.
Rubrica „Copilul meu, singur acasă” cuprinde o serie de texte informative pentru părinţii care se pregătesc să plece peste hotare şi sunt nevoiţi să-şi lase copiii acasă. Din seria de articole puteţi afla cum să pregătiţi copilul pentru o despărţire mai puţin dureroasă, cum să comunicaţi la distanţă şi ce este bine de ştiut despre particularităţile de vârstă ale copilului dvs.
Articolele au fost elaborate de Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului şi sunt publicate în colaborare cu portalul Moldova.ORG.
