Lacune în justiție și educație tabuizată. Ce a descoperit noul raport al Coaliției Naționale „Viața fără Violență”

Mai mult de jumătate dintre femeile care trec prin violență în familie nu cer ajutor din cauza rușinii, iar în anul 2025, cel puțin 20 de femei au murit din cauza violenței împotriva femeilor.  

Acestea sunt doar câteva dintre datele pe care Coaliția Națională „Viața fără Violență” le-a prezentat într-o evaluare independentă a Programului Național privind prevenirea și combaterea violenței față de femei și a violenței în familie pentru anii 2023-2027 . Evaluarea s-a desfășurat în perioada septembrie 2025 – februarie 2026.  

23.727 sesizări privind relațiile disfuncționale în familie înregistrate de poliție în 2025 

850 cauze penale de violență în familie constatate în 2025 

71% dintre victime sunt femei și copii 

8,4% rata victimelor care raportează violența la poliție 

Intenția Coaliției a fost să valorifice expertiza organizațiilor care interacționează zilnic cu femeile victime și care observă fenomenul violenței în întregime: de la primele semne până la situațiile grave. 

„Pentru noi raportul a fost în sine un proces transformativ ca și Coaliție, pentru că ne-a remarcat încă o dată cât de necesar este să acționăm concertat și să luptăm pentru dreptul femeilor la sprijin specializat adaptat nevoilor lor”, a afirmat Andreea Neaga, manager de comunicare în cadrul Coaliției Naționale „Viața fără Violență”. 

Cei patru piloni 

Evaluarea făcută s-a bazat pe o abordare feministă, potrivit căreia politicile de prevenire și combatere a violenței trebuie construite în jurul nevoilor reale ale supraviețuitoarelor violenței, nu în funcție de percepțiile autorităților asupra acestor nevoi.  

Rezultatele evaluării independente au fost prezentate de către Coaliție la evenimentul din 24 aprilie în Chișinău, unde au participat deopotrivă autorități publice, organizații de femei și activiste feministe. Evenimentul a inclus două mari paneluri de discuție în care experții au analizat  progresele celor patru obiective generale ale Programului Național, și anume:  

Pilonul  1 – PREVENIRE
Pilonul 2 – PROTECȚIE
Pilonul 3 – URMĂRIREA ÎN JUSTIȚIE
Pilonul 4 – PILONUL POLITICI INTEGRATE 

„fără educație sexuală” 

Prevenirea este cea mai eficientă parte, dar și cea mai dificil de implementat. Ana Lipsiuc, una dintre autoarele raportului și coordonatoare de programe Femei pentru Femei, a adus în discuție pilonul prevenire în sistemul educațional, mai ales în mediul rural. Pentru a înțelege realitățile fetelor și femeilor de acolo, experții au desfășurat focus-grupuri în diferite comunități cu părinți, elevi și cadre didactice, iar unele rezultate au fost îngrijorătoare.  

„Am pus în discuție și subiectul de educație sexuală. Cadrele didactice ne spun că ar vrea să fie o astfel de disciplină, însă nu o fac cu voce tare pentru că au diferite temeri. Iar dacă vorbim de părinți, aceștia au nevoie de mai multă informare. După focus-grupurile pe care le-am organizat într-o comunitate, părinții au rugat să nu mai venim cu așa subiecte ca educația sexuală sau ca violența împotriva femeilor pentru că tradițiile sau credința nu le permite să vorbească cu copiii lor despre asta”, afirmă Ana Lipsiuc.  

Specialista adaugă că reticența față de aceste subiecte vine și din înțelegerea greșită a termenului de educație sexuală, „de cele mai multe ori pentru că este asociată cu relații sexuale sau cu alte subiecte, dar care nu corespund realității”. 

Mai mult, Ana povestește că elevii și elevele se arată dornici să afle mai multe despre relaționare, despre corpurile lor, despre prevenirea violenței și despre consimțământ. Totuși, când aceștia solicită astfel de informații de la profesori sau alți adulți, continuă să fie refuzați, ceea ce îi face să se simtă neînțeleși.  

Dependența emoțională și economică 

Elevii au nevoie adesea de lideri din comunitatea lor, se simt mai confortabil să afle despre temele de interes precum cele de mai sus – a menționat în cadrul panelului Aurelia Bulat, Șefa Direcției Politici Publice de Asigurare a Egalității de Gen a Ministerului Muncii și Protecției Sociale.  

