Părerea larg răspândită în epoca sovietică, pe vremea când la putere era realismul socialist, era că literatura trebuie să formeze şi să modeleze, ca pe un aluat, conştiinţele. Greul era pus pe umerii scriitorilor. Poeţilor şi prozatorilor revenindu-le misiunea de-a influenţa mentalitatea tinerilor generaţii.

Cu toate că a plecat din Basarabia când încă mai era un copil, şi s-a maturizat departe de casă, Cătălina Bălan nu uită de unde vine. Dovadă e interesul ei permanent pentru ceea ce se întâmplă în Republica Moldova. Tânăra poetă nu se promovează doar pe sine, ci şi cultura română de dincolo de Prut şi Nistru. Dovadă: recenta anchetă pe care a iniţiat-o în revista Observatorul Cultural, printre scriitoriii basarabeni, cărora le-a adresat trei întrebări: 1. Cînd aţi fost ultima oară la un eveniment literar organizat în România?

Am stat zilele astea într-un rând la un oficiu poștal și inevitabil a trebuit să-mi poluez creierul cu vorbăria unei babe. O pensionară rusoaică, care a reușit în douăzeci de minute să mornăie cam cât vorbesc în jumătate de săptămână. Asta fără să fie cineva cunoscut la poștă.

Pe Boris Cremene îl cunosc la sfârşitul anilor 80, când evolua pe scândura Teatrului “Eugene Ionesco” în nişte spectacole feerice.

Nuvela, de la care şi-a luat antologia denumirea, este semnată de Jachym Topol şi tratează relaţia fiului cu tatăl său, un sunoscut scriitor şi disident ceh, dar discutând despre tatăl său, acesta pune în discuţie toată istoria Cehiei din comunism. Prin prisma relaţiei dintre fiu şi tată, dintre tată şi fiicele sale, dintre tatăl şi mama naratorului, istoria Cehiei ne apare ca fiind foarte legată, strâns legată, de istoria individului. Disidenţii şi oportuniştii, cei care s-au opus şi cei care au căutat să se adapteze vremurilor de afară, cei care au cedat şi cei cei care s-au retras din faţa terorii istoriei, nu locuiesc peste drum, ci sunt membrii ai aceleiaşi familii, fiind uniţi prin relaţii de rudenie.

În acest spectacol, călăul devine victimă, după care iar călău şi apoi iar victimă, şi astea toate i se întâmplă aceluiaşi om şi în aceeaşi ţară, aruncând în aer toate sistemele de valori.

Moldoveni decedaţi în paradis, moldoveni şomeri în paradis, familii destrămate în paradis, oameni care şi-au luat lumea în cap în paradis, tineri la zdup în paradis. Sunt şi foarte mulţi moldoveni, care, departe de casă, au reuşit să se afirme şi să facă averi. Dar sunt şi oameni care s-au ratat şi au sfârşit-o foarte urât.