Pe 19 august este marcată Ziua Internațională a Fotografiei, o ocazie de a vorbi despre cei care transformă aparatul foto într-un instrument de imortalizare a timpului. Am selectat opt fotografe și fotografi din țara noastră ale căror lucrări sunt mărturiile schimbărilor sociale și culturale din satele și orașele Republicii Moldova.
Ramin Mazur este un fotograf documentar independent, cunoscut pentru abordărea realităților post-sovietice din Republica Moldova. După ce a absolvit Facultatea de Jurnalism a Universității de Stat din Moldova, a lucrat ca fotojurnalist, apoi a trecut la proiecte independente. În 2013, Ramin a obținut bursa Magnum Foundation, iar în 2019 a fost finalist împreună cu o echipă de multimedia la European Press Prize, pentru seria The Drums of Democracy. Printre proiectele sale notabile se numără Left Bank, Malanka și Viața de după ferestre. Este membru al colectivului RAW Moldova și co-fondator al ONG-ului Casa de Fotografie.
„În prezent încerc să găsesc un echilibru între munca pe care o fac pentru a-mi asigura existența și proiectele personale, în care am investit ani de muncă și resurse proprii și care abia acum încep să acopere aceste investiții. De-a lungul timpului am adunat multe schițe de proiecte nefinalizate în arhiva mea și încerc să le dau sens, să le pun în dialog cu provocările actuale și să construiesc din observațiile mele documentare povești relevante pentru prezent. Unul dintre proiectele cele mai dragi mie rămâne seria despre montarea unei piese de teatru în Penitenciarul nr. 17 din Rezina, cu deținuți condamnați pe viață. A fost prima experiență în care granița dintre observator și protagoniști a devenit fragilă: deschiderea lor m-a obligat să fiu atent și să învăț cum să păstrez distanța corectă chiar și atunci când ajungi foarte aproape de oameni și de poveștile lor.”
Lucia Lupu este o fotografă documentară și regizoare de film din Republica Moldova, născută în 1993, la Chișinău. A absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice cu o diplomă în regie și montaj de film, iar de-a lungul carierei sale a lucrat ca fotografă pentru ziarul Timpul, a contribuit la volumul de antologie Un secol de poezie română scrisă de femei, editat de Paula Erizanu și Alina Purcaru, a realizat imaginile pentru albumul Măiestria — povestea cusută a iei, etc., iar în prezent, își continuă activitatea artistică prin regizarea de filme documentare și de ficțiune. Lucia face parte din echipa de fotografi documentariști RAW Moldova, autori ai albumului RAW Moldova: Fotografie documentară colectivă (2012–2023), publicat de Editura Cartier.
„Într-un secol al imaginii, în care atâta conținut se perindă zilnic în fața ochilor noștri, arta fotografică autentică își pierde din valoare. Din moment ce scoți aceste fotografii pe un format fizic, tipărit, ochiul și mintea noastră percep complet altfel o fotografie, fotografia capătă mai mult sens, mai multă greutate. Însăși actul de a compune un album de fotografie documentară despre Moldova a fost unul extrem de necesar, pentru că, din punctul meu de vedere, pe piața de carte nu exista nicio lucrare de fotografie documentară contemporană reprezentativă. Sunt foarte fericită că această carte unește o mână de fotografi talentați, care au nevoie în continuare de o platformă pentru a se expune, dincolo de rețelele de socializare. Mândria mea este că RAW Moldova e o reflecție autentică și sinceră a perioadei în care trăim, iar în viitor valoarea ei culturală și estetică va tot crește, pentru că, pe lângă un act artistic, cartea este cu adevărat un document antropologic extrem de valoros.”
Mihail Calarașan este fotograf documentar, născut în 1993 în regiunea transnistreană. A studiat la Academia de Fotojurnalism și Fotografie Documentară Fotografika din Sankt Petersburg, Rusia. Proiectele sale de lungă durată includ documentarea Carpaților Ucrainei, a regiunii transnistrene și a Găgăuziei. Lucrările sale au fost expuse la galerii și festivaluri de fotografie din Republica Moldova și din străinătate.
