Prutul este un râu care trebuie să ne unească, nu să ne separe. De-a lungul secolelor legătura dintre cele două maluri ale lui a fost asigurată de podurile stabile sau plutitoare aşezate la trecătorile cunoscute sub numele generic de vaduri. Dintre cele 22 de poduri peste râul Prut, care până în 1944 legau Basarabia de restul României, nu au fost distruse doar două, feroviare, şi anume cele de la Cantemir – Fălciu şi Ungheni – Holboca (spre Nicolina). Alte 5 poduri, toate rutiere, au fost refăcute în timpul ocupaţiei sovietice. Este vorba de podurile Giurgiuleşti – Galaţi, reconstruit în 1949, Leuşeni – Albiţa, reconstruit în 1956 şi renovat în 1978, Cahul – Oancea, reconstruit în 1963, Sculeni – Sculeni, reconstruit în 1966, şi coronamentul barajului Costeşti – Stânca, construit în 1978. Podul de la Lipcani – Rădăuţi Prut a fost reconstruit în 2005, dar nu este funcţional.

După ce am fost ani de zile preocupat de problema privind necesitatea refacerii celor 15 poduri distruse de pe râul Prut, la începutul acestui an scriam că “sunt curios să văd dacă guvernul Emil Boc va avea în atenţie şi va soluţiona problema podului european de la Lipcani-Rădăuţi Prut”. Şi iată că la 21 august preşedintele Traian Băsescu, aflat în vizită în comuna Rădăuţi Prut din judeţul Botoşani, a abordat pentru prima dată în mandatul său de 5 ani problema podului şi punctului de trecere a frontierei Rădăuţi Prut – Lipcani.