Odată cu volumul Oedip regele mamei lui Freud, apărut în 2002 la editura Aula al regretatului Alexandru Muşina, Alexandru Vakulovski devine unul dintre primii mari scriitori ai generaţiei douămiiste. Cu fiecare nou volum sau cu fiecare nouă poezie publicată faima sa devenea tot mai consistentă. Astăzi, orice cunoscător de poezie românească, o să-mi dea dreptate dacă o să afirm că Alexandru Vakulovski a dat unele dintre cele mai frumoase şi răsunătoare poeme ale acestui început de mileniu.

Când mă gândesc la Consulatul României de la Chișinău – îl asociez imediat cu purgatoriul. Observați că îi dau totuși o notă pozitivă, ca și cum ar fi un rău necesar, nu-i direct un iad fără de ieșire.

De câțiva ani lumea literară din Moldova așteaptă debutul lui Ion Buzu. Trebuie să spun și asta – și fanii lui din România. Pentru că Ion Buzu e un băiat simpatic, pozitiv și, culmea, scrie foarte bine.

Zilele astea are loc la Chișinău Festivalul internațional de dramaturgie Verbarium. Nu, titlul festivalului nu e deloc pompos, căci în Chișinău, pentru câteva zile, s-au adunat dramaturgi și regizori valoroși din Germania, Polonia, România. Pe cei din Moldova nu-i amintesc, ei sunt acasă.

Ştirea că un cetăţean al Moldovei este ostatic în Siria, ameninţat de terorişti mascaţi, a venit din Belarus. O ştire printre altele, venită din Belarus şi dispărută în neant.

Cred că acum vreo doi ani am auzit pentru prima oară de misterioasele localități Potoc și Socolari din județul Caraș-Severin. Știam că în Potoc arhitecții și-au luat case și că are loc o școală de vară de arhitectură – PAO. În Socolari auzisem că s-au stabilit mai mulți artiști plastici. Nu am să stric aura acestor povești, spun doar că dacă ești pictor sau scriitor – nu ești dat afară din Potoc și dacă ești arhitect – nu ești gonit din Socolari.

Interviu cu scriitorul Mihail Vakulovski

În timp ce artiștii fac o pauză sau se concentrează pe altceva, se pare că personajele Planetei Moldova au evadat.