În România li se spune „băieţii deştepţi”, în Rusia – oligarhii energiei. La noi încă nu au un nume generic, dar asta nu înseamnă că nu există. E vorba despre un grup „select” de afacerişti care au ajuns să dirijeze cea mai mare parte a fluxurilor de energie electrică importată în Moldova şi, mai nou, a celei exportate de la Centrala electrică regională de sistem (CERS) Moldovenească, cunoscută mai mult ca Centrala de la Cuciurgan.
Şedinţă secretă cu miză mare
La 13 iulie 2007, la sediul companiei „Energocom” (str. V. Alecsandri, 78) un grup de importanţi manageri locali şi străini s-a întrunit într-o şedinţă secretă, la care au fost puse la punct, conform unor surse sigure, detaliile operaţiunii de începere a exportului în România a energiei electrice produse la Centrala de la Cuciurgan. Printre participanţii, după cum am aflat, au fost Evgheni Dod, manager general al companiei ruseşti „Inter RAO EES”, Serghei Sâskov, manager general al Centralei de la Cuciurgan (proprietate a „Inter RAO EES”), Alexandru Gusev, manager general al societăţii „Energocom”, Marcu Râmiş, manager al întreprinderii de stat „Moldelectrica”, şi alţii.
Detaliile acestei şedinţe rămân în mare parte secrete, dar rezultatele sunt cunoscute.
Peste două zile, la 15 iulie, ora 02.16, Centrala de la Cuciurgan, situată pe teritoriul regiunii transnistrene şi controlată de compania „Inter RAO EES” (o subsidiară a monopolului rus RAO EES Rossii) a început să facă primele livrări de electricitate în România, în baza unui contract încheiat cu compania „Electrica”. Livrările se efectuează prin linia electrică de 400 kV Cuciurgan – Vulcăneşti – Isaccea. Imediat, presa de la Moscova a anunţat triumfător că, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, Rusia exportă energie electrică în România. Şi presa din România a scris că energia ieftină vine de la ruşi. Cum de s-a ajuns la situaţia în care energia produsă de o centrală electrică ce face parte din sistemul energetic al Moldovei şi dispune de licenţă de activitate pe piaţa energiei din Moldova este declarată … energie rusească?! Or, să-i zici „energie rusească” nu înseamnă altceva decât să recunoşti că Transnistria, unde aceasta este produsă, este … teritoriu rusesc, afirmaţii pe care le susţine, de fapt, atât administraţia monopolului RAO EES Rossii, cât şi de presa oficială de la Moscova. Dar să lăsăm pe seama politicienilor aspectele politice ale acestei afaceri. Ne vom referi doar la aspectele economico-financiare ale operaţiunii, care reprezintă o schemă clasică de obţinere de către un cerc restrâns de persoane a unor supraprofituri „din aer”.
De ce energia a fost „botezată” drept rusească
Aproape doi ani s-au purtat negocieri privind un eventual export în România a energiei electrice produse la Cuciurgan. De fiecare dată intervenea însă ceva. Mai ales că relaţiile dintre autorităţile moldovene şi administraţia de la Tiraspol, dar şi cu monopolul rus RAO EES Rossii, nu puteau fi numite nicidecum cordiale. La începutul anului curent o mare parte din divergenţe au fost eliminate, dar, când deja era totul gata pentru a începe livrările, a intervenit partea română, care a insistat ca în schema exportului de energie de la Cuciurgan să fie inclusă şi rambursarea datoriei acumulate de Moldova faţă de România pentru energia electrică livrată în anii 1998-2001. E vorba de o datorie de peste 30 mln. USD, pe care partea română încearcă să o recupereze de câţiva ani, dar fără rezultat. (Ziarul „Adevărul” din România anunţa la 28 martie curent că „Ministrul economiei, Varujan Vosganian, a dat dispoziţie companiei „Transelectrica” să oprească intrările de energie din Republica Moldova până când această ţară nu-şi va achita datoria de circa 30 milioane de dolari. Potrivit acestuia, autorităţile moldovene datorează României aproximativ 30 milioane de dolari în contul energiei livrate în anii trecuţi. Astfel, „Electrica” nu poate să importe electricitate din Transnistria, întrucât este nevoie ca această energie să treacă prin Republica Moldova, ceea ce nu este posibil până la rezolvarea diferendului comercial dintre cele două ţări”. Vezi http://www.adevarul.ro/articole/importul-de-energie-din-moldova-interzis/307305 şi Ştirea agenţiei BASA-press – ERM0337* din 2 aprilie 2007. Pentru a elimina pretenţiile autorităţilor române, partea moldovenească, mai exact afaceriştii moldoveni au insistat ca exportul de energie în România să fie calificat ca un export rusesc.
