Editia on-line a revistei “Observatorul”, publicatie romaneasca din Canada, a publicat recent un apel de solidaritate al basarabenilor, bucovinenilor, hertenilor si transnistrenilor prin care acestia sa isi ceara si sa isi apere o serie de drepturi. Redam in cele ce urmeaza textul integral al acestui apel, asa cum a fost prezentat de publicatia “Observatorul”.
„Noi, basarabenii, bucovinenii, hertenii si transnistrenii suntem exponentii celei mai mari tragedii a natiunii romane. Suntem victimele dezastrului care a lovit Romania in blestematul iunie 1940, cand URSS ne-a ocupat cele unsprezece judete: Balti, Soroca, Orhei, Tighina, Lapusna, Cahul, Ismail, Cetatea Alba, Hotin, Cernauti, Storojinet si tinutul Herta. Fiind partea cea mai amenintata de exterminarea bolsevica, noi, oamenii de cultura, de stiinta, medicii, profesorii, inginerii, clericii, ofiterii, functionarii si proprietarii, ne-am refugiat din teritoriile rapite in alte judete din interiorul
tarii. Asa am devenit refugiati. Astfel am constituit un segment de populatie al Romaniei, care a suferit cel mai mult din cauza razboiului, a prigoanei comuniste, a opresiunii regimului totalitar.
Romania, tratata intre 1945-1964 de catre URSS ca o tara ocupata si tinuta sub regim totalitar de sorginte sovietica, n-a putut sa ne apere de persecutii si teroare. Trenuri intregi cu refugiati, ajunse dincoace de Prut, au fost trimise inapoi. Incepand din toamna anului 1944, peste 60.000 dintre refugiati au fost ridicati cu forta de catre autoritatile sovietice de ocupatie. Cei mai multi dintre ei au fost dusi direct in Siberia si Asia Centrala. Peste o suta de refugiati, refuzand deportarea in URSS, s-au sinucis. Majoritatea insa am reusit sa ne ascundem in cele mai diverse moduri, inclusiv prin schimbarea identitatii. Noi, basarabenii, nordbucovinenii, hertenii, transnistrenii, care am scapat de deportarea in URSS, nu am avut parte de o viata normala. Starea de "refugiat" a devenit in ochii puterii un stigmat dezonorant. Am fost urmariti, supusi unor tracasari permanente, tratati drept cetateni de categorie inferioara, suspectati. Pana in 1965 noi eram "dusmani" sau "potentiali dusmani", "fugari din tara socialismului infloritor", ca dupa aceea sa fim acuzati de "simpatii pro-sovietice". Dar si mai grav era faptul ca atitudinea represiva, restrictiile si marginalizarea se rasfrangeau si asupra celor care in perioada exodului nu erau decat copii. Pe buletinul nostru de identitate scria "nascut in URSS" si acest blestem a insemnat un calvar pe viata. Si totusi, in lunga perioada de persecutii ale regimului totalitar comunist, noi am ramas patrioti romani si am fost fii loiali ai tarii-mama Romania, de care este legata speranta noastra in restabilirea dreptatii. Evenimentele din decembrie 1989 au insemnat pentru noi, inainte de toate, revigorarea sperantei de reintregire nationala si de revenire a Romaniei la statutul de dinaintea anului 1940. Asa cum s-a intamplat cu Germania si cu republicile baltice. Am investit mari sperante in partidele politice aparute dupa 1990, convinsi ca ele vor promova si vor apara interesul national. NE-AM INSELAT! Nici unul dintre partidele care s-au perindat la putere in ultimii zece ani nu numai ca nu au facut nimic pentru reintregirea neamului si a teritoriului national, ci, culmea absurdului, acestea au actionat chiar impotriva idealului reintregirii. Prin semnarea unor tratate cu fosta URSS, cu Ucraina si Republica Moldova, cauza reintregirii a fost tradata. Iar drepturile noastre patrimoniale au fost tratate cu un total dispret. In timp ce diverse categorii de cetateni au obtinut tot felul de despagubiri si reparatii, mai mult sau mai putin justificate (vezi fostii detinuti politici, revolutionarii, minoritatile nationale, proprietarii de terenuri, de paduri, de imobile, stramutatii din Cadrilater etc., etc.), noi, basarabenii, nordbucovinenii, hertenii, transnistrenii, nu am obtinut absolut nimic. In timp ce, pe plan international, sunt revendicate si acordate reparatii pentru persecutiile suferite de reprezentantii etnicilor evrei, tigani, germani, italieni, in timp ce Estonia, Letonia, Lituania cer Rusiei – succesoarea
