Elena nu s-a panicat când fiul ei, Victor, nu a început să vorbească la fel de devreme ca sora lui mai mare. Știa că fiecare copil are ritmul său de dezvoltare. Însă după doi ani și multe insistențe din partea celor apropiați, a decis să consulte un medic. Medicul de familie și pediatrul i-au spus să aștepte și să observe în următoarele luni dacă apar și alte semne de dezvoltare atipică.

A început să petreacă mai mult timp cu Victor. Îi citea cel puțin cinci cărți zilnic, vorbea mai mult cu el decât o făcea înainte. Dar progresele în vorbirea lui întârziau să apară. Într-un moment de disperare a decis, după multe insistențe din partea prietenei sale, să contacteze pe Instagram o psihoterapeută care se recomanda și ca specialistă în psihosomatică și care absolvise Academia de Psihosomatică din Chișinău.

„M-a impresionat de la prima ședință. Vorbea coerent și părea că se pricepe în domeniul său. Am vorbit mult despre copilărie, fricile mele, relația cu soțul, cu șeful, părinții. Am atins multe puncte sensibile din trecutul meu și tot ce spunea ea se lega și avea sens. Aveam fricile mele, ca orice om. Aveam o relație absolut normală pentru doi soți care muncesc full-time și au de crescut doi copii. Mi-a zis că întârzierea de vorbire a fiului meu e cauzată de frica mea de a fi mai vorbăreață și impunătoare la serviciu, de incapacitatea de a răspunde mai dur soțului în timpul certurilor. Mi-a promis că, atunci când voi rezolva aceste frici, Victor va începe să vorbească", povestește Elena.

Până atunci Elena nu se simțea vinovată pentru întârzierea vorbirii feciorului său. Dar încerca să își aducă aminte situații din trecut când nu a fost suficient de vocală și avea impresia că „totul se lega". Prețul unei ședințe era de șase mii de lei, iar specialista i-a dat de înțeles că e un preț „aproape simbolic" pentru că alți specialiști în psihosomatică de pe piață au taxe duble. A mai asigurat-o că va fi nevoie de maxim cinci ședințe pentru a-i rezolva problema, adică 30 de mii de lei.

Soțul încerca să o asigure că Victor nu are o problemă și că suma e prea mare. Mai ales că familia urma să se mute peste hotare. A apelat la ajutorul părinților, iar aceștia au decis să-i împrumute treizeci de mii de lei din economiile lor.

Elena spune că ședințele erau eliberatoare, uneori plângea și se simțea bine să fie ascultată. După ședința a treia însă a început să pună la îndoială efectul acestor ședințe asupra scopului său. „Am întrebat-o de mai multe ori de ce nu îmi oferă întrebări despre Victor sau de ce nu-mi cere să-l aduc și pe el la ședințe, pentru a-i urmări comportamentul și felul în care spunea cele câteva sunete. Ea m-a asigurat că odată ce eu voi fi vindecată complet, copilul meu va începe să vorbească", povestește ea.

În cele două luni în care s-au desfășurat ședințele, Elena a devenit nesigură și tristă. Își punea la îndoială calitățile de părinte și modelul pe care îl oferă copiilor săi. „Analizam fiecare situație care mi se întâmpla și mă învinovățeam că nu am procedat într-un fel sau altul. Mi-e rușine să recunosc, dar am ajuns să evit să petrec mai mult timp cu fiica cea mare sau să limitez la maxim comunicarea cu soțul față de copii. Îmi era frică că le fac rău sau îmi era frică ca anxietatea mea să nu-i îmbolnăvească. Deși acum, privind în urmă, aveam un comportament obișnuit și eram o mamă bună pentru ei", mărturisește Elena.

Familia s-a mutat în Irlanda. Victor a început să meargă la grădiniță, iar în scurt timp a început să fie consultat și de un logoped. După aproape un an, a beneficiat de o verificare amplă din partea mai multor specialiști și a fost diagnosticat cu autism.

„Când mi-a fost comunicată noutatea încă aveam sentimente de vină, că poate am făcut eu ceva greșit ca mamă." Elena a trebuit să meargă la psihoterapeut în Irlanda, ca să scape de sentimentele de vinovăție. Apoi a reușit să se mobilizeze și să-i ofere lui Victor ajutorul de care avea nevoie potrivit diagnosticului.

