Istoria amnistiilor fiscale, este relativ recentă și apare ca o alternativă pentru țările care vor să aducă veniturile unor grupuri de cetățeni în spațiul legal, atunci când fenomenul evazionist a luat amploare și urmărirea penală a cetățenilor riscă să producă un reflux de capital sau într-un mediu corupt să facă ineficientă sau chiar imposibilă această urmărire. Practica internațională este foarte bogată în acest sens. În anumite perioade istorice, aproape fiecare țară a aplicat astfel de măsuri derestartare a regulilor de joc, de legalizare a averilor în condiții de impunere fiscală. La bază stă principiul de abordare “friendly” (prietenească) a capitalului, care în sine creează sinergia necesară pentru îmbunătățirea climatului investițional și dezvoltare durabilă.
Orice amnistie ridică aspecte legate de moralitate, pentru că sunt legalizate mijloace care au fost dobândite în condiții de încălcare a legislației, în trecut.
O dispută de lungă durată a constituit legalizarea unor mijloace financiare ale foștilor naziști în Elveția. Însă pragmatismul statelor dornice să impulsioneze economia, spre beneficiul larg, face în continuare aceste programe destul de populare. În perioada contemporană, implementarea programelor de amnistiere este acceptată de comunitatea internațională, dacă aceste programe corespund principiilor FATF, organizație internațională specializată în combaterea spălării banilor. Aceste principii se referă la aplicarea de măsuri de către stat pentru a preveni finanțarea terorismului din mijloace provenite din spălarea banilor, să nu există excepții la o astfel de activitate, precum și să fie asigurată coordonarea internațională privind acest proces.
În diferite condiții, cu diferită durate, amnistiile au fost implementate și se implementează în Canada, Franța, Australia, Turcia etc. În mare parte, aceste țări dispun deja de o cotă importantă sau quasi-totală de activitate legală a agenților economici. Și, totuși, aceste state recurg la astfel de practici pentru stimularea imediată a activității economice. La fel și succesul amnistiilor este diferit și este determinat de obiectivele propuse și conjunctura în care acestea se desfășoară.
Particularitățile amnistiilor în Republica Moldova au o altă natură și, respectiv, trebuie ajustată la obiectivele propuse și ambianța investițională locală. În cazul nostru, este vorba de un proces fundamental, de trasare a unei linii după o perioadă de 27 de ani de capitalism barbar, care să creeze precondiții pentru o dezvoltare investițională după o perioadă de “consumare” a moștenirii economice sovietice. Acesta va necesita, probabil, mai multe valuri de amnistiere, evident că fiecare etapă următoare va fi mai scumpă pentru potențialii beneficiari. La fel, este evident că aceste amnistii vor fi făcute de oricine s-ar afla la guvernare, mai devreme sau mai târziu, dacă acea guvernare va avea ca obiectiv crearea unui climat investițional pro-dezvoltare.
Succesul unei amnistii fiscale în mare parte va fi determinat de motivația persoanei de a-și declara averile și veniturile care la rândul lor depind de beneficiile oferite de o astfel de amnistie. Un program de inventariere a tuturor proprietăților cetățenilor Republicii Moldova și o ulterioară contrapunere a averilor existente cu declarațiile de venituri depuse ar putea identifica suma curentă de averi fără origine, demonstrată și, respectiv, pasibilă amnistierii.
Evident, această identificare trebuie să aibă loc de la un anumit plafon, cu excluderea unui grup larg de cetățeni care dispun doar de apartamente, autovehicule sau alte active relativ modeste.
Alți factori care ar putea determina succesul declarării benevole de averi rezidă în beneficiile oferite de societate și stat, cum ar fi beneficii de la activitatea în alb, după reguli ale agenților economici, îmbunătățirea climatului investițional. Un factor extrem de important este existența unui consens național în implementarea amnistiilor, recunoașterea morală a proprietăților și a proprietarilor de către societate. La fel, gradul de succes este determinat și de existența unei justiții independente și eficiente care este instrumentul cheie în soluționarea litigiilor legate de proprietăți.
Republica Moldova nu dispune de petrolul saudit, Silicon Valley din California sau, în general, de alte surse imediate pentru a stimula o creșterea economică exponențială. Piață mică, forță de muncă necalificată, dezinteres din partea investitorilor cu acordarea priorității vecinilor noștri. Toate acestea într-o lume cu o competiție acerbă. În astfel de circumstanțe, noi suntem obligați să avem o abordare inteligentă și să manifestăm o abordare prietenească față de fluxurile de capital. Declararea benevolă a averilor este doar un prim pas în această direcție.
Autor: Roman Chircă, Institutul Economiei de Piață, Director
