Romani fara cetatenie sau Rapsodia Literelor
De Gheorghe Tofan
Pina nu demult eram sigur ca Statul Roman va simplifica procedura de legalizare a cetateniei pentru moldovenii din Basarabia, astfel ca inminarea pasapoartelor romanesti sa devina o sarbatoare pentru noi toti. Nu a fost insa sa fie asa. “Redobindirea” cetateniei a devenit intre timp una dintre cele mai umilitoare proceduri, complicate si, practic imposibila pentru cea mai mare parte a romanilor basarabeni. Ea solicita pierdere de timp, bani, nervi, umblet prin instantele ministeriale, departamente; diferite copii, certificate, traduceri si alte argumente absurde pentru dovada ca suntem ceea ce suntem. Am discutat odata pe aceasta tema cu un responsabil al publicatiei „Cetatenie romana pentru toti basarabenii”. Am inteles ca pentru a fi romani legalizati, trebuie sa dovedim cu argumente forte un sir de evidente: ca nu suntem altceva sau altcineva, decit ceea ce suntem incit m-am intrebat ca multi conationali ai mei „de ce … ?” “Pentru ce… ?” “Cui… ?”
Cetatenia romana e mai degraba un fel de competitie, un maraton, un labirint birocratic „pentru toti basarabenii” – un fel de discreditare si discriminare in masa a tuturor romanilor dintre Nistru si Prut abandonati in cunoscute circumstante istorice de statul roman. Subtilitatile birocratice ale acestui act fara precedent, de recunoastere a apartenentei nationale sunt doar partea vizibila si nu cea mai grea a sirului de obstacole. Ar veni ca si cum inainte de a-si reintregi tara, germanii din Est urmau sa le demonstreze celor din Vest ca sunt germani. Un amic din Berlin mi-a spus ca daca si ei ar fi fost nevoiti sa aduca asemenea dovezi ca sunt nemti, precum suntem nevoiti noi, moldovenii, sa dovedim ca suntem romani, atunci si Germania de Est ar fi avut nu mai mult de 2% de germani.
Aruncind doar o privire lapidara asupra listei de documente solicitate de ambasada Romaniei la Chisinau de la cetatenii din R. Moldova care-si revendica dreptul la cetatenie, intelegi ca aceasta a fost intocmita nu cu scopul de a stimula, ci de a stopa primirea actelor de la basarabeni. Pentru un arab e mult mai usor sa devina roman cu acte in regula decit pentru un roman din Basarabia. Cui i-a venit in minte sa includa, de exemplu, in lista documentelor necesare pentru redobindirea cetateniei, dovada scrisa, adusa de toti solicitantii, a configuratiei hotarelor romanesti pina in august 1940? Absurd, nu? Cine are nevoie ca la Bucuresti sa ajunga, sa zicem 5000 de confirmari de la 5000 de sateni din satul Vorniceni, solicitanti ai cetateniei romane, ca Vornicenii (ce argument mai trebuie pentru a confirma originea romaneasca a acestei localitati?) s-a aflat pe teritoriul Romaniei pina in august 1940? Oare inradevar sa nu fi ramas in arhivele Bucurestiului nici o alta dovada ca Chisinaul, (ori Soroca, ori Florestiul, Riscanii etc) s-a aflat pe teritoriul Romaniei in perioada interbelica? iti vine sa strigi in gura mare: domnilor parlamentari bucuresteni, oare nu intelegeti ca fara moldovenii din Chisinau, Vorniceni, Singera etc, Statul Roman va ramine pentru totdeauna ciuntit, frint, umilit, infricosat, supus si resemnat in fata istoriei?! Exact asa cum ar ramine Rusia fara cetatenii Novgorod-ului ori Germania fara populatia Brandenburg-ului, dintr-un simplu motiv ca asa ar dori sa le vada, sa zicem, turcii… Romania,dupa cite stim insa, nu are restrictii impuse de alte state, la documentarea cetatenilor sai din Basarabia. Este in interesul Romaniei si a Republicii Moldova ca cetatenii din stinga Prutului sa devina romani cu acte in regula, iar cei care se opun acestui imperativ, fac un mare deserviciu Statului Roman, cetatenilor si statului Republica Moldova.