URSS – despagubiri de sute de miliarde de dolari pentru pagubele provocate in perioada ocupatiei, de ale noastre revendicari si drepturi nici nu se aminteste macar. Astazi, cand se vorbeste mereu despre restituirea averilor fostilor proprietari, despre proprietatile refugiatilor ramase in teritoriile rapite nu se roseste nici un cuvant. Toate protestele si avertismentele Asociatiei Culturale Pro Basarabia si Bucovina, Societatii Culturale "Tinutul Herta", Consiliului National al Reintregirii, Societatii pentru Cultura si Literatura Romana in Bucovina, Asociatiunii Transilvane pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman (ASTRA), Asociatiei Romane a Victimelor Stalinismului (ARVIS), Solidaritatii Universitare, Vetrei Romanesti si ale altor organizatii neguvernamentale impotriva unor tratate inechitabile si neavenite au sunat in van. Toate proiectele de legi privind despagubiri si reparatii pentru proprietatile si bunurile ramase in teritoriile ocupate, privind improprietarirea refugiatilor si descendentilor acestora cu terenuri, privind reparatiile pentru represiunile indurate din partea ocupantului sovietic si altele zac in Parlament de ani de zile, trecand din legislatura in legislatura, fara de a fi puse pe ordinea de zi. Analizand cauzele acestei stari de lucruri, trebuie sa recunoastem ca o mare parte din vina o purtam chiar noi, basarabenii, nordbucovinenii, hertenii, transnistrenii. Am gresit fundamental atunci cand am acordat increderea noastra partidelor traditionale. Deceniul care s-a scurs ne arata ca politicienii romani (cu foarte mici exceptii) nu sunt receptivi la problemele romanilor instrainati, nu sunt patrunsi de ideea reintregirii si importanta ei pentru interesele strategice ale Romaniei viitoare, nu simt si nu impartasesc durerea noastra. Pentru a fi in stare sa ne rezolvam problemele noastre trebuie sa avem reprezentantii nostri in Parlament. Detinutii politici si-au obtinut drepturile si au impus Legea dosarelor pentru ca in Senat a existat un Constantin Ticu Dumitrescu; proprietarii de terenuri si paduri au fost reprezentanti de deputatul Vasile Lupu, ungurii au UDMR, tiganii si celelalte minoritati au si ele reprezentantii lor. Noi suntem absenti. Desi numaram circa un milion (impreuna cu descendentii refugiatilor si "repatriatii" de dupa 1990) si am putea constitui o forta economica si politica redutabila, ne comportam de parca nici n-am exista. Ghinionul nostru consta in faptul ca nu suntem uniti intr-un singur partid si ca nu avem grupul nostru parlamentar. Optiunile noastre politice sunt dispersate in tot evantaiul, atat de pestrit, al formatiunilor politice. Noi suntem si la taranisti, si la liberali, si la PDSR, si la PD, si oriunde, numai la noi si cu ai nostri nu suntem. Experienta celor zece ani ne arata ca avem marea datorie sa ne solidarizam. A fi solidari pentru noi, basarabenii, nordbucovinenii, hertenii, transnistrenii inseamna: sa ne declaram si sa ne aparam statutul nostru de refugiati politici, deoarece am fugit din fata regimului sovietic pentru care am fost indezirabili; azi nu suntem acceptati nici de actuala putere de la Chisinau si, cu atat mai putin, de cea de la Kiev; sa luptam pentru drepturile noastre legitime si pentru reintregirea nationala; sa contracaram cursul politic antinational de la Chisinau si Bucuresti; sa luptam impotriva deznationalizarii brutale si silentioase la care este supusa si astazi populatia romaneasca din teritoriile nationale ocupate de sovietici si aflate acum in componenta Ucrainei si chiar a Republicii Moldova; sa acordam intotdeauna in mod constient si solidar voturile noastre candidatilor nostri, atat pentru parlamentul de la Bucuresti, cat si pentru cele de la Chisinau si Kiev; sa luptam pentru obtinerea unui cadru juridic ce ar permite punerea in practica integral a hotararilor adoptate la Primul Congres Mondial al Refugiatilor si Descendentilor acestora din teritoriile ocupate de imperiul sovietic (Iasi, 30 iunie – 2 iulie 1995) sub deviza: Ne cheama pamantul stramosesc!; sa contribuim in mod pragmatic la fortificarea premiselor Reintregirii Nationale si Integrarii Europene a romanilor”.
Comitetul de initiativa al solidaritatii basarabenilor, nordbucovinenilor, hertenilor si transnistrenilor
Vasile Tepordei (jud. Cahul)
Dumitru Teaci (jud. Hotin)
Sergiu Rosca (jud. Soroca)
Alexandru Soltoianu (jud. Orhei)
Ioan Malcovici (jud. Lapusna)
Mircea Hrib (jud. Tighina)
Petre Dumitrescu(jud. Tighina)
Alianta Nationala: 313.46.44; 313.53.75
