De Irina Gherasimov/ Chişinǎu / Moldova.ORG/ — Lovituri de bastoane, de bocanci, strigăte, coridoare ale morții… Așa a rămas peisajul de 7 aprilie 2009 pentru autorul cărţii „Moldova mă doare”, Damian Hâncu.
”La câțiva pași de mine a murit Valeriu Boboc, dar puteam fi eu în locul lui”, spune cu durere în suflet unul dintre protestatarii din 7 aprilie 2009, torturat de poliție și amenințat cu moarte dacă spune ceva.
„Medicii confirmă că organele interne mi-au fost şi îmi sunt afectate. Plămânii zdruncinaţi, comoţie cerebrală, tensiune intercraniană. Corpul mă doare şi astăzi. Sufletul mă doare. Moldova mă doare", scrie Damian Hâncu în una din paginile cărţii sale.
Un an şi două luni a stat şi a scris cartea. Pînă atunci a adunat idei. Tipărită în limbile română, franceză şi engleză, cartea vorbeşte despre trăirile lui Damian de acum 2 ani, trăiri care i-au afectat viaţa.
O primă lansare a cărţii a avut loc la 7 aprilie curent, dar în lipsa autorului. Damian se afla în Franţa la studii. Astăzi, autorul a spus de ce Moldova îl doare.
“În această carte am dorit să redau suferinţele pe care le-am suportat în perioada acestor doi ani, de la tragicul eveniment din 7 aprilie 2009, moartea acelor tineri nevinovaţi şi sacrificiul pentru libertate şi democraţie”, scrie tânǎrul Damian Hâncu. “În această carte am reuşit să structurez gânduri personale, trăiri şi emoţii pe care le-am încercat în acea prioadă”, spune cu durere acesta.
Întrebat ce poate să spună după aceşti doi ani care au trecut, ce a fost la 7 aprilie 2009, Damian Hâncu spune ferm că a fost o revoltă sinceră a tinerilor, transformată în masacru.
A tradus cartea în trei limbi, pentru ca comunitatea internaţională să cunoască o altă viziune a zilei de 7 aprilie 2009, altfel decât cea redată de presa străină.
Mama acestuia, Parascovia Hâncu, spune că i s-a tulburat din nou sufletul când a citit această carte. Din nou s-a văzut în starea în care se afla atunci când Damian stătea arestat în comisariatele de poliţie. “Am citit-o cu lacrimi, mi-am amintit şi imaginat suferinţele prin care a trecut fiul meu în acest răstimp, îi stau tot timpul în memorie acele evenimente şi nu poate să uite, a rămas traumat nu doar fizic, ci şi psihologic. Uneori îl simt după voce că suferă, însă nu doreşte să spună. Am rămas profund mişcată.”
Alexandru, cu toate că a fost şi el unul din preotestatari, a fost impresionat de felul cum a descris Damian evenimentele din aprilie, de acum 2 ani şi prin ceea ce a trecut el. “Cartea este mică ca şi volum, dar densă după conţinut”, mărturiseşte acesta.
Damian Hâncu are 24 de ani şi studiază dreptul la Lyon, Franţa. Evenimentele din noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009, l-au lăsat cu comoţie cerebrală, cu mâna dreaptă fracturată, dureri de spate şi la piciorul drept. Nici până astăzi tânărul nu a reuşit să îşi apere drepturile dupǎ ce a fost arestat şi dus în unul din izolatoarele comisariatelor de poliţie din Chişinău acum doi ani.
