Un drumuşor de ţară desparte două sate din Ţinutul Lăpuşnei – Negrea şi Sofia. Dacă nu ar fi inscripţia şi izvorul în formă de ulcior lesne ai putea crede că e unul. Ne oprim la Negrea, localitate aflată la 55 de kilometri de Chişinău şi 22 de centrul raional, Hânceşti. La Negrea sunt două lumi paralele sau poate aceleaşi, pentru că e un sat pe care intemperiile naturii l-au rupt de vatră. Oricum, fie că mergem în partea nouă, fie că ne ducem la vatra istorică, vom găsi un suflu deosebit, nemaiîntâlnit deja prin multe sate – suflul dragostei de trecut, de tradiţie şi neam.
Satul vechi se află cam la un km de cel nou. Aici nici vorbă de modernitate – drumuri pietruite sau de ţară, fântâni cu cumpănă, case acoperite cu stuf şi garduri din nuiele. Poate că se trăieşte mai greu, dar satul e atât de bine conservat încât este un adevărat muzeu în aer liber. De pe urma alunecărilor de acum patru decenii au rămas doar câteva case şi biserica de pe deal, construită la 1878. Din 1969 până 1988 aceasta a fost redusă la tăcere. Acum 15 ani din biserică parohială devine Mănăstirea cu Hramul „Sfinţii Argangheli Mihail şi Gavriil”.
În partea nouă a satului Negrea modernitatea îşi spune cuvântul. Chiar dacă satul nu e atât de mare, cele 18 străzi au denumiri. Strada principală poartă numele lui Andrei Şaptefraţi, o personalitate locală care a făcut doar lucruri bune pentru Negrea. Alte „arterele” sunt: Ştefan cel Mare, Ştefan Vodă, Livezilor, Mihai Viteazul etc.
Educatoarele de la grădiniţa din sat au adunat vestigii ale trecutului şi au inaugurat o Casă Mare. Uşa ei e deschisă pentru toţi cei ce doresc să cunoască mai multe despre cea mai frumoasă odăiţă a basarabeanului. Aici sunt ţinute lucrurile mai de preţ şi primiţi oaspeţii dragi.
Oamenii locului spun că oricine va sosi la Negrea nu va cunoaşte plictiseala. „E curăţenie şi frumuseţe în jur, iar oamenii sunt deosebiţi – muncitori, talentaţi şi legaţi sufleteşte de sat”, cam aşa „îşi fac paşaportul” cei de la Negrea.
