Adendum la o campanie sinucigaşă:
Autorităţile Republicii Moldova îşi retează singure zborul spre Uniunea Europeană
Autor: Iulian Chifu
Declaraţiile recente ale preşedintelui Vladimir Voronin şi ale Guvernului Republicii Moldova fac parte dintr-o campanie începută la finele anului trecut şi care îi viza iniţial pe cetăţenii Republicii Moldova care-şi doreau un acces decent la vize, ulterior pe cei ce doreau acces la cetăţenia română. Gestul autorităţilor Republicii Moldova pare, însă, unul sinucigaş, pentru că dirijînd atacurile la adresa României, atacă interesele propriilor cetăţeni.
Respingerea experienţei româneşti a adus Republica Moldova cu vize stricte pe o perioadă nedefinită
Declaraţiile sînt cel puţin inamicale, mai ales pentru caracterul lor public. Este bine că nu au existat reacţii ale decidenţilor români pentru a nu repeta episodul schimbului de declaraţii peste Prut care a împins chiar la o criză diplomatică, în 2001-2002.
Atacul este injust din două motive: in primul rind pentru ca autorităţile Republicii Moldova fuseseră avertizate de circa 3 ani de perspectiva vizelor şi li s-a oferit experienţa şi sprijinul României, care a reuşit să obţină libera circulaţie fără vize încă de la 1 ianuarie 2002, cu 5 ani înaintea integrării în UE. Guvernul Republicii Moldova a luat în discuţie pachetul de angajamente şi acordurile de readmisie abia după 1 ianuarie 2007. Apoi pentru că România a fost întotdeauna un sprijinitor sincer al apropierii Republicii Moldova de Uniunea Europeană.
Revenind la prima categorie de factori, în ceea ce priveşte cetăţenia, subiectul nu este nou şi au existat numeroase avertismente ale autorităţilor române către Chişinău încă de la mijlocul anului trecut. Dimensiunea fenomenului a fost relevat de presă şi a fost subliniat de cozile de la consulat, ulterior de cele din faţa oficiilor poştale. Nu era o noutate, iar autorităţile Republicii Moldova ar fi fost mai îndreptăţite să realizeze reformele care să păstreze cetăţenii acasă – peste 30% lucrează peste hotare. în plus, aceleaşi acorduri ar fi permis la timp libera circulaţie fără vize dacă negocierile şi schimbările începeau acum 3-4 ani.
Dealtfel ne aducem cu toţii aminte despre ultima vizită a Preşedintelui Băsescu la Chişinău cînd şi-a cerut scuze pentru situaţia aglomeraţiei de la birourile de eliberare a vizelor pentru România. Atunci Preşedintele României a apărut alături de preşedintele Vladimir Voronin, anunţind intenţia României de a rezolva problemele – două noi consulate, accelerarea accesului la cetăţenie, ele exprimînd discuţiile purtate anterior prin canale diplomatice de multă vreme.
Politica României în favoarea cetăţenilor Republicii Moldova
România a anunţat că va continua politica sa în sprijinul cetăţenilor Republicii Moldova pentru că este unanim acceptat principiul potrivit căruia pierderea cetăţeniei independentă de voinţa cetăţeanului este un gest unilateral al statelor iar cetăţeanul este îndreptăţit, potrivit dreptului internaţional, să-şi recapete cetăţenia sa sau pe cea a unuia dintre părinţi, la libera sa alegere.
În al doilea rind este de neacceptat acest comportament virulent şi inamcal din parteaunui stat ce a beneficiat substanţial de asistenţa României pe arena internaţională şi pentru atingerea scopului de a fi admis în UE, scop pe care, declarativ, Republica Moldova l-a îmbrăţişat. Astfel, sub preşedinţia României a Procesului de Cooperare în Europa de Sud-Est, Republica Moldova a fost invitată să se alăture ca observator Procesului, ulterior a devenit membru cu drepturi depline al unui club ce are perspective aderării la UE. În plus, de pe această platformă Chişinău a reuşit să devină membru al CEFTA reorganizată, cu acces la programul de liber schimb central şi est european.
În fine, pe această linie, tot România încearcă să obţină un Acord de asociere şi stabilizare pentru Republica Moldova, care să includă perspective integrării europene, la fel cum tot ţara noastră este port drapelul proiectului de includere în viitoarele Planuri de Acţiuni în cadrul Politicii Europene de Vecinătate de după 2008, a angajamentului “uşilor deschise”, cel puţin, dacă nu a perspectivei intrării în UE.
