Chișinău / Moldova.ORG — Am primit această scrisoare deschisă de la Asociația Lumina, care întrunește cadrele didactice din raioanele din stânga Nistrului, controlate de separatiștii de la Tirapol. Este un strigăt de durere adresat conducerii Republicii Moldova, care continuă politica de indiferență a comuniștilor din perioada 2001-2009 față de cetățenii Republicii Moldova, care se jertvesc pentru integritatea țării și demnitatea de neam, pentru limba română și dreptul copiilor de a învăța în limba maternă.
După cum ni s-a comunicat, dintre ziarele din Republica Moldova, cărora le-a fost trimisă scrisoarea pentru a fi publicată, doar Literatura și Arta a dat curs solicitării. Lipsă de spațiu sau de interes? Rămâne ca fiecare să răspundem la această întrebare.
Redăm integral scrisoarea semnată de Președintele Asociației Lumina, doamna Eleonora Cercavschi, care este și Directoarea Liceului "Stefan Cel Mare" cu predare în limba română din Grigoriopol (forțat de separatiști să fie evacuat în satul Doroțcaia). Eleonora Cercavschi a primit premiul pentru Democratie “Ion Ratiu” pentru anul 2008, oferit de Centrul International „Woodrow Wilson” din Washington si de Centrul pentru Democratie „Ion Ratiu” si Fundatia de Caritate „Ratiu” (a se vedea foto mai jos și link aici).
Scrisoare deschisă
adresată Parlamentului Republicii Moldova,
Prim-Ministrului Republicii Moldova, dl Vlad Filat
Stimaţi parlamentari, domnule Prim-Ministru,
Asociaţia „Lumina” a Cadrelor Didactice din Şcolile cu Predare în Limba Română din Estul Republicii Moldova (Transnistria), elevii şi părinţii lor din aceste opt instituţii preuniversitare, suntem nedumeriţi şi indignaţi de atitudinea incorectă manifestată faţă de noi. Am rămas devotaţi statului în cele mai grele timpuri, apărînd cu fermitate dreptul de a preda elevilor în limba română. Am trecut prin înjosiri, ameninţări, iar unii dintre noi şi prin închisorile separatiste, punîndu-ne viaţa în pericol, şi timp de peste 20 de ani trăind cu frică şi emoţii negative. Ne-am făcut datoria, aşa cum am considerat că este demn, cum s-ar cuveni să procedeze un adevărat dascăl, rămînînd lîngă discipoli în clipele cele mai dificile. Timp de 8 ani, au avut o atitudine plină de indiferenţă totală faţă de noi nu numai acoliţii lui Smirnov, dar şi guvernarea comunistă a Republicii Moldova. Am aşteptat şi am contribuit, în măsura posibităţilor, la revenirea puterii democratice în stat şi sperăm într-o atitudine înţelegătoare faţă de noi. Dar ultima informaţie care ne-a parvenit ne întristează şi ne descurajează nespus de mult: intenţia Ministerului Educaţiei al Republicii Moldova de a înmatricla în continuare în instituţiile de învăţămînt superior în bază de 11 clase a absolvenţilor din şcolile subordonate autorităţilor tiraspolene…
Dacă în primii ani după ce a fost adoptată Legea cu privire la limba de stat, în şcolile noastre româneşti (cele opt), se înscriau sute de elevi, iar la şcoala din Bender – peste 2000 de elevi care voiau cu adevărat să facă carte şi ulterior să aibă acces la şcolile superioare din ţară, acuma dornici de carte sunt mult mai puţini. Numărul de elevi în liceele noastre scade pe an ce trece: Rîbniţa – iniţial 870 de elevi, azi 250 de elevi, Bender – iniţial 2018 elevi, acum 730 de elevi, Grigoriopol – iniţial 820 de elevi, azi 176 de elevi, Tiraspol – 820 de elevi, azi 200, Dubăsari – 620, azi 481. Cifrele de la sine ne fac să întreprindem măsuri concrete pentru a schimba situaţia. În cele trei gimnazii, Corjova, Roghi şi Bender, situaţia este aceeaşi.
La scăderea masivă a numărului de elevi din şcolile noastre a contribuit nu numai politica distructivă promovată de către autorităţile separatiste de la Tiraspol, ci şi politica nechibzuită de la Chişinău: notele de 5 (foarte bine), luate de elevi din şcolile separatiste, în baza unor programe degradate, depăşite şi departe de cele de la Chişinău, sunt convertite la admitere în 9,51 în instituţiile superioare din Republica Moldova. Din acest motiv, absolvenţii acestor şcoli ocupă masiv locurile prestigioase în instituţiile superioare din Chişinău în bază de 11 clase, iar elevii liceelor noastre (româneşti) sunt înmatriculaţi la „ce mai rămîne” sau în bază de contract. Folosindu-se de privilegiile nemeritate, elevii şi părinţii lor din zona ocupată profită de aceasta şi aleg conştient şcolile separatiste, devenind aici „eminenţi”, avînd siguranţa că vor ocupa cele mai prestigioase locuri bugetare în universităţile Republicii Moldova. Pe parcursul anilor, am avut mai multe cazuri cînd şi elevi de-ai nostri, mai slabi la învăţătură, îşi ridicau actele în clasa a unsprezecea şi se transferau la şcolile separatiste, devenind apoi studenţi la facultăţile pe care foştii lor colegi, chiar cei mai buni, rămaşi în liceu, aveau doar să viseze.
Suntem conştienţi că s-a făcut acest gest generos din partea Chişinăului, demonstrîndu-se astfel deschiderea faţă de populaţia din stînga Nistrului, dar, după cum se vede, rezultate pozitive nu s-au înregistrat. Ba, dimpotrivă, în urma acestei acţiuni au apărut şi mai mulţi profitori şi doritori de a păstra acest regim pentru a trage foloase. Elevii din şcolile dirijate de autorităţile tiraspolene care vor să facă şcoală superioară de calitate în Chişinău ar putea să înveţe cu succes în liceele noastre din Rîbniţa, Dubăsari, Grigoriopol, Tiraspol şi Bender, dar nu vor conştient s-o facă. Şi e regretabil faptul că aceste tendinţe sunt stimulate în rîndul tinerilor de către Guvernul Republicii Moldova.
Atragerea acestor elevi (din teritoriu) în liceele noastre ar trezi conştiinţa părinţilor acestora, i-ar face să-şi schimbe mentalitatea şi ar fi o premisă optimă de oficializare cît mai curentă a liceelor noastre în zonă.
Dacă s-ar produce nişte schimbări esenţiale, populaţia de aici ar încerca să lupte pentru drepturile sale şi ale copiilor săi. Însă, aşa cum s-a făcut pînă acum, cei mai conştienţi elevi, adevăraţi patrioţi ai neamului, părinţii şi profesorii, sunt descriminaţi (luaţi în derîdere şi ignoraţi), atît în Transnistria, cît şi la Chişinău.
Noi, cadrele didactice, considerăm că Regulamentul privind admiterea în universităţi trebuie revăzut urgent şi lucrurile puse la locul lor. Doar astfel vom obţine efectul scontat: drepturi egale, democraţie, progres şi integrarea republicii.
Cu respect,
Eleonora Cercavschi,
preşedintă a Asociaţiei „Lumina”
a Cadrelor Didactice din Transnistria,
Republica Moldova
