Răzvan Țupa este unul dintre puținii oamenii pe care îi poți asculta cu orele vorbind despre poezie, fără să te plictisești. Dar Răzvan nu obișnuiește să vorbească ore-n șir, nu vă speriați. Doar că prin ceea ce face și scrie îți dai seama că trăiește tot timpul raportându-se la poezie. Cum s-ar scrie pe fb: e în relație cu poezia.
Poetic. Cerul din Delft și alte corpuri românești este un volum elegant, în care Răzvan Țupa își tratează obsesia fără pastile, pentru că nu vrea să scape de ea. Poate și din cauza asta volumul a părut criticilor impersonal, deși prima parte e aproape un jurnal poetic. Referința continuă la poezie, la lume văzută ca o imagine creată în cap (uneori într-un cap străin), la cuvânt – te trimit la romantici, Stănescu, optzeciștii poeziei cotidianului și ai celei textualiste, dar așa cum scria Adina Dinițoiu într-o cronică: „asumate postmodern”.
Poezia ca jurnal, imaginile, cinematograficul, relaţiile (interumane, psihice, sociale, estetice) se combină în Poetic. Cerul din Delft și alte corpuri românești. Poezia lui Răzvan Ţupa e şi în interior şi în afară, de aceea uneori graniţa eului dispare. Nu ştiu cum e cerul din Delft. Pentru că e în Olanda, bănuiesc că e ceţos şi înnorat. Un motiv bun pentru a scrie.
Răzvan Ţupa a fost de câteva ori şi în Chişinău. Poate vă amintiţi de el în Cool Publika, intervievat de Sergiu Voloc. Aşa a intrat şi Chişinăul în harta poetică a lui Ţupa. Mulţumim, Răzvan, pentru Chişinău Garaj şi te mai aşteptăm. Pregătim locurile poetice. Până atunci, te recitim:
chişinău garaj
nimeni nu putea să îţi spună unde mergi
nici măcar prietenii cărora nu le-ai spus nimic
dar i-ai găsit chiar la hotelul tău
eliberând camere a doua zi
gata să scrie
adevărurile pentru care
îşi exersează revolta
cineva o să vorbească mereu limba ta
sau tu pe a lui
dar întotdeauna cu un accent diferit
şi asta pentru că fiecare
reuşim să spunem ceea ce celălalt
crede că e de la sine înţeles
cineva mereu o să asculte
şi o să înţeleagă greşit
mult mai bine decât dacă
ar fi înţeles perfect
gata să citească
nişte cuvinte pe care
acum le crezi maşini vechi
în garajul uriaş care se întinde
pe sub blocuri
ne-ar şi plăti ca să stăm acolo
ne-ar şi plăti ca să nu stăm altundeva
ne-ar şi plăti ca să nu ne gândim
la toate minunile care ne-ar putea lega
unii de ceilalţi, alţii de noi
toţi de voi
spunând asta:
vorbe care trebuie spuse
şi gata
