Am fost de nenumărate ori prin această pitorească localitate. Drumul spre baştina mea trece prin satul cu o istorie de aproape şase secole. Intrat într-un fel de con de umbră, despre acesta s-a scris foarte puţin. Chetroşica Veche de prin părţile Edineţului, deşi e o localitate mică, atrage prin peisajele frumoase.
Oricine a ţinut calea pe traseul Bălţi-Cernăuţi a observat satul cu gospodăriile bine amenajate, cu casele parcă din poveşti, cu drumurile şerpuitoare… Chetroşica Veche se află la o distanţă de 192 de kilometri de Chişinău şi 10 de centrul raional Edineţ.
… Pe când eram copil îmi plăcea să hălăduiesc pe hudicioarele de la Chetroşica Veche şi să admir curgerea lină a Ciuhurului. Nici acum nu-mi pot explica de ce mă copleşeau atât de mult locurile din satul vecin, or şi prin Parcova mea erau drumuri înguste şi-şi ducea apele bătrânul râu. Poate de vină o fi stâncile milenare… La baştina subsemnatului acestea au fost distruse.
De altfel, până a se numi Chetroşica Veche, satul a avut alte două toponime – Vadul de Piatră şi Piatra pe Ciuhur. Deşi e atestat documentar la 15 iunie 1431, pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun, localitatea e mult mai veche, dovadă sunt şi obiectele găsite, mai ales oale de lut, care potrivit istoricilor ar fi din epoca eneoliticului.
Din „Localităţile Republicii Moldova” aflu că s-au păstrat două gramote semnate de către domnitorii Eremia Movilă (la 25 martie 1605) şi Vasile Lupu (25 martie 1641), iar Grigore Ghica printr-un act de la 1776 face Piatra pe Ciuhur danie Mănăstirii „Trei Ierarhi” de la Iaşi. La 1859, în documentele vremii, satul apare cu denumirea de Chetroşica Veche. Prin 1880 moşiile localităţii deja aparţin complexului monastic de la Sfântul Munte din Grecia.