Paşapoarte, bani şi programe pe banii contribuabilului roman
Blocarea deschiderii consulatelor României la Bălţi şi Cahul nu este un act de retorsiune faţă de Bucureşti, ci un act împotriva propriilor cetăţeni care sînt obligaţi să se înghesuie la Chişinău, la secţia consulară a Ambasadei României, după drumuri lungi şi grele din toate colţurile Republicii Moldova. Poate Chişinăul vrea astfel să limiteze circulaţia în România, însă autorităţile vor încasa costurile acestui gest, pe care îl considerăm sinucigaş.
Libera circulaţie a cetăţenilor Republicii Moldova a fost susţinută tot de România nu numai pe cale diplomatică, ci direct prin finanţarea acestui deziderat cu banii contribuabililor români. Astfel, nu cred că mulţi au uitat că proiectul de producere a peste un milion de paşapoarte securizate pentru circulaţia peste Prut a fost subvenţionată de România prin intermediul Pactului de Stabilitate în Europa de Sud-Est – a cărui emisar special era actualul ministru demisionar de externe.
Apoi, chiar programul de acces fără contraplată la vize este tot un proiect al statului român, care costă Bucureştiul 35 euro per viză, potrivit regulilor europene. Gratuitatea pentru cetăţeanul Republicii Moldova este asigurată de contribuabilul român, iar dacă este să înmulţim cu cele 1,3 milioane de vizite ale cetăţenilor Republicii Moldovaîn România,în cursul anului 2006, suma devine comparabilă cu circa o treime din Produsul Intern Brut al Republicii Moldova sau cu sumele de bani transferaţi oficial prin bănci în Republica Moldova de cei ce lucrează peste hotare, a căror deplasări delimitează actualele gesture ale Guvernului Republicii Moldova.
Nu în ultimul rind, contribuţia Bucureştiului la proiectele Politicii de Vecinătate a Uniunii Europene destinate Republicii Moldova se ridică la circa 29 milioane de euro, suma totală destinată diferitelor proiecte derulate în stînga Prutului şi avînd drept destinatari cetăţenii Republicii Moldova fiind mult mai mare.
În acest context, este greu să nu ne întrebăm cu toţii, deopotrivă contribuabili români care asigură aceste fonduri şi cetăţeni ai Republicii Moldova, destinatarii acestor fonduri, dacă nu cumva politica autorităţilor de la Chişinău vizează tocmai aceste sume destinate cetăţenilor din stînga Prutului, sume pe care liderii de la Chişinău şi le-ar dori gestionate în propriul folos electoral, eventual dirijate spre propriul buzunar. Sau poate situaţia în care cetăţenii Republicii Moldova ar fi obligaţi să-şi achite singuri contravaloarea vizelor ar fi politic,este cea pe care şi-o doreşte Chişinăul oficial.
Chişinăul are nevoie de fapte, reforme şi comportament corect pentru a fi credibil în Europa
Însă şi România a epuizat argumentele. Deja Republica Moldova trebuie să vină cu fapte, nu numai cu declaraţii şi legi neaplicate. Nimeni de la nivelul Uniunii Europene nu mai accepta angajamente fără acoperire. În plus, solicitări aberante care sînt formulate la nivelul ministrului de externe al Republicii Moldova sau mai sus în ierarhia autorităţilor taie orice posibilitate a Bucureştiului de a ajuta Chişinăul. Autorităţile Republicii Moldova au fost avertizate din tmp să se consulte cu autorităţile oricărui stat european înainte de a lansa propuneri, pentru a se înscrie în spaţiul de teme ce au suport în UE. Cînd România încearcă să obţină accesul gratuit şi rapid la vize europene iar, pe de altă parte, Republica Moldova solicită netam-nesam, peste noapte, fără argumente şi fără cunoaşterea subiectului, eliminarea vizelor, evident că reacţia autorităţilor europene şi ale tuturor statelor membre nu poate fi decît cea de perplexitate.
Înţelegem dificultăţile autorităţilor Republicii Moldova, în pragul alegerilor locale, dar acest fapt nu trebuie să afecteze relaţiile bilaterale, cu atît mai mult din partea unui stat care se pretinde doritor a ajunge în Uniunea Europeana iar singurul său vecin european este tocmai România, stat împotriva căruia a declanşat o campanie furibundă şi nepotrivită, pe temele clasice ale etnicismului moldovenist de factură stalinistă. În acest context, gesturile şi declaraţiile Guvernului şi Preşedintelui Republicii Moldova sînt unele profund sinucigaşe, ilogice şi de neacceptat. Alegătorii se vor pronunţa, cît de curînd, la urne.
