Connect with us

Obiectiv European

Educație: Ce ar putea învăța școlile din Moldova de la cele europene

Viitorul fiecărei națiuni este determinat de educație, coloana vertebrală a dezvoltării umanității. O populație bine educată și bine instruită este esențială pentru a participa activ în societate și a clădi economii puternice. Fie că învață într-un orășel îndepărtat de Copenhaga, fie într-un sat de la nordul Moldovei, toți copiii au dreptul la o educație egală și de calitate. Din păcate însă, deocamdată cel puțin, condițiile dintr-o școală de la nordul Moldovei sunt mult diferite de cele dintr-un orășel din nordul Danemarcei… 

Danemarca: internet până și în timpul examenelor

Primul lucru care iese în evidenţă la școala din Hellerup, unde învaţă 640 de elevi cu vârsta între 6 și 16 ani, este lipsa unui gard care separă clădirea de stradă. La intrare, încălţămintea este aruncată pe podea, iar copiii de toate vârstele stau tolăniţi pe canapea pentru a-și face temele, joacă foosball (nr. -fotbal de masă) sau aleargă prin spaţiul deschis, care înlocuiește sălile de clasă. Orele sunt de-a dreptul atipice pentru o școală tradiţională. Elevii se pot așeza pe podea sau pe canapele pentru a comunica, timp de 15-30 minute, cu profesorii pe diferite subiecte, iar în cea mai mare parte din zi ei sunt liberi să studieze unde li se potrivește, singuri sau în grup.

La școală, elevii primesc câte un laptop sau tabletă – și nici vorbă de telefoane „confiscate”. Ei sunt liberi să vină și să plece când doresc, atâta timp cât stau în contact cu profesorii pe smartphone sau alte dispozitive mobile la îndemână. Tehnologia, la Hellerup, nu este izolată într-un laborator de informatică, principiul-cheie fiind că, utilizând laptopuri și smartphone-uri, elevii interacţionează cu tehnologia încă din școală, la fel cum o vor face mai târziu la locul de muncă. Filozofia acestei școli-pilot, construită acum un deceniu în suburbia capitalei Copenhaga, este de a-i lăsa pe elevi să decidă singuri modul și mediul în care învaţă cel mai bine. Recunoscută pe plan internaţional ca fiind o instituţie inovatoare, școala din Hellerup nu este o școală daneză tipică, însă aceasta ilustrează eforturile Danemarcei de a face ca orele școlare să fie mai aproape de lumea reală, mai ales atunci când este vorba despre tehnologie, notează ziarul canadian „The Globe&Mail” (Theglobeandmail.com).

În pas cu lumea digitală

Dispozitivele digitale au transformat și școala Saksild Nølev din orășelul danez Odder. Tabletele aici sunt utilizate deopotrivă de elevi și de profesori, iar infrastructura școlii include rețele wireless în aproape fiecare clasă, alături de table interactive și iPad-uri, care sunt oferite fiecărui elev și profesor. În acest mod, administrația își propune să țină pasul cu lumea digitală aflată în continuă schimbare, arată

Computerweekly.com. Elevii nu utilizează tehnologia doar în timp ce își pregătesc temele. În anul 2009, Danemarca a devenit prima țară din lume care le-a permis elevilor să utilizeze Internetul în timpul examenelor naționale. Potrivit fostului ministru al educației din această țară, Bertel Haarder, „examenele trebuie să reflecte viața de zi cu zi din clasă, și viața de zi cu zi în clasă trebuie să reflecte viața în societate. Internetul este indispensabil, inclusiv în timpul examenelor”.

În cele peste 1500 de școli din Danemarca învață astăzi aproape 575 de mii de elevi. Anul de învățământ în Danemarca începe în august și se termină în iunie. Pe pagina oficială a sistemului școlar, Folkskole („Școala poporului” – n.a.) există chiar și o hartă interactivă, unde fiecare elev își poate găsi școala unde învață, profesorii, orarul, cheltuielile per elev în școală, absențele profesorilor și chiar bugetul alocat instituției de către administrația locală.

Și pentru că în Danemarca este obligatorie educația, nu școala în sine, fiecare elev poate alege să învețe într-o instituție publică, în una privată sau chiar acasă. Domeniul educației este finanțat atât de stat, cât și de cele 98 de autorități locale, responsabile de educația primară și cea secundară, de până la 16 ani. Investițiile în educație sunt cele mai mari în Danemarca – 6,4% din PIB, în 2013. În Indicele Educației, publicat împreună cu Indicele Dezvoltării Umane în anul 2014, Danemarca înregistrează un coeficient de 0,873 (unde 1 înseamnă cel mai mare scor teoretic posibil, indicând nivelul de educație perfectă) și se  poziționează drept cea de-a zecea țară din lume, alături de Singapore, Irlanda și Suedia.