În privința progreselor în cadrul Ministerului, Aurelia Bulat susține că au fost înregistrate câteva îmbunătățiri importante. De exemplu, pe parcursul ultimilor cinci ani, numărul victimelor violenței asistate a crescut de la 2000 la peste 6000 – un semn ce ar putea indica o creștere a adresabilității în sistemul social. Mai mult, adăposturile pentru victime au ajuns la 100% capacitate (30–40% în trecut), iar termenul de plasament a fost extins de la trei luni, la șase luni (sau un an în cazuri excepționale).  

Termenul extins în adăposturile pentru victime este strâns legat cu perioada în care femeile pot deveni abilitate economic. Mai ales că dependența economică este un factor major care menține femeile în relații abuzive.  

„Ceea ce mai ține o victimă într-o relație abuzivă este și partea emoțională. Am observat că trebuie să lucrăm foarte mult și la dezvoltarea personală, ca femeia să depășească emoțional relația pe care a avut-o. Aici ne dorim să avem cât mai multe parteneriate și încurajăm specialiștii la nivel local”, susține Aurelia Bulat.

„Nu au auzit niciodată de consimțământ”  

Carolina Țurcanu este supraviețuitoare a violenței și acum doi ani a avut acces la grupurile de suport oferite de Coaliția Națională „Viață fără Violență” și organizația „Femei pentru Femei”.

„E foarte greu să recunoști și să conștientizezi ceea prin ce treci, faptul că ești abuzată, agresată, hărțuită, chiar dacă asta nu se întâmplă fizic. În cazul meu, când conștientizezi, ai un motor și o forță suplimentară care chiar nu te mai oprește”, spune Carolina.  

Femeia a abandonat cariera anterioară în concediu de maternitate și a ales activismul, formându-se ca trainer în educație sexuală și prevenirea violenței. De curând s-a întors în satul natal și a decis să contribuie la schimbare, dar s-a confruntat cu rezistență atât din partea autorităților, cât și localnicilor.  

În urma diferitor activități în școli, formatoarea a surprins cu durere că existau tineri în etapa gimnazială care nu au auzit niciodată de consimțământ: „Eu am fost persoana care a adus cuvântul ăsta în localitate”. Aceasta povestește că în continuare rămâne profund uimită atunci când observă copiii chicotind la auzul cuvintelor „educație sexuală”, pentru că asociază doar cu cuvântul „sex”, și niciun adult din jur nu le oferă explicația corectă.  

Comunitatea romă – închisă sau neînțeleasă?  

Panelul a vizat și discuțiile despre comunitățile de femei care ajung mai rar să figureze în rapoartele privind violența și accesează mai greu serviciile de suport, iar una dintre ele este comunitatea romă.  

Silviana Feraru, mediatoare comunitară din comuna Cărpineni, a organizat diverse focus-grupuri cu femeile rome din mai multe regiuni și a descoperit  câteva direcții importante.  

1. Servicii pentru femei există, dar ele nu ajung la toate în mod egal 

1. Violența rămâne invizibilă din cauza fricii, rușinii, dependenței economice 

1. Nu putem combate violența cu soluții generale, pentru că problemele sunt specifice și individuale 

Cultura și tradițiile comunității rome sunt alte particularități care trebuie luate mai mult în considerare pentru ca femeile din comunitate să se simtă în siguranță accesând serviciile de suport. De aceea, Silviana Feraru este de părere că serviciile trebuie să fie adaptate cultural mediului din care vine femeia.

„Comunitățile rome nu sunt atât de închise, cât nu sunt înțelese și acceptate.”

La etapa actuală, există deja rețele de lideri și organizații rome care pot ajunge la victimele violenței, dar au nevoie de sprijin și formare. De exemplu, un element esențial este oferirea de servicii de sprijin în limba romani pentru ca femeile să perceapă ajutorul ca pe o intenție reală, „ nu ca să dezbini familia sau să o faci de rușine în comunitate”.   

Discriminare și ineficiență 

O altă categorie de femei care întâmpină dificultăți în accesarea serviciilor de sprijin sunt femeile cu dizabilități. Victoria Secu conduce o organizație cu 26 de ani de experiență în incluziunea femeilor afectate de violență, în special a celor cu dizabilități. 

Femeile continuă să întâmpine bariere de acces atât în adăposturile de protecție, cât și în sistemul de justiție. Procesul de sprijin pentru ca o femeie cu dizabilități să devină independentă financiar poate dura 6-8 ani.  

„Conform studiilor, cele mai discriminate sau neînțelese rămân în continuare dizabilitățile intelectuale”, punctează Victoria.  