„Singurul lucru de care mă simt vinovată e că m-am încredințat fără să mă informez unui specialist care, nu doar că nu m-a ajutat, mi-a făcut mai mult rău. Am pierdut un an prețios în care el putea primi asistență necesară și terapii de la specialiști adevărați", spune Elena.

„Dacă îți amorțesc mâinile, ai un conflict cu mama"; „dacă ai o senzație continuă de a merge la toaletă, sânge în urină și arsuri înseamnă că e cistită și că e din cauza unui conflict teritorial de marcare a teritoriului"; „pietre la rinichi - trăiești frustrări și emoții drastice față de o persoană". Acestea sunt explicațiile unor specialiști în psihosomatică care încearcă să rezolve problemele oamenilor pe internet contra unor sume mari de bani.

Am numărat pe Instagram aproximativ 42 de conturi din Republica Moldova care oferă terapii în psihosomatică și așa-numita „noua medicină germană", care stă la baza psihosomaticii promovate de pe Instagram. Numărul real ar putea fi mult mai mare, inclusiv pe alte rețele de socializare.

Șase conturi au peste 12 mii de urmăritori, în timp ce jumătate din această listă abia ajung la un număr de 500 de urmăritori. Unul dintre cele mai populare conturi ajunge la 50 de mii de urmăritori. Posesoarea lui se declară psihologă practiciană și expertă în psihosomatică în timp ce este studentă în primul an de studii la Facultatea de Psihologie la Universitatea din Moldova. Femeia mai are studii în business și administrarea afacerilor. Contul mihaelabalan.md are și un site cu aceeași denumire și 13,5 mii urmăritori. Felicia Cheibaș, care este una dintre „profesoarele" Academiei de Psihosomatică, are 12 mii de urmăritori.

Persoanele din spatele profilurilor se declară specialiste în psihosomatică, mentori spirituali sau lifestyle coach. Majoritatea femei, acestea au absolvit cursurile Academiei de Psihosomatică din Republica Moldova. Specialiștii autoproclamați promit să găsească rădăcina și să trateze dacă nu toate, atunci majoritatea bolilor. Și, deși printre comentarii se strecoară și opinii sceptice, există și foarte multe recenzii pozitive.

Academia pe care o conduce nu este acreditată să instruiască specialiști, dar la modul practic nu poate interzice absolvenților să ofere ședințe contra plată și să își promoveze serviciile pe Internet. „Ca profesie nu există specialiști în psihosomatică, e un domeniu nou care abia se dezvoltă și respectiv nu există un domeniu clar. Noi nu prescriem medicamente, respectiv nu facem parte din domeniul medicinei ca să avem nevoie de licență. Dacă cineva vrea să se numească specialist, eu nu pot răspunde pentru ei, noi oferim doar un certificat de participare, iar fiecare se numește cum vrea. E ca și maseurul, de exemplu. Poate fi bun și fără a avea studii superioare", spunea ea.

Academia de Psihosomatică de la Chișinău organizează periodic cursuri pentru publicul larg și funcționează în baza unei Societăți cu Răspundere Limitată. Aceasta oferă cinci cursuri de bază, cu posibilitatea de a le face online sau prezențial. Cursurile încep cu inițierea în psihosomatică (2000 de lei), bazele hipnozei (4000 lei), noua medicină germană (4000 lei), tehnici aplicate în psihosomatică (5000 lei) și curs practic (6000 de lei).

Cursurile sunt organizate în așa fel, încât elevii Academiei sunt obligați să le treacă pe toate. De exemplu, ca să înveți despre noua medicină germană, trebuie să fi trecut anterior prin inițierea în psihosomatică, iar pentru cursul practic e nevoie să fi trecut prin cursurile anterioare. Astfel, un „absolvent" al Academiei de Psihosomatică ar cheltui aproximativ 21.000 lei.

Disclaimer-ul de pe site-ul Academiei ne informează că instituția „deocamdată" nu este acreditată de o instituție publică, iar „studiile" de la Academie nu sunt suficiente pentru a profesa în calitate de psihoterapeut sau specialist în psihosomatică. Totuși, majoritatea profilurilor identificate de noi se promovează ca specialiști în psihosomatică și oferă terapii contra cost.