 Hellerup. Școala viitorului. Sursa: openbuildings.com

 Impresionantul gimnaziu din Wittelsbacher. Sursa: panoramio.com

 Hallerup. Lecţiile, o joacă pentru elevi. Sursa: architizer.com

Germania: cinci tipuri de școală

Educația de calitate este esențială pentru a asigura competitivitatea în lumea globalizată de astăzi. De aceea, educația este o prioritate în Germania, iar școala germană își învață elevii să joace un rol activ în societatea bazată pe cunoștințe. Comparativ cu Danemarca, aici educația la domiciliu este interzisă prin lege, iar întregul sistem de învățământ se află în competența landurilor (n.r. – statele federației, în timp ce guvernul federal joacă un rol minor. Astfel, nu există un sistem de învățământ unic în Germania, fiecare land decide politicile sale educative proprii.

Toți copiii își încep studiile la vârsta de șase ani, urmând ca după școala primară să aleagă unul din cele cinci tipuri de școală secundară, care le va determina viitorul: Hauptschule, care oferă mai mult o educație vocațională; Realschule, o școală de tip real până în clasa a 10-a; Mittelschule, o combinație a celor două; Gimnaziul, unde elevii învață cel puțin două limbi străine și științe reale avansate între clasele 5-12; Gesamtschule, care combină trei tipuri de școală în una, dar care este rar întâlnită. După clasa a zecea, adică la 15 ani, până când educația este obligatorie în Germania, elevii pot lăsa școala pentru cel puțin un an de muncă și apoi să-și reia studiile când își doresc, arată ghidul online www.german-way.com.

Fiecare cu vacanța lui

Școala în Germania începe la ora 7.30 sau la 8.15 și se termină la amiază, în cazul în care nu există ore suplimentare. Pauzele sunt de la cinci la 20 de minute, iar pauza de prânz este asigurată pentru elevii care au ore după ora 13.30. Nu există uniformă școlară, iar obiectele studiate în mod obligatoriu sunt în număr de 12 (inclusiv studii politice, etică sau religie), plus încă cel puțin trei limbi străine. Scara de notare din Germania este, în creștere, de la „unu” la „șase”. În ceea ce privește examenele, ele sunt de obicei bazate pe scrierea unui eseu și mai puțin pe teste, iar pentru elevii claselor liceale examenele nu conțin mai mult de trei exerciții separate. Curios este faptul că școlile din cele 16 landuri ale Germaniei au un program diferit de vacanță, care se schimbă în fiecare an. De exemplu, într-un an elevii din Berlin își pot începe vacanța de vară în iunie, în timp ce cei din Bavaria, în iulie. În alt an însă acest lucru poate fi invers. Există chiar și o pagină web – Schulferien.org, unde poți vedea un program detaliat al vacanțelor școlare pentru următorii câțiva ani.

Gimnaziul cu profil lingvistic din München, este o școală mai puțin obișnuită. Elevii din clasa a 9-a fac schimb cu elevii din Bologna și școlile franceze din Bordeaux și Signy l’Abbaye, iar cei din clasa a 10-a – cu școala Sfântului Marcu din Boston. La sfârșitul anului de studiu, liceenii din clasa a 12-a merg într-o excursie de o săptămână la Madrid, Roma, Dublin sau în Provence-ul francez. Prima limbă străină studiată aici este latina, pe care o pot înlocui mai târziu cu spaniola sau italiana; a doua este engleza, iar pentru a treia limbă elevii pot alege între franceză și greacă. Aproximativ 660 de elevi și 50 de profesori fac din acest gimnaziu o instituție prietenoasă și unită. Școala se mai mândrește cu numeroasele coruri, o orchestră mare și chiar o trupă proprie care își demonstrează talentele la cele trei concerte organizate în fiecare an, arată pagina web a acestei instituții, Wittelsbacher-gymnasium.de.

Germania ocupă poziția a șasea în Indicele Educației (0,884) și a 13-a la scorul de lectură/citire, matematică și științe (515, la o medie de 497), conform testului internațional PISA.

