In ultima saptamana in presa din Rusia au aparut informatii despre Zona de securitate a conflictului transnistrean.
Si in presa de la Chisinau acest subiect este deseori pomenit in contextul problemelor satelor moldovenesti de peste Nistru si incursiunilor trupelor transnistrene in aceasta zona care ar trebui sa fie libera de orice militari cu exceptia celor din asa-numitele forte de mentinere a pacii. Si totusi aceasta regiune importanta in contextul conflictului transnistrean este cunoscuta opiniei publice mai mult din cauza problemelor satenilor moldoveni cu „vama” si „granicerii” transnistreni, decat in contextul rolului pe care aceasta Zona o are in solutionarea conflictului.
Salutam interesul pe care problemele acestei Zone napastuite le-a trezit noului sef al Misiunii OSCE in Republica Moldova, Ambasadorului Louis O’Neill. Astfel, pe data de 21 august 2006 domnia lui a efectuat o vizita de informare in Zona de Securitate a conflictului transnistrean. Tocmai vizita lui de informare si a fost imediat prezentata de catre mass-media rusa.
Noi vom incerca in acest articol sa prezentam unele aspecte istorice legate de Zona de securitate publicului nostru, dar care, speram, ar putea fi de folos si in procesul de documentare a domnului Ambasador O’Neill.
In primul rand dorim sa-i uram domnului Ambasador un bun venit in Moldova si sa ne exprimam speranta ca stilul sau energic, binecunoscut la el acasa, va contribui la gasirea unor solutii in problema conflictului, inclusiv celor din Zona de securitate. Presa din Moldova, dar si din afara ei este atenta la primii pasi a diplomatului american. Astfel, publicatia rusa "Novai Reghion", preluata de ziarele din Chisinau citeaza afirmatiile domnului O’Neill facute in cadrul vizitei sale in Zona de Securitate a conflictului transitrean. „Seful misiunii OSCE, ambasadorul Louis O’Neill pledeaza pentru reducerea Zonei de Securitate… Citat de agentia "Novai Reghion", O’Neill a explicat propunerea sa prin faptul ca in nordul regiunii practic nu exista posturi de pacificatori si nu au fost inregistrate incidente.” "Novai Reghion" mai spune ca domnului O’Neil i s-a explicat ca din 1992 „numarul posturilor de mentinere a pacii si punctelor de control s-a redus de la 42 la 15”. Publicatia rusa ne mai informeaza ca domnul Ambasador a conchis ca „In asa caz vom putea discuta despre reducerea numarului de posturi si despre ingustarea Zonei de Securitate”, dar acest subiect este unul politic.
Sa facem o incursiune in istorie si sa vedem daca acele conditii care au creat Zona de securitate au suferit modificari si daca o astfel de ingustare a Zonei este favorabila solutionarii trainice a acestui „conflict inghetat”.
Zona de securitate a conflictului transitrean a fost stabilita prin Acordul de incetare a focului semnat intre Republica Moldova si Federatia Rusa in 1992. Negociatorii moldoveni, in frunte cu actualul Ambasador al Republicii Moldova in SUA, domnul Nicolae Chirtoaca, au depus pe atunci eforturi enorme sa stabileasca o Zona de securitate cat mai larga si au avut motive cat se poate de intemeiate sa o faca. Noi credem ca aceste motive sunt si mai pertinente in ziua de azi, cand Republica Moldova intelege ca asa-zisele forte de mentinere a pacii actualmente dislocate in regiune au servit drept un paravan pentru intarirea regimului lui Smirnov.
Aceste motive se bazau pe ideea ca in Zona de securitate nu se pot afla alte trupe decat cele permise prin acordul din 1992, adica asa-zisele forte de mentinere a pacii. Pe scurt argumentele in stabilirea unei astfel de Zone sunt:
A)Curatirea zonei de conflict
B) Indepartarea trupelor militare de populatia civila
C) Indepartarea partilor in conflict
D) Pentru Chisinau – castigarea unui timp de raspuns militar adecvat in cazul unor noi provocari militare.