„Cel mai important și drag proiect pentru mine a fost și este Rada. O poveste despre refugiații interni ai Ucrainei, în care, prin exemplul unei familii ucrainene din Lugansk, care trăiește din 2014 în orașul Rahău din regiunea Transcarpatia, încerc să explorez tema locului, a sentimentului de acasă, a adaptării, a acceptării destinului. Eu m-am născut pe malul stâng al Nistrului și înțeleg foarte bine cum este să-ți găsești o nouă casă, să treci printr-o perioadă de adaptare într-un loc nou. Lucrez cu ei din 2017, anul acesta se vor împlini 8 ani de când le filmez viața. Copiii au crescut sub ochii mei, viziunea lor asupra vieții s-a schimbat. În acest timp a existat o pandemie, Rusia a început un război la scară largă împotriva Ucrainei, care a schimbat multe lucruri nu numai în ei, ci și în mine. Am un total de aproximativ 16.000 de fotografii realizate pe parcursul a 8 ani. Proiectul se află pe ultima sută de metri. Proiectele documentare mari necesită resurse: deplasări, chirie, echipament, materiale (film, substanțe chimice etc.). Nu mai vorbesc despre faptul că cea mai importantă resursă necesară în această muncă este timpul liber, fără stres, de care acum aproape că nu mai dispun. Prin urmare, toate lucrurile pe care obișnuiam să le fac, cum ar fi explorarea Găgăuziei, proiecte despre cancer, un proiect despre viața de noapte a orașului din perspectiva serviciilor de urgență și multe alte lucruri, sunt acum în pauză. (…) Aș vrea să cred că va veni o zi când fotografii din Republica Moldova nu vor mai fi atât de constrânși de circumstanțele financiare, ci se vor gândi pur și simplu la proiectele lor și la semnificațiile pe care le transmit prin ele.”
Anya Galatonova este o fotografă documentară din regiunea transnistreană, născută în 1990. În 2015, împreună cu fotograful documentar Anton Polyakov, a lansat proiectul Mahala, care documentează viața tinerilor de pe malul stâng al Nistrului. Anya a absolvit Academia de Fotografie Documentară și Artă Fotografika din Sankt Petersburg, Rusia.
„Pentru mine, „Mahala” a reprezentat o adevărată ieșire din zona mea de confort, o cercetare cu ajutorul fotografiei și, de asemenea, o oportunitate de a trăi o altă viață – trebuia să fii atât de aproape – să păstorești vacile împreună, să sărbătorești sărbători sau chiar să dormi în camera alăturată, să te grăbești cu o mașină de curse cu viteză mare către un sat vecin pentru o întâlnire romantică – pentru a surprinde cele mai intime momente ale vieții. Acest lucru a devenit posibil doar în parteneriat cu fotograful Anton Polyakov – pentru că el m-a adus în lumea fotografiei documentare și, de asemenea, pentru că nu am întotdeauna puterea să duc totul la punctul final. Împreună ne-am susținut reciproc și am pornit iar și iar la aproape 200 km de casă pentru a aduna, bucată cu bucată, povestea noastră – care este despre noi, așa că până la final a existat un interes sincer și un sentiment că facem ceva important.”
Lucian Spătaru s-a născut la Chișinău în 1994. În 2018, a absolvit specializarea Imagine Film/TV la Facultatea Multimedia a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice (AMTAP) din Chișinău. A început să facă fotografii din 2011, iar din 2017 se ocupă de fotografia street și documentară, captând scene urbane și povești din viața cotidiană. Totodată, Lucian este unul dintre cei 19 autori ai albumului RAW Moldova.
Nicolae Pojoga (1950–2025) a fost un corespondent, fotograf, cameraman de război și profesor din Republica Moldova. Născut în comuna Ciuciuleni, județul Hîncești, a absolvit Facultatea de Fizică și Matematică a Universității de Stat din Chișinău în 1972. Ulterior, a urmat cursuri internaționale de jurnalism și fotografie în Bulgaria, Bosnia, Olanda și SUA. De-a lungul carierei sale, a fost corespondent, fotograf și cameraman de război, acoperind mai multe conflicte regionale, inclusiv Revoluția Română din 1989 și Războiul de pe Nistru din 1992.
Zaharia Cușnir (1912–1993) a fost un fotograf amator din Republica Moldova, cunoscut pentru portretele și scenele din viața rurală surprinse în satul lui natal Roșietici, raionul Florești. Deși nu a avut o pregătire profesională în fotografie, Cușnir a reușit să imortalizeze momentele din viața țăranilor în perioada sovietică. Lucrările sale au rămas necunoscute publicului până în 2016, când studentul la Academia de Arte Victor Galușca a descoperit întâmplător, într-o casă abandonată din Roșietici, aproximativ 4000 de negative pe film realizate de Cușnir. Acesta i-a prezentat descoperirea profesorului său, fotograful Nicolae Pojoga, care a contribuit la salvarea, restaurarea și promovarea arhivei. Ulterior, fotografiile lui Cușnir au fost expuse în Republica Moldova și în străinătate, și au stat la baza proiectului Lumea lui Zaharia.
