La cei 53 de ani ai sai, Alexandru Ahlupin are, dupa cum afirma el, cea mai mare colectie de tablori pe motive biblice din republica. Locasurile sfinte si centrele de restaurare i-au fost sali de studii, iar drept manuale i-au servit albumurile marilor pictori. Desi este un pictor autodidact, aceasta nu l-a impiedicat sa picteze vreo 20 de biserici si manastiri din Moldova si de peste hotare si sa creeze mai mult de 500 de tablouri, majoritatea carora fiind expuse in diferite sali de expozitie din lume.
Asteptam sa intalnesc un om smerit, scund, cu o barba carunta si lunga, asa precum sunt barbatii din tablourile lui. Am ramas mirata, insa, atunci cand am fost intampinata de un barbat inalt si zvelt, evlavia caruia putea fi citita doar in priviri. Atelierul sau mic, dar foarte comod, era plin cu picturi reprezentand scene biblice si cu albume ale marilor maestri.
Pentru ca fiecare lucrare a sa este asemeni unui copil, ii este greu sa se desparta de ele. Le doseste intr-un ungher al atelierului si refuza sa le vanda chiar si pe bani grei.
De la varsta de trei ani, Alexanrdu nu a mai lasat pensula din mana, desi a incercat sa se ocupe cu muzica si cu sportul. Pentru ca in neamul lui au mai fost iconari, de mic hotarase ca aceasta pasiune va deveni viata lui.
"In anii 60, nu aveam unde invata iconografia si am hotarat sa deprind singur meseria. Am petrecut mai multi ani prin manastiri, am trait in chiliile calugarilor, pentru ca sa ma patrund de divinitate. E lucru stiut ca doar ceea ce lasi sa treaca prin minte si inima poti transpune pe panza. Prin asta se explica si faptul ca, foarte des, lumea nu-si poate rupe ochii de la o lucrare sau alta. Ceea ce simte pictorul atunci cand deseneaza, energia lui, se transmit celui care priveste aceasta lucrare mai tarziu", sustine pictorul.
Intre timp a studiat profund Biblia. Toate tablourile lui executate in stil clasic, apartinand curentului realist, sunt inspirate din Cartea Cartilor, purtand insa amprenta timpului in care au fost zamislite.
In tot acest rastimp cat am discutat cu Alexandru, el nu a incetat sa invarta in mana doua bile metalice, nu prea mari. Mi-a explicat ca, de fapt, atunci cand lasa pensula ia bilelele in mana, pentru a nu lasa ragaz mainilor sa se odihneasca. "Cel mai important lucru pentru oricare mester este practica. Dupa pelerinajul prin manastiri, m-am angajat ca salahor la centrul de restaurare din Sankt-Petersburg. Acolo am reusit sa "fur" cate un secret al meseriei".
Cea mai valoroasa lucrare a lui Ahlupin abia urmeaza sa apara
Pentru ca a crezut in ceea ce face, nici chiar pe timpul regimului comunist nu a abandonat ocupatia sa. De mai multe ori a fost avertizat sa-si gaseasca o alta ocupatie. Cu toate acestea, isi urma in taina vocatia. Nu se poate declara un bun credincios, insa crede in Dumnezeu. El sustine ca nu exista oameni care nu cred si care nu-L iubesc pe Dumnezeu. "Odata ce recunosti ca iti place persoana de alaturi, ca iubesti natura, deja manifesti dragoste fata de Dumnezeu, care le-a creat pe toate. Doar ca unii recunosc acest lucru, iar altii nu-l constientizeaza. Dragostea pentru Dumnezeu ne uneste pe toti", sustine Ahlupin. El considera ca este mult mai greu sa pictezi acum decat pe timpuri de restriste, pentru ca astazi lumea merge mai des la biserica, desi, de fapt, nu s-a intors cu fata spre Dumnezeu. Oamenii au devenit mult mai rai si mai fatarnici. Prin tablorile sale Ahlupin vrea sa aduca oamenilor mai multa bunatate si intelegere, sa le aduca cuvantul lui Dumenzeu. "Ceea ce fac eu este ca o fantana cu apa curata si lecuitoare. Cu cat bei, cu atat mai vrei".
O alta pasiune al lui Alexandru sunt portretele. A adunat deja o duzina, pe care spera sa le completeze pentru ca la sfarsitul anului sa organizeze o expozitie de portrete, asa cum nu a mai vazut Chisinaul. In prezent face portretul ambasadoarei Frantei, Dominique Gazuy, unor compozitori si oameni politici din republica.
Cel mai mare vis al sau este sa creeze o galerie de portrete a episcopilor care au slujit in Basarabia de la 1812 incoace. Pentru a se documenta, s-a adresat la Muzeul de Arte Plastice din Chisinau, la Mitropolia Moldovei, dar nicaieri nu a gasit fotografii sau acte despre ei. Aceasta l-a determinat sa lupte pentru vis cu o mai mare indarjire. "Voi reconstitui, fila cu fila, evenimentele bisericesti din acea perioada, cautand in biblioteci si arhive", zice mesterul. In taina el mai poarta un vis – acela de a vedea finalizata, in sfarsit, Catedrala din centrul Chisinaului. "E o rusine pentru noi ca de atata timp nu reusim sa "imbracam" acest locas. Si eu am propus trei mostre pentru altarul din catedrala, dar din lipsa de finanante nu a fost acceptat".
Acum Ahlupin se pregateste sa plece in Franta, unde a fost invitat de un om de afceri, pentru a restaura frescele dintr-un castel de epoca. "E un lucru mare, dar cred ca cea mai valoroasa lucrare a mea abia urmeaza sa apara, deoarece pe la 50 de ani omul abia incepe a trai si a simti placerea vietii, a pipai tainele creatiei". // Flux
