Opinie: Anton Dogaru, Timpul
La 5 martie, Serviciul de presă al preşedinţiei anunţa că „şeful statului a semnat un decret cu privire la rechemarea lui Eugen Carpov din funcţia de Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar, şef al Misiunii diplomatice a RM pe lângă Comunităţile Europene”. În aceeaşi zi, agenţiile de presă informau că „mandatul lui Carpov a fost suspendat anticipat ca urmare a unor încălcări comise de acesta”, „organele abilitate elucidează circumstanţele cazului” şi că „Eugen Carpov ar fi fost rechemat în urma unor încălcări comise, în particular, estorcare de bani de la anumiţi angajaţi ai săi. Presa a mai scris că „ambasadorul urmează să fie anchetat penal şi eliberat din serviciul diplomatic moldovenesc”.
A doua zi, încă aflându-se la Bruxelles, ambasadorul Carpov menţiona, într-o declaraţie de presă făcută „pentru a spulbera orice interpretări eronate”, că rechemarea sa „după o perioadă de peste cinci ani de activitate în calitate de ambasador – iniţial în Polonia şi ulterior pe lângă Comunităţile Europene – nu poate fi considerată drept anticipată şi că „din punct de vedere juridic, situaţia este în corespundere cu principiul rotaţiei personalului diplomatic”. „Până în prezent, citim în declaraţie, conducerea MAEIE, care a înaintat propunerea de rechemare guvernului RM, nu m-a informat despre alte cauze care să fi servit drept bază pentru o asemenea decizie. În cazul în care îmi vor fi prezentate oricare alte motive, voi reacţiona prompt, utilizând argumentele corespunzătoare şi instrumentele oferite de legislaţia naţională pentru a prezenta situaţia reală”.
Dat fiind faptul că RM tot mai mult se rostogoleşte în prăpastia dictaturii, iar politica de cadre este lipsită de orice transparenţă; că numirile în funcţii şi demiterile se fac pornind nu de la calităţile profesionale ale persoanei, ci de la legăturile de rudenie şi gradul de obedienţă şi slugărnicie ale acesteia faţă de Partidul Comuniştilor, demiterea lui Carpov, fără a fi anunţate cauzele rechemării lui, a dat naştere la un şir de speculaţii.
Lăsând „organele abilitate” să-şi facă treaba şi să elucideze „încălcările” comise de Carpov, ne vom opri totuşi la speculaţiile din jurul cazului, speculaţii care îşi au sursă la MAEIE-ul lui Stratan. Căci, deşi sunt ticsite cu angajaţi ai SIS-ului, Externele, totuşi, „se răsuflă”…
Însă, înainte de a delecta cititorii cu ele, vom sublinia că, din punctul nostru de vedere, este puţin probabil ca dl Carpov să se fi pretat la încălcări atât de grave, încât să conducă la demiterea lui. Şi ne întăreşte această încredere nu doar faptul că ex-ambasadorul Carpov este jurist de profesie şi, totodată, printre puţinii diplomaţi profesionişti care au mai rămas în MAEIE, dar şi ultima frază din declaraţia lui de presă, precum că va utiliza „argumentele corespunzătoare şi instrumentele oferite de legislaţia naţională pentru a prezenta situaţia reală”. Adică, va apela la justiţie pentru a-şi apăra onoarea şi demnitatea.
Demiterea lui Carpov, conform surselor noastre de la MAEIE, este o înfrângere a punctului de vedere „pragmatic” şi, respectiv, o victorie a punctului de vedere „idealist” („diletant”/„amatoricesc”, am spune noi) referitor la integrarea RM în UE. Carpov reprezentându-i, în acest caz, pe „pragmatici”, iar ministrul Stratan – pe „idealişti”. Acesta din urmă, venind de la vamă şi fără pregătire şi studii diplomatice, este convins că RM poate fi „dusă în Europa” trecând peste etapele fireşti ale procesului de integrare în UE. (Mai în glumă, mai în serios, unii subalterni ai ministrului spun că Stratan, plătind tribut trecutului său de vameş, crede că îi poate da şpagă lui Solana ori altor funcţionari de la Bruxelles pentru a accelera aderarea RM la UE…). Drept urmare, deja de câţiva ani, el îi hrăneşte pe preşedintele şi guvernul RM cu gogoşi precum că integrarea europeană a RM se va produce în curând, că moldovenilor le vor fi acordate vize gratuite, că produsele moldoveneşti vor fi admise pe pieţele europene în regim preferenţial etc. Şi conducerea RM, care are şi mai puţină înţelegere ce înseamnă integrare europeană, îl crede pe Stratan…
„Entuziasmul” lui Stratan este exagerat…
Carpov însă, fiind diplomat de carieră, cu experienţă în MAEIE şi în ambasadele noastre la Bucureşti şi Varşovia, reprezintă „curentul pragmatic” din diplomaţia noastră cu privire la integrarea europeană. Tocmai de aceea, el nu o dată a atras atenţia factorilor de decizie de la Chişinău asupra faptului că „entuziasmul” lui Stratan este exagerat (ca să nu spunem pueril), că RM trebuie să-şi facă temele, dacă vrea cu adevărat să se integreze în UE; că Bruxellesul judecă progresele RM pe calea integrării europene nu după lozincile lui Voronin şi ale altor lideri politici moldoveni, ci în funcţie de reformele interne şi îndeplinirea angajamentelor asumate de Chişinău în cadrul Planului de Acţiuni.
Conflictul dintre aceste două viziuni cu privire la integrarea europeană s-a manifestat deschis la una dintre şedinţele de guvern din luna ianuarie a.c., când preşedintele Voronin l-a criticatr dur pe minstrul Stratan pentru lipsa de progres pe calea integrării europene. Stratan a reacţionat foarte bolnăvicios, părăsind sala de şedinţe şi spunând că-şi dă demisia, dacă preşedintele este nemilţumit de performanţele lui. A doua zi însă, Voronin a tăcut, şi Stratan a rămas în funcţie.
„Ţapul ispăşitor” pentru eşecul integrării europene
Dat fiind că RM nu a avansat nici cu un centimetru pe calea integrării europene, după şedinţa din ianuarie, Stratan l-a ales pe Carpov ca subiect de blamare pentru politica falimentară de integrare europeană a RM. Demiterea lui Carpov îi permite lui Stratan şi în continuare să pălăvrăgească despre integrarea europeană, în cârca ex-ambasadorului punându-se toate greşelile MAEIE de până acum. Aceleaşi surse din MAEIE ne-au declarat că, pentru a se debarasa de dl Carpov, ministrul Stratan i-a organizat ambasadorului nostru o „podleancă” (porcărie) în stilul lui Pasat, de unde şi speculaţiile cu privire la „estorcarea de bani de la anumiţi angajaţi ai săi”.
Lăsăm justiţia să-şi spună cuvântul în acest sens şi nu dorim să o influenţăm. Vrem, totuşi, să adăugăm că demiterea lui Carpov se înscrie şi în politica de epurare a cadrelor „româneşti”, promovată de Stratan în MAEIE. Căci, de când a preluat funcţia de ministru, acesta s-a debarasat de toate persoanele mai competente decât el – în special, de cele cu studii la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti (ŞNSPA). În locul lor, noul ministru şi adjuncţii lui şi-au adus rudele, prietenii şi… nu numai. Dar acesta e un subiect pentru un alt articol. Acum vom sublinia doar că şi dl Carpov a absolvit ŞNSPA.
