„Am devenit încordată în timpul actului sexual și mai mereu mă forțam să „termin” (n.r. să ajungă la orgasm).”
Așa descrie una dintre persoanele care au răspuns anonim la un formular Moldova.org felul în care pornografia i-a influențat viața intimă. Are 32 de ani și consumă pornografie o dată la câteva săptămâni. La întrebarea dacă s-a comparat vreodată cu ceea ce vede pe ecran, primul lucru la care s-a gândit au fost orgasmele. Mai exact, cât de repede par să ajungă la ele actrițele din filmele pornografice.
Comparația a ajuns cu ea și în dormitor. Spune că a devenit încordată în timpul sexului și că ajunsese să se forțeze să aibă orgasm. Experiența aceleiași femei cu pornografia a fost și utilă. Într-o relație la distanță, spune că aceasta a devenit o modalitate prin care ea și partenerul își gestionau tensiunea sexuală fără să-și trimită fotografii sau videoclipuri intime, de teama că acestea ar putea ajunge cândva în online. Mai mult decât atât, unele lucruri văzute de partener în pornografie le-au fost utile ulterior în propria viață sexuală.
O altă respondentă de 21 de ani descrie o altfel de experiență. Pentru ea comparația nu s-a oprit la ceea ce face în timpul sexului, dar a ajuns la felul în care arată.
„Dar dacă se vede burtica? Dar dacă nu arăt bine? Dacă nu fac ce trebuie?”, sunt gândurile care spune ea că îi apăreau în timpul intimității.
„Comparându-te, nu te simți acolo, între tine și partener. Ai constant gânduri negative, întrebări în cap și nu ești prezent în proces.”
Dar cât din ceea ce descriu cele două femei poate fi pus pe seama pornografiei? Când devine ceea ce vedem pe ecran un reper pentru propriul corp, pentru plăcere sau pentru ceea ce credem că ar trebui să se întâmple în timpul sexului?
Este influența pornografiei neapărat una negativă?
Sunt câteva dintre întrebările cu care am mers la specialiști înainte de a-i întreba pe urmăritorii Moldova.org despre propriile experiențe.
Mariana Bularga, coach în sexualitate și intimitate, spune că pornografia poate influența felul în care ne raportăm la propriul corp și la sexualitate atunci când modelele pe care le vedem încep să ia locul explorării propriei experiențe.
„Oamenii se privează de propria lor experiență, cum reacționează de fapt corpul meu? Cum se întâmplă asta în corpul meu?”, explică ea.
În filmele pornografice vedem anumite corpuri, reacții și scenarii sexuale construite pentru a fi privite. Intimitatea reală, spune specialista, înseamnă însă și emoție, conexiune și descoperirea modului în care propriul corp răspunde la plăcere.
Din exemplele date de Bularga apar mai multe tipuri de comparații: cu felul în care arată corpurile din pornografie, cu reacțiile actorilor sau cu ideea că actul sexual trebuie să urmeze anumiți pași și să aibă drept punct culminant orgasmul.
În acest fel, spune ea, experiența sexuală poate ajunge să fie trăită ca o formă de „performanță”, în care persoana este preocupată de ceea ce crede că ar trebui să facă sau să simtă.
Psihologul Dan Simion atrage însă atenția asupra unei alte nuanțe importante: consumul de pornografie nu trebuie tratat din start ca fiind nociv.
„Nu trebuie să privim neapărat consumul de pornografie ca fiind un lucru negativ, dar nici ca fiind un lucru foarte pozitiv. Are părți pozitive, dar are și părți negative.”
În cazul adulților, spune Simion, pornografia poate deveni inclusiv un spațiu de explorare, poate scoate la suprafață o fantezie sau o preferință despre care persoana nu știa sau despre care îi era dificil să vorbească. Astfel de descoperiri, spune Simion, pot fi ulterior comunicate partenerului.
Pentru una dintre respondentele formularului Moldova.org, o femeie de 33 de ani, pornografia a fost prezentă încă din adolescență și a influențat felul în care s-a raportat ulterior la propriile experiențe sexuale.
Când și-a început viața sexuală, spune că multe dintre lucrurile pe care le făcea veneau din ceea ce văzuse anterior pe ecran.
„Repetam mecanic ceea ce vedeam în filme”, povestește ea. Spune că reacțiile partenerilor îi confirmau că ceea ce face „funcționează”, așa că a continuat să reproducă lucrurile pe care le văzuse în pornografie.