 Prima limbă străină studiată în şcolile germane este latina. Sursa: picture-alliance/dpa

Moldova: școlile digitale sunt puţine, dar există

Din luna octombrie a acestui an, datorită unui proiect finanțat de SUA, elevii de la Liceul teoretic din comuna Ștefănești, r-nul Florești, au lecții de robotică. În cadrul programului „Roboclub”, ei învăță să construiască și să programeze roboți, fapt care pe mulți îi inspiră să urmeze o carieră în domeniul IT. Tot aici, elevii din clasa a 10-a stau la ore în fața celor 25 de laptopuri, citesc din manuale digitale și primesc temele pe e-mail. O oră de geometrie despre linii și figuri în spațiu nu mai este atât de chinuitoare – ei nu mai sunt nevoiți să-și imagineze elementele, le văd clar pe monitoare și pe tabla interactivă afișată în fața clasei. Interesante sunt și orele de fizică sau chimie, când efectele a zeci de experimente pot fi văzute la computer. Deși examinările sunt online, respectiv este mai greu de copiat, unele teste de evaluare sunt scrise în caietele tradiționale, mai ales când este vorba de cifre.

Din păcate, liceul din Ștefănești – una din cele trei instituții din mediul rural din Moldova, unde se realizează proiectul „Conectează-te! Tehnologii informaționale pentru succes în învățare” – nu este unul tipic pentru Republica Moldova. Exemplul lui, însă, ne arată că modernizarea este posibilă și aici – trebuie doar de scris proiecte și de… perseverat.

Pe lângă acest lucru, liceul din Ștefănești este și un model de educație incluzivă. Profesorii, împreună cu elevii, au reușit să creeze un mediu educațional prietenos pentru toți copiii. Drept urmare, astăzi, din cei 327 de elevi ai liceului 25 au cerințe educaționale speciale. Ei beneficiază de un centru de resurse, de diferite terapii și de asistența psihologului.

Liceul teoretic din Ștefănești este una din cele 997 de instituții de învățământ din mediul rural în Republica Moldova. În mediul urban, numărul instituțiilor școlare este de 324 de unități. În total, în țara noastră funcționează 118 școli primare, 794 de gimnazii, 392 de licee și 17 școli pentru copii cu deficiențe de dezvoltare. În Indicele Educației, Moldova înregistrează un scor de 0,653, clasându-se pe locul 114 în lume.

Tatiana Moraru, Maria Toma, Corina Hariton şi Mihaela Bâtcă, unite în echipa    „Health in a Drop“ (Sănătate într-o picătură), au dezvoltat o soluţie de găsire a apei potabile într-o regiune în care circa 80% din populaţie duce lipsă de ea.

 Sursa: technovationchallenge.org

 Tehnologia IT, prezentă în clasele liceului de la Ștefănești. Sursa: ziarulnational.md

Fetele din Ștefănești, în Top 10 LA Silicon Valley

Datorită digitalizării școlare, liceeni din Ștefănești au obţinut mai multe premii relevante. Acum doi ani, patru eleve au reușit să câștige Concursul pentru tinerele din întreaga lume – Technovation Challenge 2014, care s-a desfășurat în Silicon Valley, SUA.  Din cele 842 de echipe participante, reprezentativa Moldovei a fost singura din Europa. Potrivit laborantului de informatică din cadrul liceului, Ion Balan, fetele au reușit să se claseze în Top 10 al celor mai bune proiecte cu aplicaţia mobilă „Apă Pură”. Aplicaţia rezolvă două probleme: spune în ce fântâni din localitate și împrejurimi apa este bună de băut și informează cum afectează sănătatea impurităţile și particulele străine, care au ajuns în apă. Astfel, nu e de mirare că, după liceu, majoritatea elevilor din Ștefănești se văd studenţi la facultăţi de IT sau economie, unde sunt indispensabile cunoștinţele de computer.

Ana-Maria Veverița

reporteră „Obiectiv European”

Articol realizat de Asociaţia Presei Independente (API) cu suportul financiar al National Endowment for Democracy (NED). Citiţi „Obiectiv European” pe pagina web www.api.md

Citește mai departe
Advertisement

Important

Teatrul din Cahul și Sala cu Orgă sunt readuse la viaţă cu ajutorul financiar al României

Statul român a oferit Republicii Moldova zeci de milioane de euro pentru diverse proiecte sociale. Partea leului, peste 26 de milioane, s-a dus în reabilitarea a circa 920 de grădinițe din diverse localități. Dar acestea nu sunt singurele domenii care se bucură de sprijinul României. Astfel, alte 1,8 milioane de euro vor merge pentru construcția unui nou sediu al Teatrului „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, precum și pentru renovarea Sălii cu Orgă din Chișinău. Lucrările sunt în toi, iar peste un an aceste instituții culturale își vor putea deschide ușile pentru public. 

