De Cătălina Gromov
/Chișinău / Moldova.ORG/ — Azi plînge Prutul, cosmosul și țara! Un azi ca ieri… Un azi ca 2 ani în urmă… Un azi neliniștit… Un azi în care poetul Grigore Vieru ne-a părăsit!
Prea caldă este ziua de azi, prea luminos a răsărit și soarele. Dar ce folos, cînd gîndurile sunt atît de reci și un frig bîntuiește în sufletele noastre… Suntem atît de săraci și goi fără Grogore Vieru!
Se zbat cuvintele din poezii și abecedare, iar amintirile trecutului ne subjugă și ne redau fiorii friguroși al sfîrșitului.
Un boț de greutate s-a lipit de inimile fiecăruia dintre noi. Cu toate acestea reușim să pășim într-un viitor pe care poetul nu l-a cunoscut și nu-l va cunoaște niciodată.
Grigore Vieru rămîne părintele care ne-a crescut, educat, ne-a învățat să iubim acest pământ sfînt, natura, libertatea și pacea. Sacrul poet a știut să mînuiască condeiul, a știut cum să ne molipsească de bunătate și a contribuit cu toată suflarea sa la trezirea constiinţei naţionale. A trăit pentru noi și și-a dedicat întreaga viață dreptății. În această crudă și îndelungată luptă, Vieru ne-a păzit folosindu-se de o singură armă: versul.
Toate scrierile sale rămîn o comoară fără de preț, deoarece sunt litere înșirate de un geniu sfînt al Basarabiei. Aceste versuri povățuitoare nu se vînd, nici nu se cumpără – ele se dăruiesc din generație în generație. Am crescut, ne-am dezvoltat, am îmbătrînit sorbind literatura lui.
E dureros să-ți amintești trecutul, dar și mai dureros să trăim un prezent fără Grigore Vieru. Toate acestea doar pentru că el face parte din noi!
-Cine este Grigore Vieru?
-Este PRIMUL profesor!
Primele cuvinte, imagini, litere le-am văzut în abecedar. Prima poezie memorizată despre mama. Primele cunoașteri despre patriotism, limbă, revoluție, cultură, neam, război, trecut… le-am intrat în esență prin definițiile ritmate ale poetului.
Au rămas în memorie pentru totdeauna, deoarece fac parte din copilăria noastră. Și cred că oricine își amintește de ea, automat se încadrează acolo în creieraș și numele: "Grigore Vieru"!
El este cel care ne-a învățat să iubim părinții, neamul și țara! Ne-a îmbibat în minte dragostea de carte și frumos! Ne-a luminat destinele și viitorul! El a știut cum să lupte frumos cu dușmanii acestei țări – și ne-a dăruit limba maternă, alfabetul român și libertatea! Iar poeziile sale despre mama sunt prea sensibile și prea au amprente asemănătoare cu soarta fiecăruia din noi!
Grigore Vieru, un suflet curat! Un luptător! Un copil care a suferit de pe urma războiului, al nedreptății și al cruzimii! Un băiețel care a știut ce înseamnă viața fără un părinte și ani îndelungați departe de mama! Un bărbat care a trecut prin greutăți incomparabile! Un om blînd, care a adunat mișei și invidioși în jurul său, ce-i doreau răul…
A avut o viață suferindă, dar toate acestea l-au făcut mai puternic și l-au îndrumat către un destin de geniu.
Un geniu care îl căutăm și nu-l vom regăsi niciodată! Rămîne doar să ne sufocăm de dor și să învățăm copii, nepoții și strănepoții noștri limba și înțelepciunea lui Griogore Vieru, astfel cum am cunoscut-o noi!