„Este demonstrat că fiecare boală are un punct de pornire un conflict psiho-emoțional, o situație șoc, așa cum îi spunem noi, sau o traumă psiho-emoțională. În momentul acesta, corpul nostru învață a reacționa. Ca reacție, ea rămâne toată viața aceeași, dacă noi nu rezolvăm conflictul prin terapie sau de sine-stătător. Și efectul acesta de acumulare duce la îmbolnăvirea corpului", ne-a explicat Lolita le telefon.

Potrivit ei, cei care apelează la serviciile ei sunt oamenii simpli care „resimt stări emoționale sau boli la nivel fizic".

Pentru a afla ce este, de fapt, psihosomatica, Moldova.org a organizat două interviuri comune cu mai multe profesioniste în domeniul psihologiei cu studii acreditate și aprofundate. Am discutat despre ce înseamnă psihosomatica, de fapt, și dacă e o știință adevărată sau o pseudoștiință și ce efecte poate avea.

Am aflat că psihosomatica este un domeniu complex și bazat pe știință. Însă, în versiunea sa simplificată și modul în care este practicată online și chiar în ședințele individuale cu experții fără pregătire poate fi dăunător.

Calancea spunea că acestea își au rezolvare în psihosomatică doar dacă nu există o bacterie sau o infecție care să genereze boala. De aceea e necesar mai întâi un control medical amănunțit. „Dacă persoana are o alimentație foarte proastă sau mănâncă foarte rar și e diagnosticată cu ulcer, ține de calitatea vieții lui", spune psihologa. „E foarte dificil să convingi o persoană care a mers la niște pseudospecialiști în psihosomatică că maladia lor vine din altă parte și nu pentru că are o problemă cu mama, tata sau cu toate rudele."

Potrivit specialistei, mecanismele acestea trebuie să fie foarte minuțios cercetate la fiecare pacient în parte și nu există o formulă generală pentru toată lumea. „Ceea ce văd eu acum în rețelele sociale - se referă doar la o anumită linie și asta nu este corect. Se generalizează foarte mult referitor la cauzele, formele de manifestare și intervențiile în cazul diferitor boli psihosomatice." Mai mult, psihologa spune că abordarea psihosomatică este un domeniu interdisciplinar în care există mai multe confluențe „cum ar fi interferența dintre medicină, fiziologie, mai sunt și elemente din chimie sau vorbim psihoterapie, despre psihologie clinică, psihiatrie uneori. Să ne referim doar la un aspect este foarte greșit. Abordarea psihosomatică este o viziune holistică asupra pacientului", adaugă Pravițchi.

Doctora în psihologie explică faptul că psihicul uman are trei principii de manifestare a suferinței psihice: calea psihică, atunci când dezvoltă o nevroză, o psihoză; calea comportamentală, care se manifestă prin agitație, hiperactivitate și calea somatică - atunci când se dezvoltă tulburări psihosomatice și ulterior somatice.

„Specialistul, că este el psihanalist, cognitiv comportamentalist, sistemic, trebuie să lucreze ani de zile ca să ajute pacientul să-și schimbe funcționarea psihică. De exemplu, să poată înțelege emoțiile, să le poată trăi, explica, să-și schimbe gândirea și la nivel comportamental să dezvolte alte aptitudini. Vreau să spun că atunci când vorbim despre o tulburare psihosomatică, lucrul este de durată", explică Zinaida Bolea. Potrivit specialistei, cei care spun că au fost ajutați într-o oră sau în câteva ședințe nu au o tulburare psihosomatică. „Ea nu apare și nici nu dispare miraculos. Are o istorie a ei care e determinată de factorii genetici, psihici interni, psihici externi, de mediu, e o istorie lungă de tratare medicamentoasă și psihologică."

Veronica Calancea spune că deseori pacienții refuză ajutorul psihologic pentru că au cheltuit deja mii și zeci de mii de lei pe serviciile „specialiștilor de internet" și nu mai sunt dispuși să dea alți bani. „Sunt șocați să afle că consultațiile la psiholog intră în polița de asigurare, iar dacă nu o au, la noi la spital prețul unei ședințe e de 98 de lei, nu de zece mii", spune ea.

