Caietul cu datorii – lista „neagră” a sărăciei

Sărăcia a lansat o practică răspândită în mai multe sate din Republica Moldova. Oameni fără locuri de muncă și bani de-o pâine, cu capetele plecate și cu mișcări timide, neîndemânatice, merg la magazin și iau produse pe datorie. În schimb, aceștia sunt înscriși într-un caiet special, un fel de listă „neagră” a săracilor.

Magazinul – singura distracție din sat

Satul Moșeni, raionul Râșcani, este locul care găzduiește mai puțin de 600 de oameni. Majoritatea tinerilor sunt plecați peste hotare, iar bătrânii își calculează pensiile ce nu le ajung aproape pentru nimic. Satul nu-și alintă locuitorii cu străzi pavate, canalizare, locuri de divertisment, dar nici măcar cu fabrici unde ei ar putea să se angajeze. „Singura noastră distracție a devenit magazinul din centrul satului, unde lumea se adună să cumpere câte ceva, să ia în datorie, să aducă laptele sau să mai schimbe o vorbă. Ce să-i faci dacă aici doar așa te poți distra?”, întreabă zâmbind cu tristețe Maia, elevă în clasa a IX-a. Maia își poartă părul castaniu prins la spate cu un elastic și are o privire limpede și caldă, pe care o coboară cu timiditate atunci când vorbește despre neajunsurile satului în care s-a născut și crescut.

Acest punct, unde se concentrează „distracția” din sat, va fi închis până la sfârșitul anului 2019, pentru că proprietarii au decis să se stabilească cu traiul în Federația Rusă. „Plecăm toți, toată familia. Închidem magazinul și plecăm. Nu cred că ne va fi mai ușor acolo, dar cel puțin copii noștri vor avea un viitor. Într-un sat fără apă, drum și canalizare, nu vine nimeni să investească. De aici lumea doar pleacă”, constată dezamăgit Roman Fedoreț, un bărbat de 35 de ani. El administrează singurul magazin din sat, deschis de către părinții lui, care sunt plecați la Moscova.

Viața pe caiet

Practica vânzării pe datorie („pe caiet”) este populară în satul Moșeni. Aceasta a devenit ca un colac de salvare pentru familiile cu venituri mici. Unii săteni nu-și imaginează cum ar supraviețui dacă proprietarii magazinului ar înceta să mai vândă produse alimentare pe datorie. În caietul „sărăciei”, așa cum îl numește Corina, soția lui Roman, găsești mai mulți tineri decât bătrâni. „Bătrânii primesc lunar pensia, iar tinerii nu-și găsesc loc de muncă luni în șir. Așa și iau produse pe datorie până mama le va trimite bani din Italia sau soțul de la Moscova sau poate mai reușesc să prindă vreo muncă ocazională pe la liderul din sat”, povestește Corina, o tânără de 29 de ani, originară din Chișinău și care a venit în satul de baștină al soțului ei.

În timp ce ea răsfoiește caietul gros cu foi îngălbenite și urme de degete prăfuite amprentate pe copertă, vedem în el scrise cu pixul nume, porecle, cifre și semnături. Femeia face suma tuturor datoriilor adunate timp de un an. „În total sunt 15 mii. Cea mai solicitată este pâinea și detergenții”, spune ea și iese repede afară la fiul ei de doi ani care o strigă. Piciul îi întinde ceșcuța din care a băut compot din fructe proaspete, cu care și-a murdărit dibace maioul alb.

Timp de câteva minute, în magazinul scăldat în semi-întuneric, se aude doar motorul frigiderului care toarce zgomotos. O fetiță stă cuminte și așteaptă revenirea vânzătoarei, ca să-și cumpere niște acadele din cei 10 lei pe care-i mototolește în mâna transpirată. Fata inspiră cu poftă mirosul dulce și proaspăt de biscuiți cu scorțișoară din cutia deschisă dis-de-dimineață. Până revine Corina la tejghea, în magazin intră și un bărbat trecut de 50 de ani, care poartă pe cap un chipiu gri și uzat. Omul cu privirea obosită face înconjurul încăperii mici, saturat de produsele ticsite pe rafturi.

„Pune pe contul meu”

„Prima dată când am văzut cum soacra dădea produse pe datorie și nota numele oamenilor în caiet, m-am uimit. Nu înțelegeam de ce face asta și cum poate avea atâta încredere în oameni, dar, treptat, după câteva săptămâni, am înțeles. Oamenii trăiesc tare greu”, spune Corina, în timp ce soțul îi dă dreptate clătinând rar din cap. Moșenenii nu au venituri suficiente și constante, cât să le ajungă măcar pentru minimul necesar. Astfel, aproape fiecare al doilea sătean ia produse pe datorie. „Nu știu cum se vor descurca după ce vom închide magazinul și punctul de colectare a laptelui, unde mai câștigau un ban sau puteau lua alte produse în schimb”, oftează el și iese din magazin cu băiețelul în brațe.

Corina ia un carnețel și un pix și se îndreaptă spre depozit pentru a vedea ce produse mai trebuie aduse. Între timp, în ușa prinsă cu o frânghie, apare un bărbat de vreo 33 de ani, lat în spate. După mai multe minute de așteptare, în prag apare și Corina. Adrian o salută obosit, îi întinde 20 de lei și-i cere o pâine și un pahar cu cvas rece, pentru a-și potoli setea. „Aaa, deja v-au dat salariul”, îi zâmbește vânzătoarea. Acesta dă afirmativ din cap și suspină. „Offf, măcar vara avem de lucru”, suspină bărbatul și iese la terasă, sorbind hapsân din cvas. Se așază pe scaunul ascuns la umbra unei umbrele mari și urmărește copiii cum se zbenguie în jurul terasei. Picii fac liniște pe uliță doar când mai trece vreo mașină pe acolo și ridică un nor gros și dens de praf.

O femeie trecută de 70 de ani, uscățivă și cu spatele încovoiat de muncă și nevoi intră în magazin. „O pâine, 300 de grame de covrigi și un pachet cu unt. Totul face 46 de lei? Pune totul pe contul meu”, spune femeia. Corina îi întinde produsele, zâmbește trist și scoate din sertar caietul cu datorii…

Sunt jurnalistă din 2015. Dacă la început m-am delectat cu presa tipărită, din 2018 am pășit în lumea presei online. În toată această perioadă am descoperit oameni, locuri și istorii. Toate acestea mi-au arătat că viața e o paletă de culori pe care-mi place să o descriu prin cuvinte și condimentez cu fotografii.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.