Alexandru Şura este unul dintre artiştii moldoveni care a ales să plece din ţară în căutarea unui trai mai bun. Faptul că a plecat peste ocean, în Canada, nu l-a depărtat de pasiunea, care s-a transformat treptat într-o profesie şi un mod de viaţă – ţambalul. Datorită spectacolelor sale, mulţi canadieni s-au îndrăgostit de ţambal, un instrument atât de puţin cunoscut acolo. Moldova.ORG vă invită să-i cunoaşteţi povestea, urmărind interviul ce urmează.
Cu ce vă ocupaţi înainde să plecaţi peste hotare?
Mă ocupam cu muzica. Activam în calitate de profesor la Academia de muzica. Fiind artist, activam în mai multe colective artistice. Ultimii ani am activat în calitate de solist invitat. Când am plecat în Canada tot asta am făcut, tot cu muzica am rămas, alături de ţambal.
Aţi avut un scop bine definit înainte de a pleca din ţară?
Am avut marele noroc de a călători foarte mult până a lua această decizie. Eram sigur de ceea ce făceam şi de ceea ce-mi doream să fac. Când am primit invitaţia de a pleca în Canada, nu am ezitat, am acceptat foarte uşor şi rapid această propunere. Am mers cu gândul să promovez ţambalul, să promovez ţara noastră, folclorul nostru, valorile naţionale.
De ce aţi ales anume Canada?
Sunt multe beneficii pentru imigranţi. Politică lor este foarte prietenoasă străinilor, dânşii acceptă cu uşurinţă persoane din această zonă a Europei. Am susţinut multe concerte în lume, apoi am lucrat timp de 2 ani în calitate de solist pe un vas de croazieră, iar interacţiunea cu americanii şi canadienii s- a dovedit a fi una de succes. După acei 2 ani lucraţi cu publicul mi-am dat seama că merită să răspund afirmativ ofertei propuse anterior. Aşa am plecat în Canada.
Aţi început cu pianul, acum cântaţi la ţambal, unde se găsesc rădăcinile acestei pasiuni?
La vârsta de 5-6 ani, părinţii au observat că eu şi sora mea suntem talentaţi în privinţa muzicii. Au hotărât să ne dea la muzică, recomandabil este să începi cu pianul, instrumentul universal, ceea ce am şi făcut. Nu am avut pasiune pentru ţambal sau alt instrument. Mai mult a fost pasiunea tatălui meu. Am acceptat propunerea să studiez ţambalul chiar dacă nu aveam nici cea mai vagă idee ce înseamnă acest instrument. La vârsta de 10 ani am luat startul.
Cui sunt adresate concertele d-voastră, publicului băştinaş sau vorbitorilor de limbă română stabiliţi cu traiul în Canada?
Majoritatea concertelor sunt adresate populaţiei băştinaşe, canadienilor. Totuşi invităm şi vorbitori de limbă română. Majoritatea concertelor sunt organizate de canadieni şi nu de diasporă.
Nu aţi avut temeri că nu veţi fi înţeles de publicul străin?
În anul 2001-2003 am activat pe vasul de croazieră. Publicul ţintă, publicul format din americani şi canadieni au fost cei care nu mi-au permis să am temeri. Cântând la ţambal am avut cel mai mare succes acolo. Ei sunt dispuşi să cunoască lucruri noi, sunt foarte curioşi. Pentru europeni este ceva obişnuit, poate din aceste considerente mă simt bine să cânt pentru ei.
La ce evenimente cântaţi cel mai des?
Primesc invitaţie pentru diferite evenimente. Spre exemplu, am cântat într-o operă clasică în Montreal, am fost invitat la Conservatorul din Toronto, din păcate nu am putut onora invitaţia. În septembrie anul curent voi avea un concert de muzica modernă în Canada. Avem invitaţii şi din partea diasporei din Republica Moldovei şi România.
De 4 ani vă aflaţi în Montreal, cum sunt canadienii, ce pot să înveţe moldovenii de la ei?
Punctualitate şi disciplină. Cultura lor este diferită de a noastră. Ai impresia că viaţa lor este mai bună. Mereu zâmbesc, sunt veseli, bine dispuşi, în comparatie cu moldovenii. Mă aflu de o săptămână în Chişinău, dar am observat că majoritatea oamenilor sunt cam trişti. Asta avem de învăţat de la ei, să fim mereu deschişi, să fim curioşi şi bine dispuşi.
Ce cunosc ei despre Moldova?
Cunosc foarte puţin. În primul rând suntem identificaţi ca fostă ţară sovietică. Mai multe lucruri dânşii cunosc despre vecinii nostri, România. Sunt oameni care iubesc folclorul nostru, poţi întâlni persoane familiarizate cu muzica, arta, literatura noastră.
Unde vedeţi viitorul copiilor d-voastră?
Sunt deschis, acum locuiesc în Canada, nu cunosc ce va fi peste 5-10 ani. Pot să mă reântorc în Moldova, sau în România. În R.Moldova nu am observat încă lucrurile aşa cum mi-aş dori să le văd eu. Nu am simţit că se poate trăi bine şi la noi. Totuşi sper că viitorul ţării noastre să arate altfel.
Mai sunt totuşi tineri preocupaţi de arta populară, ce mesaj aţi avea pentru ei?
Să continue ceea ce le este pe plac, să creadă în visul lor. Este foarte puţin să cunoşti doar folclorul, muzica populară. Muzica clasică de sute de ani nu a atins idealurile, anume acolo se poate de îndreptat energia. Trebuie să cântăm, trebuie să continuăm, dar trebuie şi să învăţăm ceva nou pentru a fi multilateral dezvoltaţi.
Vă mulţumim şi vă dorim doar succese!