Mai mult, experta a relatat și despre cazurile de revictimizare pentru aceste femei. De exemplu, un proces de viol al unei victime beneficiare a durat peste trei ani în instanța de judecată. Iar autoritățile publice nu ar fi întotdeauna pregătite să acționeze  

„Este foarte important ca pe viitor Programul să țină cont de materiale în limbaj ușor de folosit, ușor de folosit, ca să fie accesibile acestor fete și femei, inclusiv aplicații digitale care le-ar veni ca suport să poată raporta cazurile de violență”, spune Victoria Secu.  

Realități îngrijorătoare  

Cadrul legal are multe lacune și incoerențe, lucru care afectează accesul la justiție corectă pentru victime – este ideea generală susținută la eveniment de Gheorghina Drumea, consultantă juridică, Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare.   

Analiza independentă  a scos la iveală mai multe goluri în sistem, atât pe partea de legislație și implementare, cât și pe partea de date și monitorizare.  

Printre primele probleme depistate este lipsa de interoperabilitate a datelor între sistemele informaționale ale instituțiilor. Interoperabilitatea presupune că toate instituțiile sunt conectate la același sistem. Fără un astfel de sistem, datele sunt adesea contradictorii și dificil de folosit pentru diverse raportări.  

Din datele sistematizate și colectate, realitatea violenței împotriva fetelor și femeilor continuă să fie îngrijorătoare. Sesizările în privința violenței în familie au crescut cu 40%, însă inițierile urmăririi penale au înregistrat scăderi cu 10%.  

„Ceea ce înseamnă două aspecte: în foarte multe cazuri nu se pornește urmărirea penală, ci se aplică doar sancțiuni contravenționale sau, al doilea factor, a crescut numărul de sesizări împotriva violenței psihologice, dar pentru că nu există un mecanism eficient de răspuns; urmărirea penală nu este inițiată”, adaugă experta. 

Victimele violenței sexuale 

Pe partea de violență sexuală, lucrurile stau încă mai grav. 70% din victimele violenței sexuale sunt minori, 68% sunt fete, iar mediul rural este cel mai afectat.  

„O altă problemă este nu este reglementată hărțuirea sexuală în Codul Contravențional în formele subtile și medii. Dacă nu se ajunge la gradul de infracțiune, victima rămâne fără un răspuns și fără protecție în fața agresorului”, adaugă Gheorghina Drumea. 

În contextul acestor date, Lilia Rusu, Șefa Direcției coordonare politici publice, Ministerul Justiției, a comunicat la eveniment despre adoptarea unor noi modificări la Codul Penal privind violența sexuală asupra copiilor. 

 „Prin acest proiect de lege sunt incluse noi componențe de infracțiuni și cu un accent predominant pe violența în mediul online, abuzul sexual în mediul online.” 

Registrul agresorilor 

Un pas important pe care Republica Moldova urmează să îl facă este aplicarea în funcțiune a unui Registru de Stat – „VioData” –  care își propune să centralizeze datele despre violența împotriva femeilor și violența în familie. Reglementarea conceptului este deja aprobată printr-o hotărâre de Guvern din august 2025.  

Sistemul de monitorizare a fost gândit să includă atât indicatori cantitativi, cât și calitativi, motiv pentru care Agenția Națională de Prevenire și Combatere a Violenței împotriva Femeilor și a Violenței în Familie (ANPCV) a elaborat un compendiu în care se găsește un set de indicatori ce vor include atât profilul victimei, cât și agresorului.  

„Va fi specificat numărul de cazuri, tipul de violență, vârsta, sexul, localitatea, regiunea, tipologia, frecvența, măsuri de protecție, ordonanță de protecție și ordin de restricție ș.a.”, menționează Irina Banov, consultanta principală Direcția coordonarea Implementării politicilor și a activităților instituționale ANPCV.  

Acești indicatori vor fi incluși direct în sistem și toate instituțiile sau actorii implicați în instrumentarea cazurilor vor avea acces în funcție de criteriul securității de date. Informațiile din „VioData” vor fi utilizate pentru elaborarea de rapoarte și statistici pe bază de date reale, destinate cetățenilor, organizațiilor și instituțiilor publice deopotrivă.  

Evenimentul a adunat actori receptivi din mai multe domenii, iar autoritățile prezente au fost deschise la abordarea critică prezentată, asumându-și responsabilitatea de a implica activ organizațiile de femei în modificarea Programului și elaborarea altor politici publice.  

Evaluarea alternativă a Programului Național privind prevenirea și combaterea violenței față de femei și a violenței în familie pentru anii 2023-2027 a fost elaborată de către organizațiile Coaliției Naționale „Viața fără violență” cu sprijinul Guvernului Elveției.