Cele șase referendumuri ale moldovenilor

Cetățenii R. Moldova au fost invitați la referendum în repetate rânduri în cei 27 de ani de independență. De cele mai multe ori, aceștia nu au dat curs invitației, iar majoritatea plebiscitelor au eșuat din cauza prezenței scăzute la urne.

27 de ani de independență

6 referendumuri desfășurate

2 referendumuri nerecunoscute

2 referendumuri nevalidate

De-a lungul timpului, moldovenii au fost întrebați dacă vor să-și aleagă președintele direct ori dacă vor să-l demită din funcție pe Dorin Chirtoacă. Plebiscite au fost organizate și în Transnistria, și Găgăuzia, însă acestea nu au fost recunoscute de către autoritățile de la Chișinău. Următorul referendum la care sunt chemați cetățenii R. Moldova va avea loc pe 24 februarie 2019, în ziua alegerilor parlamentare. De această dată, oamenii vor fi întrebați dacă sunt de acord cu reducerea numărului deputaților de la 101 la 61 și dacă vor să aibă puterea de a le retrage mandatele aleșilor.

1.

Snegur a stat „La sfat cu poporul”

Pe 6 martie 1994, are loc primul referendum după obținerea independenței țării. Plebiscitul a fost organizat sub denumirea sondaj sociologic „La sfat cu poporul”, iar inițiativa  i-a aparținut președintelui Mircea Snegur.

Cetățenii au trebuit să răspundă la o singură întrebare complexă:

„Sunteți pentru ca R. Moldova să se dezvolte ca un stat independent și unitar, în frontierele recunoscute în ziua proclamării suveranității Moldovei (23.06.1990), să promoveze o politică de neutralitate și să mențină relații economice reciproc avantajoase cu toate țările lumii și să garanteze cetățenilor săi drepturi egale, în conformitate cu normele dreptului internațional?”

Aproximativ 75% dintre alegători și-au exprimat opinia, iar 95,4% dintre aceștia au spus „Da”.

Enlarge

snegur
Mircea Snegur, primul președinte al R. Moldova / Foto: moldova25.md

„Sondajul sociologic pune capăt o dată și pentru totdeauna tuturor discuțiilor despre unire”, spunea Snegur în discursul său consacrat referendumului. De altfel, acesta este referendumul care a scos din casă cei mai mulți alegători în cei 27 de ani de independență. Aproximativ 1,808,294 de moldoveni și-au exprimat opțiunea.

De altfel, multe figuri publice și o parte din presă au prezentat plebiscitul ca fiind o lovitură puternică pentru mișcarea de unificare a României și a R. Moldova. Asta, chiar dacă întrebarea adresată la plebiscit nu se referea direct la România, ci la independența statului nostru. În plus, criticii referendumului mai atrăgeau atenția asupra modului în care era formulată întrebarea. Aceasta cerea un răspuns unic la mai multe probleme.

Ziarul „Țara” critica referendumul lui Snegur

De organizarea referendumului s-a ocupat o comisie republicană special creată în acest scop după ce Comisia Electorală Centrală a refuzat să se implice în planificarea și desfășurarea „sondajului sociologic”.  Plebiscitul s-a desfășurat cu încălcarea legii referendumului adoptată în 1992, potrivit căreia consultarea directă a cetățenilor nu ar trebui să se desfășoare cu 90 de zile înainte sau după alegeri (alegerile parlamentare se desfășuraseră cu o săptămână mai devreme – n.r).

Într-un editorial din ziarul Țara, Petru Bogatu scria că rezultatele alegerilor legislative și ale sondajului sociologic au produs peste hotarele R.Moldova un șoc psihologic. „Și nu pentru că au oferit surprize, ele, dimpotrivă, erau previzibile, mai mult decât atât, fatale. A consternat insolența cu care conducerea actuală își face mendrele, încăpățânarea cu care este tulburat destinul nostru național. Iată de ce deocamdată puțini politicieni și analiști din străinătate se aventurează să evalueze consecințele politicii promovate de Chișinău”, nota acesta.

2.

Planurile lui Lucinschi

Peste cinci ani, moldovenii au fost chemați din nou la un referendum consultativ. De această dată a fost vorba despre un plebiscit organizat la ordinul președintelui Petru Lucinschi, prin care acesta își dorea să  schimbe sistemul de guvernare parlamentar cu unul prezidențial.

„Întrebarea pusă cetățenilor va duce la modificări ale Constituției în scopul de a instaura un regim prezidențial prin care șeful statului va răspunde de numirea și orientarea Guvernului.”

Din motive economice, plebiscitul a avut loc simultan cu alegerile locale, respectiv pe 23 mai 1999. La referendum au participat 1,389,731 de alegători, dintre care 64% au susținut propunerea lui Lucinschi, iar 35% au fost împotrivă.

Prima pagină a unui număr al ziarului Flux din martie 1999

Unele ziare din R. Moldova scriau atunci că instituirea republicii prezidențiale poate fi catastrofală pentru sistemul democratic din R. Moldova. „Niște instituții politice fragile, fără experiență democratică, nu vor fi în stare să contracareze, într-o republic prezidențială, poftele dictatoriale ale șefului statului”, nota Igor Burciu, într-un material de opinie pentru ziarul „Țara”.

Inițial, Comisia Electorală Centrală nu a validat rezultatele referendumului, din cauza participării slabe la vot, pentru ca mai târziu să se răzgândească și să le considere valabile. Totuși, Lucinschi nu și-a dus la bun sfârșit planurile de a crea o republică prezidențială, pentru că în iulie 2000, Partidul Comuniștilor și Alianța pentru Democrație și Reforme au votat, în Parlament, mai multe schimbări în Constituție. Astfel, puterile președintelui țării au fost limitate, iar Parlamentul și Guvernul s-au ales cu mai multe împuterniciri. Amintim că, începând cu 2001, președintele R. Moldova a fost ales de către Legislativ.