Procesul de a-și descoperi propria sexualitate nu a fost unul rapid. Respondenta spune că i-au trebuit mai mult de doi ani pentru a ajunge, după cum descrie ea, să-și trăiască sexualitatea fără stimularea filmelor pornografice.
Experiența ei nu poate fi însă extinsă la toți cei care consumă pornografie.
O altă femeie care a răspuns formularului nostru are 49 de ani și descrie aproape experiența opusă. Ea și fostul soț și-au început viața sexuală fără prea multă experiență, iar pornografia a devenit pentru ei o modalitate de a descoperi lucruri noi.
Nu spune că s-a simțit presată să arate sau să se comporte precum persoanele de pe ecran. Dimpotrivă, consideră că explorarea a ajutat-o să-și înțeleagă mai bine preferințele și să vorbească despre ele.
„Am învățat să spun ce îmi place”, povestește ea, dar și să spună „nu” atunci când ceva nu îi place sau nu își dorește. Cele două experiențe sunt foarte diferite, deși pornesc de la același tip de conținut.
Când pornografia începe să compenseze alte nevoi
Dan Simion spune că unul dintre semnalele la care ar trebui să fim atenți apare atunci când pornografia începe să compenseze o nevoie care rămâne neîmplinită în afara ecranului. Poate fi singurătatea într-o relație, stresul acumulat la muncă, dificultatea de a vorbi cu partenerul despre sex sau tendința de a evita o problemă din cuplu.
„Mă simt singur în relație și nu vorbesc cu partenera mea”, dă psihologul un exemplu. Într-o altă situație, persoana poate trece printr-o perioadă tensionată la serviciu și în loc să vorbească despre ceea ce simte sau să caute alte modalități de a gestiona stresul, recurge constant la pornografie și masturbare pentru a se relaxa.
Semnul de întrebare apare atunci când acest comportament devine principala sau singura modalitate prin care persoana își gestionează anumite emoții ori începe să înlocuiască apropierea și comunicarea cu partenerul.
În cuplu, dificultățile pot apărea și atunci când unul dintre parteneri începe să ceară lucruri pe care le-a văzut în pornografie, fără ca celălalt să și le dorească sau să își dea consimțământul, explică psihologul.
Simion vorbește aici și despre anxietatea de performanță: presiunea ca penetrarea să dureze un anumit timp, ca orgasmul să apară obligatoriu sau ca partenerul să reacționeze într-un anumit fel.
„Nu trebuie neapărat ca ambii să ajungă la orgasm. Oamenii trebuie să se simtă bine unul lângă celălalt, să poată vorbi deschis despre fantezii, să exploreze, să încerce să se descopere unul pe celălalt. Despre asta este vorba, nu despre a performa.”
Dar putem vorbi despre „dependență de pornografie”?
Termenul apare frecvent în discuțiile despre consumul de pornografie. Dan Simion spune că problema apare atunci când consumul începe să afecteze viața personală și socială, relația sau intimitatea persoanei.
Și Mariana Bularga preferă să evite etichetele puse rapid.
„Pentru mine, e diferit să te gândești «sunt dependent de pornografie» și cu totul altceva să spui «îmi lipsește o alternativă care m-ar ajuta să găsesc ceva mai satisfăcător, mai hrănitor pentru mine»”, explică ea.
Primul pas, spune Bularga, este observarea propriului comportament fără rușine sau autocritică: ce fac, de ce fac asta și ce caut de fapt în această experiență?
Când ceea ce vezi devine o „normalitate”
Unul dintre respondenții formularului nostru, un bărbat de 38 de ani, spune că nu s-a comparat direct cu actorii din filmele pornografice. Era conștient că ceea ce se întâmplă în fața camerelor nu poate fi luat drept reper pentru o experiență sexuală reală. El descrie însă un alt tip de influență.
„Fiind deprins cu anumite aspecte care au început să fie percepute drept normalitate, s-a întâmplat să întâmpin dificultăți în a gestiona o relație intimă, în special dacă partenerul nu este pe aceeași undă și întâmpină dificultăți în a-și exprima direct preferințele intime sau sexuale”, povestește el.
Spune că a simțit inclusiv că stimulii oferiți de pornografie ajungeau uneori să aibă prioritate în fața celor „naturali sau emoționali” dintr-o experiență intimă.