Exista obstacole financiare, politice, de alt ordin care duc la stoparea recunoasterii de jure a romanilor din Basarabia de catre Bucuresti? Sa fim seriosi! Acum si cei citiva rusi de la noi, bulgari ori gagauzi ar fi de acord sa aiba cetatenie romana alaturi de moldoveni, suportind integral cheltuielile necesare pentru formalitatile legale. Si aceasta noua sansa oferita de istorie nu trebuie ratata. Solutionarea multor probleme existentiale in al doilea stat romanesc, Republica Moldova, exagerate in mod intentionat, (speculatiile pe teme interetnice, integritate teritoriala, statalitate etc) ar putea fi posibila prin cel mai uman act de solidaritate a Romaniei cu cetatenii din R. Moldova, simplilficind la maximum posibil acordarea cetateniei romane si unirea ulterioara a acestor doua tari. Paradoxal? Uneori solutia exclusiva a unei probleme este greu de identificat din cauza ca ea e in afara standardelor, deprinderilor si regulilor rigide impuse de un regim sau altul. Problema unirii Republicii Moldova cu Romania, abordata acum destept, in afara traditionalelor slogane si a falsului patriotism merita sa fie readusa la ordinea de zi, deoarece integrarea in UE la care pretinde si Republica Moldova, inseamna, implicit, lichidarea granitelor de pe Prut, dreptul la libera exprimare si alegere a cetateniei. Recunoasterea neconditionata de catre Bucuresti a cetateniei romane pentru moldovenii din Republica Moldova ar fi un pas real spre lichidarea granitelor in primul rind, apoi a disensiunilor si speculatiilor de tot soiul ce mocnesc pe acest teritoriu, inclusiv in Transnistria.
Eu, subsemnarul, sunt roman, vorbesc romaneste cu rudele, cu copii, cu satenii. Dar nu admit a accepta sa dovedesc cuiva acest fapt, fiindca insasi conditia de a demonstra acest adevar este imposibila si umilitoare pentru mine. Cel mai dificil e sa demonstrezi o evidenta. Prin cerintele absurde impuse, Statul Roman ne lezeaza dreptul de a fi cetateni liberi ai tarii pentru care au luptat buneii nostri – Romania. Aceasta cetatenie nu trebuie redobindita de noi, basarabenii. Ea trebuie acordata in atmosfera festiva cetatenilor moldoveni, ca un act uman si istoric implinit. Unica dovada pentru care meritam sa avem cetatenia romana, e sa fim cetateni ai R. Moldova, cel de-al “al doilea stat romanesc”, iar pasaportul romanesc, sa ne fie inminat la primarii, la locul de trai, in satele si comunele noastre. Ar fi ceva mai mult de lucru pentru functionarii ambasadei, mai multe deplasari, dar pentru o asemenea cauza si efortul trebuie sa fie pe masura. De ce zic asta? Deoarece sutele de mii de basarabeni, “natiunea titulara” a Moldovei, imprastiata pe cimpuri, in livezi si vii nu are cum sa se inscrie in diferite liste absurde de romani, sa mearga la Chisinau, la Iasi ori la Bucuresti. Statul Roman trebuie ca incerce cel putin a-si diminua culpa in fata romanilor abandonati in 40, dar nu sa-i impuna a umbla pe drumuri si sa-I aranjeze in rinduri interminabile pe la usile diferitor instante ale ambelor tari.
Pleaca dintre noi ultimii veterani de razboi ai armatei regale romane – continlgentul 38 – 39 – 40, iar copiii si nepotii acestora cauta anunturi publicitare prin “Makler” la capitolul “ruminscoe grajdanstvo”. Statul Roman este obligat sa le faca moldovenilor o altfel de dreptate decit sa-I indemne sa citeasca “lista de documente necesare…” O dreptate pentru toti. Cei care nu o vor – Dumnezeu cu ei. Si nu e deloc important cum se numesc ori cum isi numesc basarabenii limba. Regretam ca Bucurestiul postrevolutionar duce inca lipsa de barbati adevarati, capabili sa ia o atitudine deschisa si demna fata de Basarabia romaneasca.