Era o zi cam posomorâtă la Cahul. În zare, spre malul Prutului, se vedea cum soarele încerca să străbată ceața ce voia să-și așeze perdeaua peste capitala Sudului. În parcul din oraș au ieșit părinții cu picii lor ca să mai zburde, iar cei mai curioși priveau atent firele verzi de iarbă și le analizau printre degețele. Liniștea din parc era spartă însă de bocănituri surde. Zgomotul venea din partea stânga a parcului. Acolo, după gardul ce împrejmuia un fundament de clădire, vreo zece muncitori lucrau cu capetele aplecate. Le ridicau puțin doar când dădeau binețe, și le răspundeau șoptit: „Dă,  Doamne!”, atunci când munca lor era întreruptă cu îndemnul „Doamne Ajută!”. Erau tocmai muncitorii care lucrează la edificarea noului sediu al Teatrului din Cahul.

 Teatrul din Cahul va avea un nou sediu graţie sprijinului de 800 de mii de euro, oferit de Guvernul României. Alţi 400 de mii de euro au fost alocaţi din Bugetul Republicii Moldova. Cahulenii abia așteaptă încheierea lucrărilor: înainte de toate, pentru că noul teatru, amplasat în centrul vechi al orașului, se va înscrie printre atracţiile turistice și culturale ale urbei; apoi, pentru că ard de nerăbdare să-i inunde sălile, ca pe timpuri.

Spectacole pe scena… fostei judecătorii

„Am început construcția exact cu un an în urmă. Vedeți cât s-a muncit?”, ne spune mândru de efortul echipei sale Gheorghe Lebschi, care este șef de șantier. „La început a fost foarte mult de lucru, mai ales fundamentul a necesitat mult efort, căci s-au săpat opt metri adâncime în pământ. Acum, deoarece se încălzește afară, ne vom mișca mult mai repede. Peste un an și jumătate sperăm să finisăm”, adaugă muncitorul, în timp ce privește cu optimism la câteva plăci de beton ce urmează să fie ridicate cu macaraua.

Noua clădire a Teatrului „B. P. Hasdeu” din Cahul este ridicată pe locul unde s-a aflat vechiul sediu al instituției, care a funcționat aici până la sfârșitul anilor ’90. Dar, într-o bună zi, trupa a fost alungată de acolo: au făcut-o… fisurile mari ce au apărut în pereți, vechiul edificiu, cu o istorie bogată în spate, datând încă din perioada interbelică. Ca o soluție temporară, actorii s-au aciuat în clădirea fostei judecătorii a raionului, veche și ea, însă actorii au cârpit-o pentru a putea lucra. „Din două săli de ședințe am făcut o sală de spectacole cu o capacitate de o sută de locuri. Când sunt mai mulți spectatori, punem scaune suplimentare”, ne spune Gheorghe Mândru, directorului Teatrului.

  Peste un an, Teatrul din Cahul va avea casă nouă, o clădire modernă și spaţioasă. Foto: Lilia Zaharia


Clădire nouă în Centrul vechi

Așadar, condițiile „de teatru” sunt mai mult improvizate. Până și cabinele unde actorii își schimbă costumele și își încălzesc vocile sunt ca niște cămăruțe. În schimb, aici domnește bunăvoința, toată lumea simțindu-se ca în familie. „Mai ales că toți abia așteaptă să se mute în noul teatru, care va fi spațios”, adaugă directorul trupei cahulene.

„Este un loc frumos, alături de parc și biserică, și cred că va fi iubit de oameni. Cândva în această zonă era și un teatru de vară, veneam aici, îi aduceam și pe copii. Erau vremuri interesante, deoarece actorii se schimbau: ai noști făceau turnee în alte orașe, dar aici veneau artiști străini”, își deapănă amintirile mătușa Galina Jdanova.

Sala cu Orgă e în schele, iar Orga va pleca pentru restaurare în România

Și Sala cu Orgă din Chișinău este în schele, ea fiind cea de-a doua instituție de cultură ce va fi renovată cu sprijinul statului român. Clădirea, care este inclusă în patrimoniul arhitectural al orașului, are aproape o sută de ani. Înainte de anii ’70 ai secolului 20, aici se afla Banca orășenească. Ulterior însă, datorită amplasării centrale și pereților groși, care ofereau o izolare fonică potrivită pentru o sală de concerte, edificiul a fost transformat în astăzi binecunoscuta Sală cu Orgă, o adevărată perlă a capitalei.

