Guido Beltrani a preluat conducerea Biroului de cooperare al Elveției în Moldova într-o perioadă în care țara se confrunta cu multă incertitudine și cu mai multe crize concomitent – războiul din Ucraina, valul de refugiați, criza energetică. Cu toată presiunea, ultimii patru ani au ajuns să fie, spune el, „cei mai semnificativi” din cariera lui.
Când a ajuns prima dată în Moldova, Beltrani știa puține lucruri despre istoria țării și nu mai lucrase niciodată aici. S-a pregătit așa cum ar face-o orice diplomat: a citit o carte despre Moldova, a urmat un curs intensiv de română împreună cu soția lui și a încercat să înțeleagă țara înainte de a lua decizii despre proiectele finanțate de Elveția.
Din propria experiență, știa că nu poți înțelege o țară doar din întâlniri în capitala acesteia. De aceea, ori de câte ori a putut, a ieșit din birou și a mers în diverse localități din Moldova, profitând de faptul că Programul de cooperare al Elveției este activ în toate raioanele țării. Când e întrebat ce ia cu el de aici, acum, la finalul mandatului, Beltrani nu începe cu o listă de proiecte reușite.
„Din Moldova, iau cu mine, în primul rând, multă recunoștință”, spune el.
Ia cu el amintirea satelor unde a fost întâmpinat cu pâine și sare, deseori de copii care cântau sau recitau poezii. Își amintește prima lui horă, jucată la Comrat, cu vreo sută de oameni dansând într-un cerc imens. Ia cu el sentimentul că Moldova a fost cea mai intensă și semnificativă etapă din cariera lui profesională, deși primele luni aici au fost intimidante.
Războiul era prezent în orice discuție
„Războiul din Ucraina era prezent în viața de zi cu zi. Oamenii se temeau că războiul s-ar putea extinde și în Moldova”, își amintește el. Așa a început mandatul lui de Director al Biroului de cooperare al Elveției în Moldova, în august 2022.
Până atunci, zeci de mii de refugiați ucraineni ajunseseră deja în țară, inflația depășise 30%, prețurile la energie creșteau abrupt, iar multe familii abia reușeau să-și plătească facturile.
În același timp, Moldova accelera drumul spre UE: țara a depus cererea de aderare la o săptămână după începutul invaziei ruse la scară largă și a primit statutul de țară candidată în vara lui 2022.
Erau două realități paralele: țara încerca să facă față crizelor, în timp ce se străduia să meargă mai repede spre Europa.
Crizele nu așteaptă
Beltrani își amintește cum un oficial moldovean a descris acea perioadă printr-o frază: „Am fost agili ca să nu fim fragili”, care a ilustrat, crede el, foarte bine situația din țară. Agilitatea remarcabilă cu care Moldova a reacționat simultan la sosirea a mii de refugiați, la creșterea bruscă a inflației, a prețurilor la energie și la diverse alte amenințări, a ajutat-o să nu devină fragilă.
Înainte de război, Elveția desfășura deja în Moldova programe de dezvoltare pe termen lung, care combină politici publice, instruire, modele noi de servicii, echipamente, sprijin pentru partenerii locali și predarea treptată a proiectelor către instituțiile publice.
Beltrani descrie abordarea elvețiană în trei aspecte-cheie: implicare directă, termen lung, dialog. Elveția finanțează proiecte, dar, așa cum spune el, nu dispare pur și simplu după ce semnează un acord de finanțare.
Biroul de cooperare al Elveției urmărește proiectele îndeaproape, le vizitează, discută deciziile cu partenerii de implementare și oferă îndrumare. Proiectele finanțate de Elveția sunt gândite pe termen lung, pentru că nu promovează doar politici noi, ci și competențe și comportamente noi. Astfel de schimbări au nevoie de timp ca să prindă rădăcini. Proiectele sunt de multe ori planificate pe un termen de circa doisprezece ani, împărțite în etape.
„Dar când apare o criză, nu poți să spui: «Ne pare rău, avem obiective deja stabilite, trebuie să trecem prin procese lungi ca să introducem schimbări». Așa că ne-am adaptat foarte repede”, afirmă Beltrani.
Potrivit lui, în 2022 Biroul de cooperare al Elveției a trebuit să răspundă simultan crizelor care loveau Moldova, având grijă, în același timp, ca tot ce fusese construit de-a lungul anilor să nu aibă de suferit.