Până în România, preţul se „îngraşă” cu peste 50%
Scoaterea din schemă a obligativităţii de rambursare a datoriei faţă de România s-a făcut şi pentru obţinerea de supraprofituri. Conform contractului, preţul energiei electrice produse de Centrala de la Cuciurgan, la barele reţelelor electrice de transport, este de 45 USD/MWh, adică 4,5 cenţi SUA/kWh. Pentru serviciile de transport se mai achită un tarif de 3,93 bani/kWh, sau circa 0,32 cenţi/kWh, la care se mai adaugă pierderile de energie la transport (0,12 cenţi/kWh) şi serviciile de intermediere ale S.A „Energocom” – 0,03 cenţi/kWh. Toate aceste taxe sunt perfect legale şi ele sunt percepute de întreprinderi cu capital majoritar de stat din R. Moldova. Astfel, în mod normal, la hotarul moldo-român energia electrică ar trebui să ajungă la un preţ de 4,8-5,0 cenţi SUA/kWh. Dar, în realitate, la hotar, în condiţii DAF, energia ajunge să coste 6,5 cenţi SUA/kWh, adică preţul acesteia mai creşte cu 1,5 cenţi SUA la fiecare kilowatt sau cu circa 30 la sută. (N.R. DAF (Delivered at Frontier) înseamnă că vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare în momentul în care marfa a fost pusă la dispoziţia cumpărătorului, vămuită pentru export, la punctul şi locul convenit, la frontieră, dar înainte de punctul vamal de frontieră al ţării limitrofe.)
Creşterea atât de bruscă a preţului are o explicaţie simplă. Între Centrala de la Cuciurgan şi Compania „Electrica” din România a fost interpusă o firmă. E vorba de „Eastern Europe Energy” Ltd – un off-shore britanic, fondat la 11 iunie 2007, special pentru această tranzacţie, şi care, potrivit unor surse, este administrat de persoane influente din Moldova şi din cadrul „Inter RAO EES”.
Managerul Centralei de la Cuciurgan, S. Sâskov, confirmă şi el într-un interviu pentru Agenţia Infomarket (http://infomarket.md/ru/pwengineering/news/48078) că energia electrică este achiziţionată de compania „Eastern Europe Energy” Ltd la un preţ de 3,8 eurocenţi, ceea ce este echivalent cu 5 cenţi SUA/kWh.
Numărul de înregistrare 06274929 în Marea Britanie al „Eastern Europe Energy” Ltd şi adresa acestei companii: 48 QUEEN ANNE STREET, LONDON, W1G 9JJ, nu ne spune mare lucru. Or, adresa este doar o simplă cutie poştală din celebrul cartier West End din capitala britanică, de tipul căreia sunt acolo mii şi mii. „Eastern Europe Energy” Ltd e controlată de „Starwell International” Ltd., o căsuţă poştală înregistrată în zona off-shore a Indiilor de Vest. Conform documentelor din Londra, managementul „Eastern Europe Energy” Ltd. este asigurat de un alt off-shore – Fynel Limited, din Cipru, aceasta fiind o practică obişnuită în materie de a tăinui profitul într-o zonă neimpozabilă (vezi şi http://www.evz.ro/article.php?artid=317203. Despre aceste firme nu am putut găsi informaţii nici pe WEB, aşa că cei care stau în spatele afacerii s-au asigurat bine, ca să nu poată fi identificaţi.