Pentru reabilitarea acestei clădiri-unicat, Guvernul de la București a donat un milion de euro. În prezent, din acești bani, este restaurat demisolul clădirii, este consolidat fundamentul ei, este renovată fațada și reparat acoperișul, lucrările în cauză făcând parte din prima etapă a modernizării. „După încheierea acestora, va fi reparată și modernizată și sala de concerte. Deja am convenit ca Orga, instrumentul propriu-zis, care este cea mai mare bogăție a acestei clădiri, să fie dezasamblată. O parte din ea va fi dusă în România pentru a fi restaurată”, spune directoarea instituției, Larisa Zubcu.

 Pentru că Sala cu Orgă este în reparaţii, melomanii sunt așteptaţi în incinta Muzeului de Artă din Chișinău pentru a vedea spectacolele. Foto: Lilia Zaharia

Artiștii abia așteaptă să revină „acasă”

Ea speră că toate lucrările să fie finisate în maximum un an de zile, iar artiștii să se întoarcă „acasă” ca să muncească. „Spun „acasă”, deoarece acum suntem împrăștiați. Repetițiile le facem în incinta Colegiului de muzică „Ștefan Neaga”, iar spectacolele au loc în clădirea Muzeului Național de Artă. Și este greu să muncim așa, inclusiv pe motiv că, dacă nu ai sala ta, nu poți aduce niciun artist străin…”, adaugă Larisa Zubcu.

Lucrările de restaurare a Sălii cu Orgă sunt efectuate de aceeași companie, care acum câțiva ani a renovat Cetatea Sorocii. În cazul acesteia, și autoritățile publice locale, și donatorii au apreciat modul în care au decurs lucrările și acuratețea executării. Sunt niște detalii care vin să le inspire optimism atât echipei Sălii cu Orgă, cât și publicului obișnuit să meargă la concertele care se țin, de obicei, în această clădire specială.

 Lilia Zaharia, reporteră „Obiectiv European” 

Articol realizat de Asociaţia Presei Independente (API) cu suportul financiar al National Endowment for Democracy (NED). Citiţi „Obiectiv European” pe http://api.md/page/ro-obiectiv-european-99

Citește mai departe

Obiectiv European

Norvegia: Deținuții care nu se mai întorc în închisori

Recent, în suplimentul „Obiectiv European” s-a relatat despre modul în care se implică Norvegia în îmbunătățirea condițiilor de detenție din penitenciarele din Republica Moldova, pentru a le apropia de standardele europene. Drept exemplu, am adus sectorul de tip deschis al Penitenciarului de femei de la Rusca, reabilitat recent din banii donați de această țară scandinavă. Astăzi, ne-am propus să aflăm ce face Norvegia cu propriii deținuți și ce politici de reintegrare a acestora în societate dezvoltă.

Bastoy, închisoarea unde deținuții vopsesc, gătesc și cultivă

Pe insula Bastoy, la sud de Oslo, se află cea mai mare închisoare cu regim deschis din Norvegia. Este ca într-un sat obișnuit: fără ziduri de beton, fără sârmă ghimpată sau oameni înarmați. Deținuții (vârsta medie 40 de ani, diferite infracțiuni la activ) își execută aici doar ultima perioadă a sentinței, de un an și jumătate. Nu oricine însă poate ajunge pe Bastoy. Deținutul trebuie să scrie o cerere, în care specifică planurile de viitor și motivația, iar criteriile pentru selecție sunt stricte și transferarea se desfășoară conform listei de așteptare. „Aici, oamenii învață să fie responsabili pentru acțiunile lor”, spune fostul director al închisorii, Arne Kvernvik Nilsen.

Deținuții se trezesc singuri, merg la școală, se plimbă prin pădure, înoată sau privesc televizorul. Deși nu au dreptul la telefoane mobile, dispun de cinci cabine telefonice, notează blogul victorkapra.ro. În ceea ce privește munca propriu-zisă, ei pot alege dintr-o varietate de activități – păstoritul oilor, îngrijirea cailor, cultivarea fructelor și legumelor, asigurarea curățeniei, vopsirea caselor, munca în atelierul de tâmplărie. Pentru aceasta, le este asigurat un venit lunar, din care își cumpără hrană de la un magazin situat pe insulă și pregătesc mesele zilnice. Astfel, sunt convinși autorii acestui concept, deținutul va fi motivat să se schimbe din propria dorință, nu forțat de cineva.

Închisoarea Bastoy, văzută de la înălţime: terenuri agricole, pădure și 80 de clădiri. 