Reiesind din faptul ca de-a lungul activitatii sale, din 1992 pana azi, fortele de mentinere a pacii nu au oprit dislocarea ilegala a trupelor transnistrene in Zona, unica optiune care i-a ramas Republicii Moldova este sa-si apere interesele nationale prin intermediul unor procese si institutii democratice – prin efectul celor trei D – Demilitarizare si Democratizare. Chisinaul, de asemenea, a invatat ca nu poate astepta dreptate din partea unor forte militare „pacificatoare” care de fapt apara si intaresc regimul totalitar transnistrean si slujesc drept paravan fortelor transitrene si aparatului lor represiv. Inlocuirea lor cu forte internationale care vin din societati democratice si respecta principiile de drept a devenit un element imperativ in eliminarea unuia din pilonii regimului represiv al lui Smirnov.
Elementele care ar trebui sa asiste Republica Moldova in racordarea intereselor sale cu cele occidentale, inclusiv cele ale UE si SUA sunt:
1. Solutionarea conflictului transnistrean prin mecanisme international recunoscute si democratice.
2. Mecanismele noi presupun inlocuirea asa-ziselor forte de mentinere a pacii (FMP) actuale cu niste FMP internationale.
3. Pentru aceasta trebuie ca UE si SUA sa receptioneze nu doar o declaratie de intentii, dar o propunere motivata care sa cuprinda:
a) Exemple concrete a ineficientei contingentului actual al fortelor de mentinere a pacii – asemenea exemple exista in abundenta. Dar UE si SUA trebuie sa inteleaga ca Zona de securitate a fost creata pentru ca sa nu permita dislocarea unor contingente armate, de orice fel, pe spatiul Zonei. Trupele transnistrene, in special cele din aparatul lor de represiune, insa, au intrat in aceasta Zona si se afla acolo si acum, indeplinind inclusiv si functii de intimidare a populatiei.
b) Exemple a multiplelor incalcari facute de catre paramilitarii transnistreni in Zona de Securitate. Dar trebuie sa le mentionam UE si SUA ca asemenea incalcari, inclusiv a drepturilor omului, pot fi observate doar intr-o Zona actuala, larga, de securitate. In una ingustata liderii transnistreni ar avea maini libere.
c) Schema noului mecanism de pacificare cu elemente procentuale ale statelor-participante, functiile elementului de pacificare si alte elemente relevante.
d) Zona de securitate isi va pierde rostul doar cu schimbarea FMP si implementarea criteriilor celor 3D.
Capeteniile militare de la Tiraspol se jeluie de mult in cadrul Comisei Unificate de Control (CUC) care monitorizeaza Zona de securitate si activitatea fortelor de mentinere a pacii, ca aceasta zona, asa cum a fost negociata de la bun inceput, este „prea larga” si ii limiteaza in apropierea lor de pozitii strategice, adica mai aproape de Nistru. Ne intrebam ce fel de pozitii strategice ar fi acelea si pentru ce scop trupele transnistrene de orice fel ar avea nevoie de asemenea pozitii.
Noi credem ca Zona de securitate in forma ei originala este un argument care demonstreaza clar ineficienta asa-numitelor forte de mentinere a pacii conduse de comandament rusesc. O modificare a Zonei de securitate le-ar permite trupelor transnistrene sa fie dislocate nestingherit oriunde ar dori liderii lor si sa desfasoare activitati care au putin comun cu procesele democratice ori solutionarea conflictului. Nu trebuie sa uitam ca aceasta propunere de ingustare a Zonei a fost facuta tocmai acum, inainte de referendumul lui Smirnov – o perioada in care mai multe publicatii raporteaza despre intimidarile populatiei din regiune, inclusiv de catre trupele paramilitare supuse liderului de la Tiraspol.
Pe de alta parte ingustarea acestei Zone ar demonstra eficienta mecanismului de pacificare rus, ceea ce nu este adevarat si ar lasa Chisinaul, UE sau SUA fara probe de ineficienta a trupelor actuale.
In afara de argumentele de ordin umanitar Zona de securitate in forma ei actuala mai are si un rol militar important. Ea a ramas, de fapt, o bariera minima, chiar daca mai putin eficienta, in calea unor provocari de ordin militar care ar putea fi aranjate cu scopul de a demonstra necesitatea fortelor „de pacificare” actuale.
Existenta unei Zone largite, de asemenea, ajuta Moldova sa-si asigure macar partial securitatea sa din punct de vedere militar. Cu o forta militara transnistreana comparabila sau chiar mai mare si mai bine pregatita decat cea a Chisinaului o Zona de securitate larga ne lasa un timp mai mare de raspuns.