Experiența lui ridică o altă întrebare: chiar dacă știm că pornografia este o producție, putem ajunge să preluăm din ea ideea despre ce este „normal” în sex?
Bularga vorbește despre felul în care anumite imagini și comportamente repetate în pornografie pot ajunge să fie percepute drept etalon.
În pornografie, spune ea, accentul cade adesea pe ceea ce poate fi văzut: anumite corpuri, poziții, reacții, penetrare și orgasm. Mult mai greu de văzut sunt lucrurile care fac parte din intimitatea dintre doi oameni: comunicarea, siguranța, apropierea emoțională, limitele sau momentele în care corpul pur și simplu nu reacționează conform unui scenariu.
De aici pot apărea așteptările despre cum „trebuie” să se comporte propriul corp, dar și despre cum ar trebui să reacționeze celălalt, iar diferența dintre fantezie și realitate nu înseamnă că fanteziile trebuie eliminate.
Dan Simion spune că explorarea sexualității presupune și capacitatea partenerilor de a vorbi despre ceea ce își doresc.
„Sexualitatea se învață, intimitatea se învață”, spune psihologul. „Trebuie să te cunoști pe tine, să îți cunoști partenerul.”
De unde ne luăm reperele în lipsa educației sexuale?
Dacă pornografia poate influența ceea ce ajungem să considerăm „normal” în sex, ne întrebăm de unde ne luăm primele repere despre sexualitate atunci când nimeni nu vorbește cu noi despre ea?
Dan Simion spune că problema devine cu atât mai importantă în cazul adolescenților. Atunci când despre sexualitate nu se vorbește nici în familie, nici la școală, aceștia ajung să caute informații în altă parte, printre prieteni sau pe internet, unde pornografia este ușor accesibilă.
Psihologul atrage însă atenția că pornografia nu poate ține locul educației sexuale.
„De cele mai multe ori, conținutul pornografic în situația adolescenților le poate dăuna, pentru că le distorsionează imaginea despre viața reală. Vor crede că sexualitatea reprezintă exact ceea ce se arată în pornografie”, spune Simion.
Dacă adolescenții ajung să învețe despre sex din pornografie, spune Mariana Bularga, trebuie să ne întrebăm și ce alternative au avut.
„Nu e doar pornografia vinovată, e și lipsa accesului la educație sexuală. Tinerii nu au alternative.”
Problema nu se limitează însă la adolescenți. Ea spune că și adulții pot avea nevoie să învețe despre propriul corp, plăcere, limite și comunicarea cu partenerul.
În opinia ei, una dintre diferențele importante dintre pornografie și experiența sexuală reală este tocmai ceea ce rămâne în afara ecranului. Filmele pornografice pun accentul pe actul sexual și pe ceea ce poate fi văzut, în timp ce într-o relație intervin și comunicarea, limitele, siguranța și conexiunea dintre parteneri.
Educația sexuală nu înseamnă doar acumularea unor informații despre sex
Dacă pornografia nu poate ține locul educației sexuale, ne întrebăm de unde ne luăm informațiile și reperele pentru a ne înțelege mai bine sexualitatea.
Mariana Bularga recomandă, printre altele, serialul „Sex Education”. Spune că poate fi util atât pentru adolescenți, cât și pentru adulți, tocmai pentru că nu prezintă sexualitatea separat de relațiile și problemele personajelor.
Dar specialista atrage atenția că educația sexuală nu înseamnă doar acumularea unor informații despre sex. O parte importantă ține de comunicarea și conexiunea emoțională dintre parteneri.
În lucrul său cu cuplurile, spune Bularga, întâlnește situații în care dificultățile din viața sexuală sunt legate de sentimente reprimate, lipsa comunicării sau de faptul că unul dintre parteneri nu se simte suficient de în siguranță în relație.
De aceea, propune și un exercițiu simplu: să ne întrebăm, pe o scară de la 1 la 10, cât de în siguranță ne simțim în propria intimitate. O persoană poate răspunde automat că se simte în siguranță, explică ea, însă o astfel de scală o poate ajuta să observe că, de fapt, răspunsul nu este întotdeauna „10”.
Dincolo de filme, seriale sau cărți, Bularga spune că o parte din învățare ține de explorarea propriului corp și de curiozitatea față de propriile reacții.
„Răspunsul tot timpul este în corpul meu. Cum la mine se manifestă asta?”, spune ea.