Curentul „rusesc” trece Prutul
Lunar Centrala de la Cuciurgan livrează în România peste 60 mln kWh de energie electrică, aşa că profitul lunar al persoanelor din spatele „Eastern Europe Energy” Ltd se apropie de 900 000 USD, iar pe an va depăşi peste 10 mln USD. Cum se împart aceşti bani e greu de spus, dar sursele noastre susţin că afacerea ar fi una mixtă moldo-rusă. Adică banii s-ar împarţi între afaceriştii din Moldova şi cei de la „Inter RAO EES”. Dar livrările sunt abia la început şi urmează să fie majorate de 2-3 ori, aşa că şi veniturile obţinute de afacerişti vor creşte proporţional. Dacă admitem ca veridică versiunea ziarului rusesc „Vremya Novostei”, precum că afacerea cu exportul de energie electrică de la Cuciurgan s-a rezolvat în cadrul ultimei întâlniri Putin-Voronin, putem să presupunem că în spatele firmei ofshore „Eastern Europe Energy” Ltd ar sta persoane foa-a-arte suspuse din Moldova şi Rusia.
Lista intermediarilor nu se termină aici. În România, la compania „Electrica”, energia ajunge la un preţ de 5 eurocenţi/kWh, sau circa 6,8 cenţi USD. Adică, de la hotarul Moldovei şi până la beneficiarul „Electrica” aceasta se mai scumpeşte cu câteva procente graţie altei firme intermediare – „Inteltra” SRL, care, potrivit ziarului Evenimentul Zilei (http://www.evz.ro/article.php?artid=300972) este administrată de moldoveanul Victor Drighenici. „Inteltra” SRL e situată în zona Băneasa, într-o vilă construită recent. Între altele, V. Drighenici a obţinut cetăţenie română în anul 2005. „Inteltra” este, de fapt, un paravan pentru afacerile din România ale ruşilor de la RAO EES Rossii şi „Inter RAO EES”.
Putem constata deci că pe drum spre România energia electrică produsă de Centrala de la Cuciurgan se scumpeşte cu circa 50 la sută, cea mai mare parte a scumpirii revenind intermediarilor, care câştigă astfel milioane de dolari, bani care ar fi putut acoperi în câţiva ani rambursarea datoriei Moldovei faţă de România pentru energia livrată în anii 1998-2001.
De la spanioli la ruşi?
Colaborarea fructuoasă între afaceriştii moldoveni şi cei de la RAO EES nu se limitează doar la exportul de energie în România. Partenerii de supraprofituri au planuri mari. Potrivit unor surse demne de încredere, de ceva timp, la Madrid, se duc negocieri secrete între reprezentanţii „Inter RAO EES” şi Grupo ACS din Spania, acţionarul majoritar al UNION FENOSA, privind preluarea celor trei reţele electrice de distribuţie a energiei electrice – RE Chişinău, RED Centru şi RED Sud – pe care le deţine în Moldova. Pentru preluare ar urma să fie creat un off-shore mixt moldo-rus. Preţul ofertei se situează între 250 şi 300 mln. USD, adică de 10 ori mai mult decât a plătit în anul 2000 compania spaniolă pentru cele trei întreprinderi de distribuţie, şi va depăşi de aproape de două ori valoarea investiţiilor spaniole în Moldova. Toate acestea ar putea duce la creşterea dependenţei energetice faţă de Rusia şi concentrarea în mâinile unui grup restrâns de afacerişti a controlului asupra unui sector strategic, precum este cel energetic. Asta după ce a fost cedat ruşilor practic pe gratis sectorul gazelor.
Puţină istorie
Nu este prima dată când se exportă energie electrică în România. În anii 2003-2004 de operaţiunile de import-export de energie se ocupa firma „Energoexport”, o societate cu răspundere limitată fondată de un grup de persoane private, la care au devenit acţionari, din 2003, câteva întreprinderi de stat din domeniul energetic (CET-2, CET-1, “Electrocon” etc.), precum şi banca comercială „Mobiasbancă”. O investigaţie din anul 2004 a Centrului de Investigaţii Jurnalistice (vezi „Moldova îl finanţează pe Bin Laden” – http://www.investigatii.md/index.php?art=20) a demonstrat cum energia electrică rusă este exportată în Moldova prin cel puţin 4 firme intermediare, inclusiv Falkon Ltd, care aparţinea familiei celui mai căutat terorist – Ossama Bin Laden. Pe lângă importul de energie electrică din Rusia şi Ucraina, „Energoexport” participa şi la intermedierea exportului de energie în România. Expert care era, de fapt, un reexport de energie electrică de la Cuciurgan, pentru care nu lua un comision de peste 30 la sută, cum fac cei de la „Eastern Europe Energy” Ltd, ci de 1-2%, şi, plus la asta mai achita şi datoria faţă de România. În 2004, a reuşit să asigure rambursarea a circa 2 mln USD.
