Eugenia Crușevan este prima avocată din Basarabia, care în 1919, la Curtea de Apel Chișinău, a prezentat jurământul ca avocat. Uniunea Națională a Barourilor din România a inclus numele ei în lista biografiilor care au intrat în legenda profesiei şi a contemporanilor, prin contribuţiile lor la evoluţia culturii juridice şi a civilizaţiei din România.
S-a născut în iulie 1889 în orășelul Fălești, în familia lui Epaminond Cruşevan, care era notar public şi a crescut patru copii. Studiile liceale și le-a făcut la Liceul Principesa Natalia Dadiani din Chișinău. Licența și-a luat-o în toiul revoluției, în 1918, la facultatea de drept a Universității din Moscova. A fost înscrisă în Baroul din Chişinău începând cu 17 Octombrie 1919.
Publicația Cuvântul Dreptății descrie astfel ziua numirii ei drept avocat: „La 17 octombrie 1919 în ședința secțiunilor unite al Curții de apel din Chișinău a avut loc, cu deosebită solemnitate, ceremonia prestării jurământului ca avocat de către domnișoara Eugenia Crușevan, licențiată în drept la Universitatea din Moscova, pe care Consiliul corpului avocaților a înscris-o cu unanimitate de voturi în Baroul avocaților basarabeni. Domnișoara Crușevan este prima femeie – avocat din Basarabia”.
Scriitorul și cercetătorul Iurie Colesnic notează în volumul „Basarabia necunoscută” că Eugenia „era un șoc pentru colegii bărbați, era un model pentru alte femei”.
În iunie 1944 a primit ordin de evacuare imediată în care se indica locul de destinație – Craiova și dreptul la bagaj – 60 de kg. Din motive încă neelucidate, Eugenia Crușevan s-a oprit la Buzău, unde a practicat avocatura până la pensionare. La începutul anilor cincizeci se stabileşte la Timişoara, unde va rămâne tot restul vieţii.
Are şi activitate socială, dedicată mişcării feministe, fiind Secretar al Societăţii Femeile Române din România Mare, asociaţie constituită în vederea sprijinirii emancipării femeilor pentru obţinerea de drepturi politice şi sociale. „Venirea Eugeniei Cruşevan în teritoriul liber românesc va conferi un plus de culoare multiculturalităţii avocaturii din Buzău şi din Timişoara”, scrie Uniunea Națională a Barourilor din România.
„Şi poate ar fi fost înghiţită de anonimat, aşa cum s-a întâmplat cu zeci şi sute de basarabeni, dacă nu era la mijloc o taină, povara unei arhive pe care ea o purta sperând, cu timpul, s-o poată tipări. Printre scrisorile păstrate în arhiva familiei Bezviconi am descoperit trei răvaşe extraordinare care profilează deosebit de frumos chipul nobil al acestei basarabence”, menționează Iurie Colesnic.
Eugenia Crușevan a început să corespondeze foarte târziu cu istoricul George Bezviconi, cu câteva zile înaintea morţii lui. Dar interesul lui era arhiva lui Pavel Cruşevan, care rămâne o mare enigmă a literaturii noastre. George Bezviconi, în unul dintre manuscrisele este de părere că moartea lui Pavel Cruşevan se trage de pe urma apariţiei romanului său, Milioanele, în care a fost descris un caz concret din viaţa basarabeană, având în centrul acţiunii pe Chiriac Leonard, o figură legendară pentru Basarabia de odinioară. Continuarea romanului n-a mai apărut, dar ea era probabil în manuscrise şi, pornind de la acest fapt, Bezviconi a căutat să-i scrie Eugeniei Cruşevan, cerându-i explicaţii.
„În aceste trei scrisori descoperim o fire nobilă, cu o educaţie remarcabilă, cu o dorinţă acută de a păstra arhiva moştenită şi totodată un om pe care grijile cotidiene, mizeria zilnică nu-l pot face să îngenuncheze, să cedeze”, notează cercetătorul Iurie Colesnic.
Ultimii ani de viaţă Eugenia Crușevan îi trăieşte la Timişoara, unde a şi fost înmormântată la 11 martie 1976.
Sursa: Iurie Colesnic, Basarabia necunoscută
