Anul 2013 a fost un an bun pentru literatura din Basarabia. Acest lucru se vede și după debuturile mature ale lui Ion Buzu și Alexandru Cosmescu. 3ml de Konfidor și Un spațiu blând, care mă primește cum m-ar îmbrățișa sunt două cărți așteptate, dar pe care a meritat să le așteptăm.
Despre cartea lui Ion Buzu, una atipică, a suburbiei moldovenești (cu tot cu urban și rural), am scris deja. Debutul lui Alexandru Cosmescu nu are nimic în comun cu cel al lui Ion Buzu, în afara faptuluică ambii poeți sunt tineri basarabeni. E un lucru remarcabil ca în același timp, din același loc, să apară două debuturi atât de diferite, ambele valoroase.
La lansarea de la cenaclul Republica, Alexandru Cosmescu a spus că volumul era scris încă din 2009, dar că atunci ar fi făcut o pauză de poezie. Anul trecut a revenit asupra cărții și bine a făcut! Auzisemanterior câteva fragmente, dar ar fi fost păcat să nu apară integral. Un spațiu blând, care mă primeşte cum m-ar îmbrățișa e un volum din 10 poeme, compuse din fragmente ce ar putea fi citite separat. De fapt toate cele 10 poeme pot fi citite ca un singur poem, pentru că sunt toate pe aceeași undă, aceleași stări trec de la primul vers până la ultimul. Un spațiu blând… este una dintre cele mai calde cărți pe care le-am citit în ultima perioadă. O căldură naturală, neforțată. Vedem dedicația: „pentru adi. când l-am cunoscut, voiam să fiu ca el și să scriu ca el. dar nu pot fi altceva decât sunt. așa că am scris cartea asta.” La Republica, Alex a recunoscut că e vorba de Adrian Urmanov, pe care l-a întâlnit într-o tabără de scriere creativă pe care acesta o organiza. Citez dedicaţia pentru că poate fi una din explicaţiile căldurii transmise de cartea lui Alexandru Cosmescu. Cartea este un poem al căldurii emanate de prietenie şi al dragostei, al gesturilor minore, repetate. Pentru îmblânzirea spaţiului. Pentru o autobiciuire, ca eul poetic să devină ca celălalt, care de obicei este mai bun.
Nu mă mir că Emilian Galaicu-Păun a fost entuziasmat de volum, că şi el este un maestru al gesturilor. Atingerile, potrivirea hainelor, a respiraţiei – sunt gesturi obsesive, de potrivire cu spaţiul. Uneorigesturile sunt tăioase, interioare, până la descompunere:
„îmi strâng fularul în jurul gâtului, apoi mi-l las liber.
îmi strâng buzele și tremur.
celulele mele mor și se înlocuiesc una pe alta.
cândva o să am un corp care nu te-a văzut niciodată.”
Moni Stănilă spunea la Republica despre acest volum că e unul care cuprinde sentimente ce nu ţin de sexul masculin sau feminin. Nu avem de-a face cu bărbatul sau femeia, ci cu omul în general, de aceea poemele sunt potrivite atât pentru bărbat, cât şi pentru femeie. Vă recomand cu căldură acest volum. La lecturarea lui vă veţi simţi protejaţi într-Un spațiu blând…
Astăzi, de la 18.30, la Republica (Biblioteca Naţională), se va lansa altă carte neobişnuită, apărută la sfârşitul lui 2013: romanul Al 4-lea de Moni Stănilă. Este a patra carte a lui Moni, primul roman. Vor vorbi Dumitru Crudu şi Ion Buzu. Laurenţiu Melnic va veni cu muzică live. Prin romanul Al 4-lea, Moldova.org intră în literatură! Cum? Veniţi şi veţi afla!