Una dintre pacientele care a ajuns la Veronica Calancea după mai multe consultații avea o afecțiune gravă - Lupus eritematos - o boală cronică autoimună care apare atunci când sistemul imunitar al corpului atacă propriile țesuturi. Unul dintre simptomele pe care le avea pacienta era o erupție cutanată pe față în formă de fluture, iar „specialistul" anterior a convins-o să facă mai multe ședințe de rezolvare a conflictului cu mama sa decedată. Specialistul i-ar fi argumentat că pata roșie i-a apărut pe față pentru că mamei i-a fost rușine să fie însărcinată.

„Pacienta a ajuns la noi în stare gravă, e o boală complexă și agresivă care poate duce la handicap în câteva luni dacă nu e supusă tratamentului care se face de către o echipă multidisciplinară de medici. Noi, ca psihologi, putem ajuta această persoană să accepte boala și să se descurce emoțional mai bine cu noua situație, însă exercițiile de respirație și punerea vinei pe mamă nu au cum să facă minuni, doar amână tratamentul și pun în pericol viața pacientei", explică Calancea.

Veronica Calancea explică că așa e și în cazul pacienților cu boli reumatice (boli inflamatorii cronice care afectează oasele, articulațiile, tendoanele, ligamentele, dar și mușchii). Ea ne-a vorbit și despre cazul unei paciente care a primit promisiuni că va scăpa în câteva ședințe de problemele sale legate de glanda tiroidă. A întrerupt folosirea medicamentelor la recomandarea „specialistului de pe Internet". „A fost internată în secția de terapie intensivă și a trecut printr-o intervenție chirurgicală, pentru că nu primise L-tiroxină. Nodulii au crescut atât de mult încât era incapabilă să respire și era revoltată că cheltuise atâția bani pe promisiuni false". La fel se întâmplă și cu persoanele cu diabet, spune ea. „Avem pacienți care au ajuns la noi în spital în come diabetice, pentru că acești pseudospecialiști le-au promis că într-o oră jumătate îi vor vindeca de diabet și că, în general, diabetul nu e boală, medicii îi storc de bani, iar farmaciile câștigă din insulină și seringi".

Veronica Calancea mai adaugă că unele tehnici pot funcționa în cazul unor blocaje psihologice, dar nu în cazul bolnavilor cu maladii atât de serioase. „E foarte dificil să lucrezi cu pacienții spălați pe creier de către persoane care nu au studii medicale în spate și nu înțeleg concepte elementare de medicină", explică ea.

Zinaida Bolea spună că termenul de psihosomatică, deși nu este folosit științific corect pe rețelele de socializare, este unul seducător și nu este stigmatizant, așa cum se întâmplă cu alți termeni din psihologia clinică sau psihoterapie.

„E mai dificil și încă rușinos în societatea noastră să zici că ai o depresie sau anxietate. În schimb, dacă zici că ai o problemă psihosomatică, nu e asociată cu stigma. Unii așa-ziși specialiști au sesizat această diferență și manipulează cu acest termen pentru a atrage un grup de beneficiari care nu au educație psihologică", explică ea.

Și Tatiana Turchină spune că lipsa culturii psihologice face ca unele trenduri și termeni să devină populari. „Oamenii sunt în căutare de soluții rapide, aici și acum și se lasă atrași de promisiunile acestor specialiști, chiar dacă e vorba de situații banale, cum ar fi răcelile pentru care există deja răspunsuri științifice". Aceasta adaugă că e mult mai ușor să identifici cauze externe decât să identifici cauzele medicale, mai ales pe fundalul scăderii încrederii societății în sistemul medical.

Asemenea curente prind mai bine în vremuri tulburi, iar pandemia, războiul pornit de Rusia împotriva Ucrainei, criza economică au adus incertitudine și stres și sunt un sol prielnic pentru teorii ale conspirației și soluții magice. „Oamenii simt nevoia de învestire a unei autorități care va veni cu aceste soluții magice. De obicei, acești oameni care își iau rolul de autoritate sunt seducători, convingători, cu discurs bun și coerent și se întâmplă un fenomen de seducție la nivel de comunitate", spune Zinaida Bolea.

Text scris și documentat de Georgeta Carasiucenco și Oxana Greadcenco
Editare de Anastasia Condruc
Ilustrații de Irina Ciobanu