„Noi nu voiam ca intervențiile umanitare pe termen scurt să submineze obiectivele pe termen lung ale programelor de dezvoltare. A trebuit să echilibrăm aceste două tipuri de intervenții în cadrul programului”, explică el.
Asta a devenit una dintre întrebările centrale ale mandatului lui Beltrani: cum răspunzi nevoilor urgente fără să pierzi din vedere sistemele de care Moldova va avea nevoie și după ce trece criza.
Ce rămâne după ce se termină sprijinul
Sistemele construite de-a lungul anilor cu sprijinul donatorilor sunt durabile doar dacă devin parte din viața de zi cu zi, e de părere Beltrani.
Reforma sistemului de sănătate mintală e un exemplu potrivit. Moldova are acum 40 de Centre comunitare de sănătate mintală, cu servicii accesibile pentru aproximativ 78.000 de oameni cu probleme de sănătate mintală și de comportament, dar și pentru populația generală care ar putea avea nevoie de asistență psihologică. E rezultatul proiectului moldo-elvețian MENSANA, derulat pe parcursul a 12 ani, care a ajutat la mutarea îngrijirii de sănătate mintală din spitale mari de psihiatrie mai aproape de comunități.
„Toate astea pot să pară simple, dar nu sunt. E ca un puzzle mare. Trebuie să schimbi puțin fiecare piesă: să pui o nouă bază legală, să creezi centrele, să dai personalului medical cunoștințe și protocoale noi. Și mai trebuie să schimbi atitudinile, atât ale specialiștilor, cât și ale publicului larg, ca să reduci stigma și să sporești nivelul de acceptare pentru problemele de sănătate mintală și pentru folosirea acestor servicii specializate”, notează Beltrani.
Aceeași abordare a fost folosită și la consolidarea serviciilor medicale de urgență. Într-o primă etapă, în colaborare cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Elveția a sprijinit achiziția de echipamente medicale pentru 13 centre de tratare a accidentelor vasculare cerebrale (AVC) și patru spitale, precum și instruirea a peste o mie de cadre medicale în îngrijirea pacienților cu AVC.
Apoi, într-o a doua etapă, a fost introdus așa-numitul model Trauma Team (echipă trauma), care a schimbat modul în care spitalele reacționează la pacienții cu traume severe: o echipă multidisciplinară e activată rapid, cu roluri clare, un lider instruit și decizii luate mai repede. În primele 18 luni, modelul a ajutat la reducerea timpului de examinare și a fost asociat cu o scădere de 72% a probabilității de deces în spital. Astfel, cu sprijinul Elveției și al OMS, serviciile de urgență din Moldova au ajuns să salveze tot mai mulți pacienți.
Pentru Beltrani, astea sunt rezultatele care contează cu adevărat: sprijinul se transformă în protocoale noi, echipe instruite și șanse mai bune pentru pacienți. „Când am aflat despre prima viață salvată într-o regiune din Moldova datorită noii abordări, m-a atins profund”, își amintește Beltrani.
Pentru Miljana Grbic, Reprezentanta OMS în Moldova, cooperarea nu înseamnă doar echipamente sau instruire. „Ce rămâne este o moștenire reală, măsurabilă”, spune ea. „Pentru ani înainte, oamenii din Moldova vor beneficia de îmbunătățirile aduse serviciilor de urgență în toată această perioadă.”
Când educația se apropie de piața muncii
Una dintre vizitele care i-au rămas în minte lui Beltrani s-a întâmplat aproape de finalul mandatului, la Centrul de Excelență în Horticultură și Tehnologii Agricole (CEHTA) din Țaul. La aceeași masă erau elevi, personalul și directorul școlii, și agenți economici, care discutau despre educație nu ca despre o politică abstractă, ci despre cum poate școala să ofere o pregătire mai practică, să folosească tehnologii moderne și să rămână mai aproape de nevoile pieței muncii.
Pentru Beltrani, vizitele în teren erau și o modalitate de a vedea dacă o reformă prinde contur în practică – nu în documente de politici, ci în săli de clasă, ateliere, sere și discuții cu oamenii care le folosesc.
Programul mai larg, cofinanțat de Elveția, aflat în spatele Reformei învățământului profesional tehnic (ÎPT) din Moldova, a sprijinit Legea din 2022 privind învățământul dual, curricule noi și crearea a peste 7.200 de locuri de ucenicie în companii, prin cooperarea cu 256 de companii și 42 de instituții de învățământ profesional.