Situatia devine ridicola cind constatam, de exemplu, ca miile de pedagogi de limba si literatura romana, istorie a romanilor, la solicitarea cetateniei sunt obligati sa prezinte declaratii, (autentificate la notar!) ca nu sprijina actiuni impotriva sigurantei nationale a Romaniei, ca parintii si buneii s-au casatorit, au avut copii si au decedat, ca… Pina la urma ti se face lehamite si nu-ti vine decit sa rizi de proverbiala prostie romaneasca. Ce inseamna aceasta “declaratie”, daca ei, profesorii basarabeni, o viata intreaga fac exact aceeasi munca pe care o fac semenii lor de breasla din Romania, adica predau dupa acealeasi programe gramatica limbii lor materne, a limbii romane? Dupa ce analizeaza cu elevii operele lui Eminescu, Creanga, Blaga, Cosbuc, Rebreanu, Preda etc, dupa ce sunt persecutati la ei in tara, acesti oameni mai trebuie sa argumenteze ca sunt romani din romani. Cred ca in primul rind Statul Roman este acela care ar trebui sa adopte declaratii de urgenta prin care sa sprijine, in semn de recunostinta, aceste si alte categorii de cetateni cu salarii si pensii, sa le acorde documente de romani in fata elevilor, a satelor pentru contributia lor la promovarea culturii “din ambele state romanesti”, consolidarea Statalitatii tot “din ambele state romanesti” si a “ineluli de siguranta” in jurul Romaniei. La fel trebuie sa se procedeze cu taranii, vaduvele veteranilor de razboi, copii si nepotii lor, actorii, ziaristii, scriitorii romani dintre Nistru si Prut…
Oare pentru a redeveni cetateni ai Romaniei trebuie sa ne transformam neaparat in arabi, ucraineni, turci, bulgari? Cit de mindri sunt bulgarii din Taraclia ca Sofia le ofera cetatenie si ei nu trebuie sa se teama, sa ascunda acest fapt! Si-i costa mai nimic aceasta “recunoastere” de catre Statul Bulgar. Cunosc multi moldoveni, rusi, ucraineni din Moldova care s-au decis sa-si perfecteze pasaport bulgaresc, “ca-i mai ieftin”, mai rapid si … devii la urma urmei cetatean liber.
Situatia e aproximativ aceeasi si la gagauzi. Aflindu-ma la Comrat am fos intrebat de mai multe ori de ce ne temem sa ne unim cu Romania. Ui-te asa, deschis, fara ocolisuri diplomatice. “Noi mergem la Galati ca la noi acasa, mi-au zis gagauzii. Vindem, cumparam, aducem, ducem… in Romania sunt partenerii nostri constanti”. Si in Turcia, am adaugat eu, vazind combinele turcesti venite la treerat, copii care merg la liceul turcesc, tineri si tinere iesind de la fabricile de textile deschise de turci…
Astfel bulgarii de la noi sunt reprezentati de Taraclia, Chisinau si Sofia. Gagauzii beneficiaza de masive investitii turcesti, sunt ca la ei acasa la Chisinau ori la Cahul, la Bucuresti, Istambul, la Tiraspol ori la Moscova. Dar noi, moldovenii celui de “al doilea stat romanesc”, pe cine ne putem bizui, cu cine putem sta la sfat, cine ne reprezinta? Chisinaul, Tiraspolul, Bucurestiul? Nimeni. Discordiile deschise sau camuflate dintre Chisinau si Bucuresti sunt o continuare latenta a planului de dezintegrare a Romaniei si a Republicii Moldova. De ele se bucura doar Smirnov si mercenarii sai. Am fost totdeauna adversarul patriotismului populist, declarativ si fals emotiv. Nu am acceptat insa niciodata reticenta postrevolutionara a Bucurestiului fata de nevoile romanilor din est, raceala cu care am fost tratati si graba cu care am fost “recunoscuti”.
