Chişinău (Moldova.ORG)– Există o critică a criticii, criticată şi ea din vreme-n vreme. Este un proverb care poate fi atribuit ploii de critici şi declaraţii a politicienilor din Moldova. Personajele politice se arată atât de optimiste în ceea ce priveşte viitorul RM, mai cu seamă cel european. În acest sens, organizând, zi de zi, negocieri. În fiecare zi aceleaşi personaje, aceleaşi declaraţii, aceleaşi promisiuni. O fi cazul sau nu o fi, să ne întrebăm, dar oare care sunt criticile politicienilor din culise? Şi aici am în vedere că orice lider politic are un partid cu care discută "valorile" negociate la întâlnirea cu ceilaţi lideri politici. Cel mai mult mă interesează şi sunt sigur că v-ar inteseresa şi pe voi, care sunt criticile Partidului Democrat şi a celor trei, care participă la negocieri, adică Lupu, Plahotniuc şi Diacov.
Agreează aceştia "valorile" democraţilor, o dată ce nu binevoiesc să spună public care "valori şi principii" îi avantajează mai mult; pentru că după asta aleargă, după beneficii şi avantaje. N-ar fi de mirare dacă aceştia ar discuta cu comuniştii "valorile democratice", pentru că după cum aţi observat, PD-ul s-a întrunit suficient de des cu PCRM-ul, aproape că la fel de des ca şi cu democraţii.
Fără îndoială, la fel cum PD-ul discută în culise cele două partide democratice şi nu e exclus că şi pe comunişti, aşa o fac şi celelate partide. Nu e de mirare. Asta am obţinut-o, am moştenit-o din neam în neam, ne tot bârfim şi ne tot judecăm. De ce? Pentru că fiecare se gândeşte că e mai bun; cel mai corect, cel mai demn.
Ad unum omnes se vor în cele mai de sus şi mai comode canapele a statului. Dar câţi din ei, până acum, ajunşi sus, au coborât ca să-şi asculte poporul? Câţi din ei s-au gândit la oamenii care au crezut îi ei? Câţi din ei au uitat de averile şi afacerile lor când a venit vorba de a ajuta. Majoritatea din ei "cerşesc" din bugetul statului pentru a se afişa în faţa micilor ecrane ca nişte eroi cu suflete mari. Da, oameni măreţi avem la guvernare. Oameni studioşi, oameni bănoşi, oameni smecheri…Nu-l acuz pe niciunul, ci doar încerc să despirind câte ceva din cele ştiute şi neştiute de noi, oamenii simpli.
Audi, vidi, sile! Tocmai asta ar vrea politicianul de la poporul său. Să-l vadă, să-l admire; să-l asculte, dar să tacă. Orice critică este un neadevăr pentru un politician. Orice observaţie e o minciună rău intenţionată; dar cui bono?
Suntem departe de a descoperi, de a auzi criticile din culise şi de a vedea personajele care critică. Atâta timp cât ni se vinde un optimism care nu valoarează, atâta timp suntem un popor fără speranţa de a schimba ceva…