La colegiul veterinar din Brătușeni, această schimbarea a devenit vizibilă într-o clinică, un laborator și o fermă, unde elevii învață să lucreze cu animalele și au responsabilități reale. Colegiul a crescut de la circa 70 de elevi la finalul anilor ’90, la aproximativ 400 în prezent.
De la servicii comune, la încredere comună
Alexei Buzu, Secretarul General al Guvernului Republicii Moldova, subliniază rezultatele sprijinului elvețian pentru reforma administrației publice din Moldova.
„În raionul Anenii Noi, trei primării urmează să fuzioneze”, spune el. „Au fost printre primele din țară care au luat această decizie și care au ajuns la această etapă finală.”
Buzu leagă asta de proiectul „Mă Implic”, susținut de Elveția. Înainte să meargă spre amalgamare, spune el, administrațiile locale învățaseră deja să construiască cot la cot un serviciu comun.
„Proiectul elvețian a avut un rezultat dublu”, spune Buzu. „Cetățenii au beneficiat de servicii și investiții mai bune, iar aceste administrații au învățat să lucreze împreună. Au ajuns la un nivel de încredere la care și-au spus: dacă tot am lucrat împreună atâta timp, hai să ne unim.”
Proiectul „Mă Implic” lucrează în prezent cu 14 grupuri de autorități publice locale, 56 de comunități și circa 106.000 de cetățeni. Proiectele anterioare pentru dezvoltarea serviciilor publice locale, sprijinite tot de Elveția, au ajuns la peste 560.000 de oameni, îmbunătățindu-le accesul la apă potabilă, canalizare și servicii de gestionare a deșeurilor.
Pentru Buzu, esența unei asemenea cooperări nu stă doar în infrastructură sau activități bifate. Ce rămâne în instituțiile statului, spune el, sunt „practici noi de management”: cum implici cetățenii în dezvoltarea comunității, cum investești în oameni și cum consolidezi instituțiile.
„Ca să transformi sau să îmbunătățești un sistem, ai nevoie de timp și resurse”, spune oficialul. „Dar ai nevoie și de un mod nou de a gândi și de a face lucrurile.”
Aici se întâlnesc, de fapt, viziunile lui Buzu și a lui Beltrani. Pentru amândoi, adevăratul test e ce rămâne după ce se termină un proiect: dacă oamenii, serviciile și instituțiile pot continua să funcționeze altfel.
Un progres constant într-un „loc în care merită să fii”
Privind în urmă la mandatul său, Beltrani spune că Moldova s-a schimbat rapid. „Țara profită de oportunitatea unică din punct de vedere istoric de a deveni membră a UE, și nu doar atât – vrea s-o facă repede”, adaugă el.
„Ce e important, dar și greu”, continuă el, „e să găsești echilibrul potrivit între viteză, calitate și incluziune. Ca să pui în mișcare o întreagă societate ai nevoie de timp, pentru că există și oameni cu viziuni diferite, care sunt și ei parte a societății. Așa că esențial e să menții dialogul”, conchide acesta.
Actualul Program de cooperare al Elveției își propune să ajute Moldova să răspundă mai multor provocări și să implementeze reformele necesare, având grijă în același timp de eventualele tensiuni din societate. Pentru 2025-2028, Elveția alocă Moldovei 104 milioane de franci elvețieni (peste 2 miliarde de lei), adică 26 de milioane de franci pe an –- mai mult decât dublu față de perioada înainte de război. Programul se concentrează pe consolidarea guvernării și a coeziunii sociale, pe dezvoltare și reziliență economică, și pe un acces mai bun la servicii de sănătate și servicii publice locale.
Beltrani numește Moldova „locul în care trebuie să fii” pentru orice profesionist din domeniul dezvoltării. Descrie ultimii patru ani ca pe „un maraton”: intens, uneori epuizant, dar și punctul culminant al carierei sale profesionale.
Pentru Moldova, maratonul nu s-a terminat încă. Țara merge rapid spre Uniunea Europeană, iar Programul de cooperare al Elveției va continua să sprijine reformele-cheie, consolidând în același timp reziliența Moldovei. Beltrani, care va pleca din țară la începutul lui august, abia așteaptă să urmărească îndeaproape progresele viitoare ale Moldovei, chiar și de la distanță, și să se întoarcă pe viitor, asta ca turist, ca să se bucure de compania prietenilor lui de aici și de un pahar de vin bun moldovenesc.
Autor: Iurie Gandrabura