Toti stiu ca cetatenia sovietica, acordata noua de Kremlin, a fost una artificiala, supta din deget si parintilor nostri nu li s-au cerut dovezi documentare ca sunt sovietici. Azi pentru noi, molovenii din Basarabia, cetatenia naturala, adica romaneasca se materializeaza in inutile acte de deces, acte de casatorie, de divort si de nastere – toate autentificate, copii si originale, traduceri de la arhive, notari, politie moldoveneasca, politie romaneasca, transcrieri dintr-un alfabet in altul, omiterea scaparilor de litere, capricii, bani…
Bine, bine, dar ce propui dumneata domnule? Parca il aud pe un conational oarecare uns la toate incheieturile cu esenta de functionar al unei institutii de resort de la Chisinau ori Bucuresti. Propun unica varianta logica, simpla si lipsita de cheltueli si tertipuri birocratice. Odata ce pretindem a fi romani, sa nu mergem noi la Bucuresti ori la Ambasada, ori la Consulat, ci sa vina Bucurestiul si Ambasada si Consulatul la noi sa ne vada, sa se convinga de e asa ori nu. Sa mergem si noi pe cale civilizata, fie europeana sau araba, adica sa dam examene la limba si istoria romana. Comisia, – un roman cu acte in regula – functionar al Ambasadei ori al Consulatului, ori al unui Minister, sa vina la noi in sat, sa zicem la chemarea unui grup de initiativa a taranilor si intelectualilor. Vine la Primarie. Pentru documentare e inarmat cu o camera video si foto. Primarul da drumul la cite un moldovean sa intre la “roman” cu buletinul si copia in mina stinga (cu dreapta vor da mina la salut!). Alte documente sunt de prisos. Examenul de roman dureaza cel mult doua minute pe parcursul carora cei doi se prezinta si se pun la intrecere in probleme de gramatica si istorie romaneasca. Totul se inregistreaza gospodareste pe video iar sateanului I se mai fac si citeva fotografii pentru pasaport. Apoi primarul aduna candidatii si examinatorul le inmineaza la inceput un document provizoriu, un fel de certificat de roman, iar pasapoartele vin mai pe urma, dupa o saptamina – doua cel mult. in acest rastimp cine se razgindeste si vrea sa-si retraga actele – ma rog, il priveste…
Ar fi si o alta varianta, mult mai simpla, una “vamala”. Sa zicem ca vine trimisu in sat. Se adunape maidan toata lumea, toata suflarea care crede ca-i romaneasca. Trimisu Statului Roman priveste aliniatii si zice ca la vama: “tu, tu si tu – doi pasi inainte”. Astia doi – trei moldoveni alesi dau “examene pentru toata obstea. Iata asa am fi si noi romani cu acte in regula, acasa, frumos, cu copii pe genunchi, la gura unui cuptoras, inginind cintecele lui tatuca: “Treceti batalioane romane Carpatii…”
Un prieten din Chisinau mi-a marturisit ca demult s-a dezis de a participa la maratonul cetateniei. „Eu sunt roman inainte de a ma naste – mi-a zis – si nu m-am ciocnit niciodata de situatia de a dovedi cuiva acest lucru. Solicita cetatenie acele persoane care doresc sa plece in occident. Eu nu am nevoie de o asemenea cetatenie.”
in fine, de ce ar avea subsemnatul nevoie de cetatenia romana, s-ar intreba un ziarist vigilent de la “Buna Ziua Romani” ori “Ginduri aiurea”. Pentru a emigra in Occident? Nu! Pentru a fi in rind la acest capitol cu rusii, ucrainenii si restul „natiunilor” basarabene? Tot nu. Atunci de ce..? Vedeti dumneavoastra? Nimeni nu intelege de ce doresc si eu sa am acte romanesti in regula, asa cum le-a avut si buneii mei, care au trait aici, in Basarabia si “cu romanii” si “cu rusii.”. Cineva asa si m-a intrebat nedumirit: “Daca nu ai de gind sa pleci nicaieri, la ce bun iti mai trebuie sa umbli pe drumuri? Stii citi bani, timp ai de pierdut si cite usi ai de deschis pentru a obtine pasaport si buletin romanesc? Sotia mea de trei ani se chinuieste, si nu demult, la Iasi, i-au mai gasit o greseala in documente. Lipsea o litera…”
