De Gheorghe CALAMANCIUC/ Chișinău — Astă-noapte am avut un vis cu spaime: din umbre clătinătoare şi zdrumicate pe la margini, se încropise imaginea unui negru năsos, cu o şuierătoare-ntre buzele groase, înfruntând haiduceşte un cordon de poliţişti. Mi-a fulguit de câteva ori şi imaginea bleagă a lui Laguta, această căţeluşă simpatică şi docilă a lui Voronin care scheaună mai abitir în stradă de când dictatorul a pierdut puterea. Scheuna şi pe timpul dictaturii aceluia, dar numai în faţa Primăriei tânărului edil D. Chirtoacă.
Mă trezii transpirat. Era, fără îndoială, bărbatul de culoare pe care-l arătase cu o seară înainte o televiziune de-a noastră fluierând în faţa Ministerului de Externe. Îmi aminteam şi de dialogul stupid dintre acesta şi viceministrul acestui minister, care ieşise la protestatar [John Onoje], mustrându-l că pute. La care negrul îi răspunse, într-o română prea desăvârşită pentru gubernia R. Moldova, care-i acordase cetăţenie, că vicele e un rasist şi că el protestează în numele poporului R. Moldova, pe care Rusia vrea să-l ţină şi-n continuare sub călcâi.
Omul de culoare a fost unicul moldovean democrat care ieşise-n ziua ceea să protesteze împotriva sosirii ministrului de Externe al Kremlinului într-o vizită la noi! Pe când la acea oră, preşedintele unicului partid cu vederi unioniste din Alianţa de guvernare îşi serba a treia zi aniversarea, ciocnind paharele cu partenerii de guvernare care veneau să-l felicite. Negrul a fost şi-n ziua sosirii ministrului rus tot unicul protestatar care cerea evacuarea armatei a 14-a de pe teritoriul Transnistriei (o mai socoate a R.Moldova?). Mai cerea şi altele, dar nu prinsei cu auzul meu demodat. Bravo, PL! Unde ţi-e tineretul tău bătăios, bolnav de patriotism şi însetat de independenţă veritabilă? Ori numai în ajunul alegerilor îi crapă rânza răbdării? Bravo, Alianţă Democratică! Îţi dai sufletul tu în aceste zile, dar de ce nu-ţi ridici de pe acum baricadele, pentru că, dacă ai fost impotentă să găseşti în doi ani o soluţie pentru alegerea lui Lupu preşedinte, dacă ai ratat aşa de ruşinos un referendum, de ce nu-ţi inviţi electoratul revoluţionar în stradă să-i susţină moldoveanului de culoare pledoariile – doar te apropii de alte alegeri, nu? Bravo, patrioţi tineri ai Basarabiei! Aţi demonstrat cu brio că puteţi arunca pietre, de ce n-aţi ieşit să aruncaţi barem nişte ouă clocite în ministrul kremlinist, care ne-a venit să prelungească un tratat care îi umileşte până la sânge pe trăitorii acestei gubernii?
În clipele ce urmară după secvenţele televizate despre care vă spun, mi-am dorit sincer, ba chiar sincer de tot, să fiu eu în locul acelui negru venit în negreaţa noastră despotică ancestrală ce se cheamă lipsă de demnitate. Curajosul analist politic Oazu Nantoi, care ar fi capabil să conducă această ţărişoară mult mai luminat decât tot neamul lupilor, dodonilor şi greceanilor, are perfectă dreptate când afirmă că hârtia ceea cu angajamentele Rusiei vizând respectarea integrităţii statului nostru e o ficţiune greţoasă, care nu-i bună nici de pus în cui undeva.
M-au mirat raţionamentele puerile ale viceministrului nostru privind protestul negrului moldovean: omul de culoare cu cetăţenia noastră a fost pus la cale de cineva să iasă în stradă? E foarte posibil, şi ce-i din asta? Unde ai mai auzit, d-ta, dle vice, în vreo ţară, în vreun veac să iasă protestatari în stradă fără să fie sfătuiţi, îndemnaţi de cineva? Acel cineva a fost şi a rămas creierul bun sau distructiv al unei colectivităţi ce vrea ea însăşi să mănânce mai bine ori s-o facă pe alta să flămânzească. Tragic e, dlor sus-puşi democraţi, că voi nu sunteţi capabili (sau nu vreţi intenţionat s-o faceţi) să-i îndemnaţi pe moldovenii voştri albi să iasă-n stradă, protestând când ursul alb vine pe piciorul nostru de plai să ne dicteze vrerea, să ne calce cu labele murdare prosoapele de la icoane.
Cred, măi oameni buni, că e mai bine să fii negru, pe dinăuntru fiind alb nobil, şi cu totul dezolant e să fii alb, pe dinăuntru fiind negru putregăios. Sau, şi mai rău, roşu leninist, hidoşenia din creierul nostru, care pute cel mai tare şi cu care aceste ultimele două generaţii se vor duce în mormânt.
