De Constantin Tănase
Am urmărit cu profund dezgust „metamorfoza” preşedintelui CCA, Gheorghe Gorincioi. Pe această temă a scris, ca întotdeauna, foarte bine, colegul nostru Constantin Cheianu în numărul de vineri al TIMPULUI. Schimbarea domniilor – bucuria nebunilor, spuneau românii medievali. Astăzi nu-i chiar aşa! Astăzi, schimbarea domniilor (alternanţa la putere, cum se spune în limbaj modern) nu este bucuria (numai a) bunilor şi nebunilor, ci şi a scursurilor de tot felul, care se reciclează ideologic peste noapte şi se lipesc băloase de noua Putere…
…În ultimele săptămâni mi-a fost dat să văd pe viu, încă o dată, chipul hidos al acestor scursuri reciclate. Indivizi pe care nu i-am mai văzut de ani lungi de zile şi pe care-i credeam morţi (probabil că şi ei mă credeau mort pe mine) mi-au descoperit brusc existenţa şi preocupările, adresa şi telefonul şi nu mai contenesc cu felicitările cu ocazia… răsturnării nesuferiţilor de comunişti, a venirii democraţilor la putere, a numirii lui Vlad Filat în fruntea guvernului şi, bineînţeles, cu ocazia… prilejului că fiul meu a ajuns ministru al Justiţiei.
Cei care până mai săptămâna trecută, când mă zăreau, traversau iute strada, pe roşu, ca să nu se pomenească alături de mine şi să-i vadă „cineva”, astăzi, când mă observă, îşi fac vânt spre mine, tot pe roşu, se rup măiestrit de la jumătate, îmi strâng mâna, smulgându-mi-o din cot şi nu mă mai scot din „maestre”. De la aceştia am aflat, zilele trecute, că sunt cel mai mare ziarist din Basarabia (şi din toată România), că am contribuit personal şi decisiv la demolarea regimului comunist din RM, că demult era clar că Vlad Filat este omul adus de Dumnezeu să salveze Basarabia şi că fiul meu merita un post mai mare, chiar de preşedinte al republicii… După aceste introduceri băloase, mă roagă, ca printre altele: N-ai putea să-mi organizezi o întâlnire cu Vlad Filat, căci am o chestie interesantă de discutat cu dumnealui…
O spun aici şi acum, ca s-o ştie toţi, îndeosebi cei care vor să mă „roage ceva”: niciodată nu mi-am permis să mă adresez lui Vlad Filat (Mihai Ghimpu, Serafim Urecheanu, Marian Lupu, Dumitru Diacov ş.a.m.d.), nici chiar fiului meu, cu vreo „rugăminte”, lucru pe care pot să-l confirme – şi chiar îi rog! – toţi cei vizaţi. Deşi am şi eu nevoile mele, încerc să mi le rezolv singur, considerând că e urât de tot să dai buzna peste nişte oameni care au de rezolvat probleme mai mari şi mai serioase ca ale mele. Deşi am susţinut pătimaş opoziţia anticomunistă în campania electorală, nu vreau nicio plată. Singura plată pe care o vreau de la noua guvernare e să mă lase în pace şi să creeze condiţiile legale şi cadrul democratic ca eu, ca jurnalist, să-mi pot face liniştit meseria. Un singur lucru vreau de la noua guvernare: să nu-mi fluture în faţă cătuşele şi să nu vină la redacţie cu bomboane.
…Dar să revin la subiectul reciclării scursurilor. Actuala alianţă de guvernământ e pândită de mai multe pericole. Unul dintre ele sunt scursurile reciclate care caută să se facă utile şi se bagă sub pielea noii Puteri. Cum să le cunoaşteţi? Simplu: după laudele care ţi le aduc şi după mâinile lor – au mâini umede, reci şi lipicioase. După ce dai mâna cu ei, simţi nevoia stringentă şi urgentă să te speli pe mâini…