Investigaţia respectivă a forţat autorităţile să elimine compania „Energoexport” din afacerile cu energie. Astfel, la 19 octombrie 2004, vicepremierul de atunci, Vasile Iovv, emitea dispoziţia nr. 0920-1713, prin care cerea Ministerului Energeticii şi ANRE scoaterea acestei firme din schema de import şi export de energie electrică. Până la finele anului 2004, „Energoexport” a fost eliminată din această schemă, iar la 30 decembrie 2004, guvernul a adoptat hotărârea nr. 1467, prin care era fondată întreprinderea „Energocom”, al cărei „obiect principal de activitate este importul şi exportul de energie electrică”. Afacerea a devenit una prosperă – anul trecut cifra de afaceri a societăţii „Energocom” a crescut de circa 2,5 ori, înregistrând valoarea de 969,7 mln. lei, faţă de 382,4 mln. lei în anul 2005. Conform raportului financiar anual, profitul net al companiei a fost de 1,76 mln. lei (în anul 2005 – 4,78 mln lei), iar profitul brut a ajuns la 7,6 mln. lei, cu 1,4 mln. mai mult decât în anul 2005.
Ramificaţiile imperiului „Inter RAO EES” în Moldova
Compania „Inter RAO EES” este acţionar în numeroase întreprinderi din spaţiul exsovietic şi nu numai. În Moldova, compania deţine mai multe active. Din anul 2005, este, prin intermediul „Inter RAO EES Ukraina”, acţionar majoritar la SRL „Tehnoelectrica”. Principalul activ îl reprezintă însă Centrala de la Cuciurgan. La finele anului 2003, a încercat să privatizeze Centrala, dar autorităţile separatiste de la Tiraspol au vândut întreprinderea contra unei sume mizere de 29 mln USD firmei mixte ruso-belgiene „Saint Guidon”, unde formal figurau ca acţionari Daniel Goldenberg, soţia sa Julia, şi alte câteva persoane fizice, în realitate, însă, în spatele acestei firme se afla ex-gubernatorul regiunii Tiumen din Rusia Rokeţki şi familia sa. La începutul anului 2005, „Saint Guidon” cedează 51% din acţiunile Centralei firmei „RAO Nordic Oy”din Finlanda, o subsidiară a „Inter RAO EES”. Suma tranzacţiei a fost de 50 mln USD. Cu toate acestea, noul acţionar nu a putut schimba managementul Centralei, or, acţionarul vechi modificaseră statutul, încât administraţia putea fi schimbată cu votul a nu mai puţin de 75% din acţionari. În luna iulie 2005, acţionarii „Saint Guidon”au fost pur şi simplu forţaţi să semneze actele de cedare a 100% din acţiunile firmei respective. Operaţiunea se zice că a fost coordonată de serviciile secrete ruseşti, care i-au forţat pe propietarii „Saint Guidon” să accepte tranzacţia cu firmele controlate de „RAO EES”. Contractul de vânzare a fost semnat chiar în cabinetul lui Smirnov, unde Daniel Goldenberg, preşedintele „Saint Guidon”, ar fi fost silit să vină. La acel moment, agenţia „Moldpres” lasa să se înţeleagă, într-un comentariu privind demiterea lui Viktor Balala, fost ministru al justiţiei în autoproclamata rmn, că acesta s-ar fi opus tranzacţiei cu „RAO EES”, lucru ce i-ar fi pecetluit soarta. E adevărat că gestul acestuia a fost făcut din interese personale. Din septembrie 2005, „Inter RAO EES” controlează, prin intermediul a două firme, Centrala de la Cuciurgan. // Investigatii.MD