O rată a succesului de 80%

Bineînțeles că cei 115 de deținuți nu sunt pe insulă de capul lor, fiind supravegheați de ofițeri. Însă, ei nu stau închiși în celule, ci locuiesc, câte șase-șapte persoane, în case mobilate și utilate confortabil, cu televizoare și calculatoare. Fiecare deținut are propria cameră, iar bucătăria și baia sunt comune. Ei trebuie să învețe să conviețuiască sub același acoperiș, să gătească împreună și, în definitiv, să trăiască în comunitate. În plus, administrația le pune la dispoziție o clădire specială pentru vizitele membrilor familiei, dar și camere în care sunt permise relațiile conjugale.

Deși această închisoare le oferă celor închiși un stil de viață aproape normal, ei nu pot părăsi insula și nici fi alături de familiile lor. Astfel că, în ultimii 15 ani, au existat, totuși, două tentative de evadare: un deținut a vrut să treacă înot canalul, dar a sfârșit strigând după ajutor, iar altul a încercat să fugă cu o barcă, însă aceasta s-a dovedit a fi spartă și lua apă. Rata de recidivă a deținuților din închisoarea Bastoy este de 16%, comparativ cu media europeană de 70%. Ceea ce înseamnă că peste 80% din deținuți nu mai săvârșesc infracțiuni după eliberare.

Modelul Bastoy, preluat de România

Practica norvegiană a fost preluată și de România. Și aici, 115 persoane, aflate în ultimul an de detenție în penitenciarele din toată țara, s-au oferit voluntare pentru a ajuta la construcția unui sat turistic, Tătaru. Timp de trei luni, opt ore pe zi, deținuții au reușit să ridice un centru de meșteșugărit. Seara aveau liber, iar noaptea și-o petreceau în penitenciarul Chilia Nouă, aflat la câțiva kilometri. La sfârșitul stagiului deținuții sunt evaluați și cei care dovedesc că au dobândit cunoștințe în construcții (instalații, zidărie, dulgherie) primesc un certificat ca „finisori case”. Dacă respectă regulile, cât timp muncesc la Tătaru, primesc o reducere a pedepsei cu 20 de zile.

Chiar și în aceste condiții, România luptă cu problema penitenciarelor aglomerate. Conform datelor Administrației Naționale a Penitenciarelor din această țară, gradul de ocupare a închisorilor este de 145%, în medie, deși poate depăși și 200%.

Prima casă ecologică și tradiţională, construită de deţinuţi în România la îndrumarea unor meșteri locali. Sursă: victorkapra.ro

Ce se întâmplă la noi?

„În Republica Moldova, activitățile în folosul comunității sunt prestate de persoanele condamnate la munci neremunerate (de obicei, salubrizarea străzilor, repararea unor sectoare a orașului). Iar  deținuții nu sunt obligați să o facă. Dacă, totuși, aceștia doresc să presteze astfel de servicii, ei sunt remunerați și beneficiază de o reducere a perioadei de detenție, în funcție de timpul investit”, ne-a relatat Angela Oteanu, fosta șefă a Direcției Resurse Umane din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Conform spuselor sale, persoanele care se află în ultima jumătate de an de detenție sunt încadrate în procesul de resocializare.

Astfel, de dimineață, deținuții pot munci în ateliere auto, în zidărie sau tâmplărie, iar seara se întorc în penitenciar. Din banii câștigați, li se oferă aproximativ 30%, restul revenind închisorii. În plus, pe durata detenției, ei pot urma diverse cursuri în închisori, de la sculptor în lemn până la electrician sau mecanic auto. Dacă dau dovadă de sârguință, pot primi și un certificat în meseria dată. Astfel, deținuții de la Cricova știu să taie piatra de calcar; cei de la Leova și Taraclia sunt încadrați la munci agricole, iar cei de la Pruncul muncesc în ateliere de manufactură sau sculptează în lemn.

Potrivit lui Stanislav Cebotari, psiholog în cadrul sistemului penitenciar, munca în folosul comunității îi ajută pe cei privați de libertate să se integreze mai bine în societate și scade riscul ca ei să mai comită infracțiuni după eliberare. Tot el afirmă, însă, că la noi nu se obișnuiește ca deținuții să-și prepare singuri mâncarea, una dintre cauze fiind lipsa condițiilor și a bucătăriilor. „Se întâmplă foarte rar, doar înainte de Crăciun sau înainte de Paști, ca un grup de deținuți să gătească pentru ceilalți”.