3.

Referendum eșuat

Scenariul din anul 1999 s-a repetat pe 5 septembrie 2010, când moldovenii au fost din nou chemați la referendum. Cetățenilor li s-a adresat o singură întrebare:

„Sunteți pentru modificarea Constituției care să permită alegerea președintelui Republicii Moldova de către întreg poporul?”

Aproximativ 87% dintre cei care au votat au fost de acord. Totuși, plebiscitul nu a fost validat din cauza prezenței reduse la vot. Doar 30% dintre cei așteptați la urne și-au exprimat părerea. După eșuarea plebiscitului, au fost anunțate alegeri parlamentare anticipate, care s-au desfășurat pe 28 noiembrie 2010. De această dată, cetățenii R. Moldova au fost mai activi. Prezența la vot a fost de 65,5% sau 1.732.944 de alegători dintre cei 2,645,488 înscriși pe liste.

[youtube id=”3cNtqpb8dyA&” start=”0″]

4.

Plebiscit pentru demiterea lui Chirtoacă

Următorul referendum a avut loc pe 19 noiembrie 2017. De această dată, chișinăuienilor li s-a lansat o invitație-premieră. Pentru prima dată, aceștia au fost chemați să spună dacă susțin sau nu demiterea primarului Capitalei, funcție ocupată pe atunci de Dorin Chirtoacă. Inițiativa a fost a socialiștilor. Consiliul Municipal Chișinău a votat la 12 septembrie 2017 pentru organizarea referendumului pe data de 19 noiembrie – inițiativă susținută de 26 de consilieri. Cei 12 consilieri liberali au votat împotrivă. La o săptămână, Comisia Electorală Centrală a susținut decizia aleșilor locali.

Enlarge

chirtoaca
Ex-primarul Capitalei, Dorin Chirtoacă. Foto: Facebook

Și acest plebiscit a eșuat din cauza prezenței scăzute la urne. Doar 17,54% dintre alegătorii incluși în listele electorale au participat la referendum, puțin peste jumătate din cât era nevoie pentru a-l valida. Dintre aceștia, pentru demisia lui Chirtoacă au votat 87,12%, adică aproximativ 93.000 de persoane, iar contra demisiei – 12,88%, ceea ce înseamnă aproape 14.000 de chișinăuieni. Pentru organizarea și desfășurarea plebiscitului au fost cheltuite atunci 9 milioane de lei.

5.

Transnistria și independența

Referendumul pentru independența regiunii transnistrene a fost organizat pe 17 septembrie 2006. Locuitorii din stânga Nistrului au fost întrebați dacă vor să renunțe la așa-zisa independență și să fie parte a R. Moldova sau să-și păstreze „independența” și să aibă șansa unirii cu Federația Rusă, în viitor. Din totalul celor 394.861 de alegători înregistrați, au ajuns la vot 78,6% dintre ei, suficient cât plebiscitul să fie considerat valid. Potrivit rezultatelor comunicate de autoritățile separatiste, 98,07% dintre votanți au optat pentru menținerea „independenței” și pentru „posibila integrare viitoare în Rusia”.

Enlarge

transnitria
„Noi nu suntem Moldova” - cu acest mesaj erau invitați la referendum cetățenii din stânga Nistrului. Foto: The Wall Street Journal

Președinția de la Chișinău a catalogat drept „ilegal” referendumul, iar ministrul moldovean de Externe de la acea vreme, Andrei Stratan, descria plebiscitul drept o „farsă politică” a liderului separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov.

6.

 Găgăuzia mai vrea un referendum

Pe 2 februarie, 2014, în UTA Găgăuzia a avut loc un referendum în cadrul căruia oamenilor li s-au adresat trei întrebări:

„Sunteţi de acord cu alegerea vectorului politic extern al Republicii Moldova îndreptat spre Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan”?

„Sunteţi de acord cu alegerea vectorului politic extern al Republicii Moldova îndreptat spre Uniunea Europeană”?

„Sunteţi de acord să fie adoptat proiectul legislativ care va permite găgăuzilor să-şi exercite dreptul la autodeterminare externă în cazul schimbării statutului Republicii Moldova ca stat independent?”

Astfel, 98,9% dintre locuitorii Găgăuziei au declarat că susțin independența regiunii, în cazul în care țara și-ar pierde suveranitatea, iar 98,47% dintre ei au spus că își doresc ca Moldova să adere la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan. Evident că autoritățile de la Chișinău au calificat acest referendum drept ilegal și nu au recunoscut rezultatele lui.  Prim-ministrul de atunci, Iurie Leancă, a spus că „jocul cu referendumul ar putea să dea naștere la probleme mult mai mari” și că aceste acțiuni comportă „elemente de tentativă de a stimula procesele separatiste”.

Enlarge

gaguzia
Miting de susținere a referendumului din Găgăuzia. Foto: Facebook

Amintim că, săptămâna aceasta, mai mulți reprezentanți ai societății civile din Găgăuzia au venit cu propunerea de a organiza un nou referendum în ziua alegerilor parlamentare din 24 februarie 2019. Activiștii au și propus două întrebări pentru locuitorii regiunii.

„Este necesar ca statutul Găgăuziei să revină la forma inițială adoptată în anul 1994?”

și

„Aveți încredere în R.Moldova în ceea ce privește respectarea Legii cu privire la statutul special al Găgăuziei?”

Reprezentanții societății civile își argumentează dorința de a organiza un nou plebiscit prin faptul că regiunea nu se bucură de atribuțiile stipulate în legea din 1994 și că, de fapt, este condusă de Centru.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.