Excelenţă, nu cred că mă mai ţineţi minte. De aceea, ţin să mă prezint. Ştiţi, sunt eu, tipul ăla chelbos şi cu barbă, cu un început de burtă şi cu un mers nesigur, căruia i-aţi trimis acum câteva luni o scrisoare. Da, mie mi-aţi trimis-o.

Prin acest text vă propun o călătorie. Traseul vi-l alegeți singuri. O călătorie fără morală. Dacă vreți morală – tot singuri trebuie s-o găsiți.

Am invitat, zilele astea, o clasă de liceeni la o întâlnire cu un scriitor. Iniţial, doamna profesoară a primit cu entuziasm, dar, după aceea, m-a întrebat:

Ratatul şi omul de succes. Loserul şi carieristul. Inadaptatul şi cel căruia îi merge toate ca pe roate. Marginalul şi cel care urcă pe scara socială. Această opoziţie este foarte fecundă de-a lungul întregului volum de proză scurtă a lui Anatol Moraru “Confindenţa unui loser”.

Să bagi în literatură personaje care au o imagine în realitate nu-i chiar așa de ușor, chiar dacă pare. Un politician pe val, de care știe azi toată lumea – mâine e nimic, e țărână, în cel mai bun caz, iar în cel mai rău – nimeni nu vrea să-și amintească.

Am luat multe țepe în Moldova. Chiar dacă Moldova e așa mică, chiar dacă Moldova nu e o țară cu„efervescență culturală” – jurnaliștii, scriitorii, scenariștii iau țeapă continuu. Cea mai mare țeapă pe care am luat-o, de departe, e de la Angela Brașoveanu și revista Punkt, al cărei director este.