În Norvegia, condamnaţii muncesc, merg la școală și înţeleg importanţa libertăţii. În România, cu ajutorul lor a fost construit un sat tradiţional. În Moldova, deţinuţii nu sunt obligaţi să muncească, însă pot lucra în folosul comunităţii pentru a-și reduce din detenţie. Totuși, această perioadă nu este inclusă în vechimea totală de muncă a condamnatului, nu e înregistrată în carnetul de muncă. 

Liliana Botnariuc, studentă la Școala de Studii Avansate în Jurnalism

Articol realizat de Asociaţia Presei Independente (API) cu suportul financiar al National Endowment for Democracy (NED). Citiţi „Obiectiv European” pe http://api.md/page/ro-obiectiv-european-99

Citește mai departe

Important

Ciclist în Europa și… la Chișinău

Statisticile arată că, în orașele europene, tot mai multă lume renunță la mașină în favoarea bicicletei. Copenhaga, Amsterdam sau Strasbourg sunt campioane la acest capitol. Răstimp, la Chișinău, cei care optează pentru biciclete se confruntă cu probleme, cele mai mari fiind lipsa pistelor și străzile blocate de automobile. 

Copenhaga, orașul cicliștilor

În 2015, Copenhaga a fost declarat cel mai prietenos oraș din lume față de biciclete,  detronând Amsterdamul, potrivit Copenhagenize Index. Dintre locuitorii capitalei daneze, 56% folosesc zilnic bicicleta pentru a se deplasa la serviciu/studii, 20% – transportul în comun și doar 14% utilizează mașina. Astfel, numărul celor care preferă bicicleta este de patru ori mai mare decât al celor care merg cu mașina.

Potrivit site-ului oficial al țării, bicicleta este un element vital firesc al orașului Copenhaga, dar și al întregii Danemarce, de mai bine de un secol. Prima pistă a fost amenajată aici în 1892. De-a lungul anilor, autoritățile au îmbunătățit continuu infrastructura pentru cicliști – au creat piste pe carosabil și pe trotuar, au amplasat indicatoare rutiere și au amenajat parcări speciale pentru biciclete. Astăzi, în oraș, există peste 400 de km de piste pentru biciclete și un pod cu două sensuri doar pentru cicliști.

Cyclists await to continue their trip in Copenhagen. 20AUG09 [1SEPTEMBER2014 TRAVEL POST MAGAZINE] –ONE TIME USE ONLY–

Imagine obișnuită pentru Copenhaga. Sursa: VisitDenmark

● În ţara noastră, cel mai mare număr de biciclete este concentrat în zonele rurale și în orașele mici. Conform unui sondaj realizat de Magenta, 33% de moldoveni au cel puţin o bicicletă în familie. În majoritatea cazurilor este vorba, mai degrabă, de o bicicletă pentru copii. 67% nu au nicio bicicletă. 

Cel mai ieftin și mai convenabil mijloc de transport

Corneliu Tiulenev, un moldovean care trăiește în Danemarca, deține patru biciclete. „Am vândut mașina și am cumpărat biciclete. Ieftin, sănătos și practic”, spune el.

Alina Răcilă, o  con-cetățeană de-a noastră stabilită la Copenhaga, spune că, după ce a descoperit impresionanta infrastructură a drumurilor din oraș, a urcat rapid pe două roți. „Atunci când ne-am mutat în Danemarca, nu știam să merg pe bicicletă. Dar am înțeles că trebuie să învăț acest lucru, deoarece aici, mai ales în orașele mari, bicicleta este cel mai ieftin și cel mai convenabil mijloc de transport. Urcăm pe bicicletă nu doar pentru a ajunge la magazin, școală, serviciu, dar și pentru a ne transporta copii, pentru a livra pizza, ziare, scrisori”, povestește Alina.

Chișinăul încă prezintă un pericol pentru cicliști

La un pol opus capitalei daneze, la Chișinău, cicliștii se confruntă cu probleme care nu le permit să se simtă în siguranță atunci când pornesc la drum. Cea mai mare provocare este lipsa pistelor, iar acolo unde există câteva marcaje galbene, trasate haotic, acestea se termină brusc sau sunt blocate de mașini parcate neregulamentar.

În ultimii ani, autoritățile s-au apucat, în câteva rânduri, să creeze piste pentru cicliști. În 2015, primarul Dorin Chirtoacă a dat dispoziție ca în fiecare sector din capitală să fie identificată o stradă, unde să fie trasată câte o pistă pentru bicicliști – însă ideea a rămas doar pe hârtie. În anul 2016, în Piața Marii Adunări Naționale, a apărut o bandă pavată în culoare roz, care să delimiteze pista de biciclete din acea zonă. Dar banda era strâmbă, iar internauții s-au amuzat copios pe seama asta. Iar majoritatea cicliștilor spun că nu își riscă viața pentru a se deplasa prin Chișinău…

● În satele moldovenești bicicletele sunt utilizate ca mijloc de transport, pentru deplasarea zilnică. 28% dintre respondenţi afirmă că merg cu bicicleta zilnic, 16% – de două-trei ori pe săptămână, iar 25% nu utilizează bicicleta deloc. Cel mai puţin circulă cu bicicleta respondenţii în vârstă de 51-60 de ani.