Deci, credem ca daca interesul nostru este de a inlocui „fortele de mentinere a pacii” (FMP) rusesti cu unele adevarate fie militare sau non-militare, reducerea Zonei de Securitate nu poate contribui la o astfel de schimbare. Pin ingustarea Zonei de securitate atat Republica Moldova, ba poate chiar si Occidentul, figurat vorbind „isi taie craca de sub picioare”, adica elimina toate argumentele de ineficenta a FMP rusesti si permit transnistrenilor acces nestingherit oriunde doresc ei. Astfel, fara o Zona de securitate mai larga unde trupele transnistrene nu au drept sa intre se pierde si argumentul ineficientei FMP rusesti. Deci, Comisiei Unificate de Control trebuie sa-i fie permis sa-si continue presiunile asupra Tiraspolului si Rusiei pana la venirea fortelor internationale si abrogarea acordului din 1992.
Din ultimele declaratii al noului Ambasador OSCE am putea presupune ca in cadrul Misiunii OSCE in Moldova mai circula ideea implementarii unor masuri de sporire a increderii, care au fost atat de mult criticate de analistii moldoveni, dar si de cei straini. Este binecunoscut faptul ca in cadrul organizatiilor internationale se promoveaza mostenirea ideilor si cunostintelor (in engleza – institutional knowledge). Dar speram ca nu este asa si Ambasadorul O’Neill isi va crea impresiile proprii. Credem ca in mostenire trebuie sa ramana doar ideile bune, iar cele care au fost criticate si s-au dovedit a fi inaceptabile sa fie lasate deoparte.
Sa vedem insa daca ideile de ingustare a Zonei de securitate sugerate domnului Ambasador ar putea avea si o alta argumentare decat cea descrisa mai sus – cu alte cuvinte daca ingustarea Zonei de securitate ar putea fi folosita in sensul schimbarii trupelor actuale cu trupe adevarate de mentinere a pacii.
Am putea, deci, presupune ca declaratiile noului Ambasador, care depasesc, totusi, cadrul unei vizite de informare, reflecta viziunile anumitor factori de decizie din cancelariile occidentale care au crezut ca politica cea mai buna vis-a-vis de Rusia este cea de actiuni mici, pas-cu-pas, care sa o deranjeze dar sa nu o nu enerveze definitiv. Insa noi nu credem ca inlocuirea FMP ruse prin metoda pas-cu-pas e posibila. Reducerea Zonei de Securitate ii convine Rusiei si implicit Tiraspolului, le dezleaga mainile acolo si faptul ca cineva i-a sugerat o astfel de reducere domnului O’Neill in cadrul vizitei lui de informare demonstreaza tocmai acest fapt.
Daca se mizeaza pe faptul ca lipsa incidentelor da motiv de inlocuire a FMP cu o forta non-militara occidentala, atunci de ce a fost pomenit argumentul cu reducerea Zonei de securitate – credem ca el nu era necesar. Trebuie sa intelegem ca Federatia Rusa nu va accepta o transformare partiala a FMP fara un control de partea sa. Ideea ingustarii Zonei de securitate, deci, nu are relevanta pentru un asemenea schimb de FMP si de fapt contrazice argumentele de mai sus. Credem ca nu este nevoie de redus Zona de Securitate pentru a schimba fortele ruse. Din contra, este imperativ sa se utilizeze si in continuare argumentul ineficientei lor in actuala zona larga si in consecinta sa se ceara si in continuare inlocuirea FMP actuale. O inlocuire pas cu pas nu va reusi, in primul rand pentru ca rusii nu trebuie subestimati. Ei vor fi capabili sa opreasca o asemenea evolutie intr-un moment prielnic lor si sa creeze un nou staus-quo pe care sa-l prezinte drept progres pentru inca un deceniu de negocieri inutile.
Insa daca politica schimbarilor pas-cu-pas este doar o teorie a noastra, o dorinta de a-i vedea pe partenerii nostri mai abili, atunci il sustinem pe domnul Ambasador O’Neill in cautarea unor solutii adecvate pentru solutionarea conflictului transnistrean si speram ca ideile preentate de noi mai sus ii vor fi de folos atat dumnealui cat si tuturor celor implicati in solutionarea acestui conflict inghetat de prea mult timp.
// Romanian Global News