La Amsterdam, pistele niciodată nu se intersectează cu mașinile…

Bloggera Oxana Greadcenco, stabilită în Olanda, obișnuia să meargă cu bicicleta și atunci când locuia la Chișinău, doar că acest lucru era mai mult stres decât plăcere. „Era o adevărată aventură, de aceea, preferam să ies cu bicicleta mai mult noaptea, când străzile erau libere. Am fost accidentată și înjurată în trafic nu o dată, și asta pentru că pe străzile noastre bicicliștii sunt considerați drept niște adolescenți rebeli care au ieșit să se plimbe cu bicicleta unde nu trebuie…”, spune Oxana. Iar la Amsterdam, menționează ea în context și ca soluție, pistele niciodată nu se intersectează cu mașinile, ceea ce te face să te simți în mare siguranță…

Ana-Maria Popovici, lectoră la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, a găsit soluția pentru a practica sportul preferat în siguranță – drumurile de țară și dealurile pitorești. „În Chișinău este greu să te deplasezi cu bicicleta, căci îți pui viața în pericol. Aș putea renunța la transportul public, doar dacă liniile galbene, pe care autoritățile publice locale le numesc ,,piste”, s-ar transforma în adevărate piste pentru bicicliști”.

Ana-Maria Popovici, pe dealurile Moldovei. Foto: arhiva personală

Din păcate, nu este clar când și dacă acest lucru se va întâmpla. Potrivit ÎM „Regia exploatare a drumurilor și podurilor” („Exdrupo”), în ultimii trei ani nu au fost executate lucrări de aplicare a marcajului rutier de delimitare a pistelor pentru bicicliști. „Totodată, menționăm că nu dispunem de informații referitoare la lucrările planificate la acest capitol pentru anul 2017”, ne-a declarat Dorin Ciornîi, reprezentant „Exdrupo”.

Mariana Matcovschi, Studentă la Școala de Studii Avansate în Jurnalism

Articol realizat de Asociaţia Presei Independente (API) cu suportul financiar al National Endowment for Democracy (NED). Citiţi „Obiectiv European” aici

Citește mai departe

Ultimile Știri

Important6 ore în urmă

Barajul Stânca – Costești, consolidat printr-un proiect european de peste nouă milioane euro

Barajul de la Stânca – Costești, construit pe râul Prut, la frontiera dintre România și Republica Moldova, a fost consolidat...

Externe8 ore în urmă

Un banc de la Vladimir Putin

Preşedintele rus Vladimir Putin, care a participat joi la reuniunea experților “Clubului Valdai”, desfășurată la Soci, a avut o reacţie...

Externe8 ore în urmă

Meteorolog român: vreme frumoasă în noiembrie, ger încă din luna decembrie

Meteorologii români avertizează că vremea geroasă va fi înregistrată încă din luna decembrie, iar temperaturi de până la -30 de grade...

Externe8 ore în urmă

Țigări contrafăcute, în valoare de 1,6 mil. euro, confiscate în Portul Constanța. Containerul a circulat pe ruta RM— Turcia — România

Garda de Coastă din românia a descoperit joi, în urma verificării unui container în Portul Constanța Sud, peste 730.000 de...

Important1 zi în urmă

Curtea Constituţională: Preşedintele Parlamentului sau premierul vor semna decretul de numire a ministrului Apărării

Curtea Constituțională a constatat astăzi că refuzul deliberat al președintelui de numire a candidaturii propuse repetat pentru funcția de ministru...

Social1 zi în urmă

Votat! Circa 65.000 de persoane vor primi pensii mai mari din 1 noiembrie

Aproape 65.000 de cetățeni care s-au pensionat în perioada 2009 – 2011 vor ridica pensii mai mari din 1 noiembrie....

Social1 zi în urmă

Ambasada României în R.Moldova organizează acţiuni dedicate marcării Zilei Armatei Române

Ambasada României în Republica Moldova organizează, în zilele de 23 – 26 octombrie, o serie de manifestări dedicate marcării Zilei...

Advertisement

Opinii