Interviu cu Nicu Popescu, student la Institutul de Stat de Relatii Internationale din Moscova
FLUX: Ce inseamna sa faci studii la Moscova?
Nicu Popescu: Am ajuns acolo dupa ce am absolvit Liceul "Gh. Asachi". Dar, pentru a fi acceptat la MGIMO, a fost nevoie de cateva luni de "alergatura" cu mult inaintea bacului. Fiind ne-cetatean al Rusiei, e ceva mai complicat sa obtii o bursa de studii acolo, dar a meritat efortul, stiindu-se ca scoala rusa de diplomatie este una foarte valoroasa. Exista toate conditiile pentru a avea acces la informatia de care ai nevoie in procesul de studii, si profesori foarte eruditi, chiar renumiti.
FLUX: Cum trateaza mass-media rusesti R. Moldova?
N. P. In mare, mijloacele rusesti se rezuma la citarea stirilor difuzate de agentiile de presa, neavantandu-se in comentarii si nu prea patrunzand in realitatile de la noi. O buna parte a relatarilor despre Moldova sunt legate, bineinteles, de problema transnistreana, si acestea nu ne sunt prea favorabile, adesea exprimand punctul de vedere al conducerii de la Tiraspol. Sintagma de "republica autoproclamata", practic, nu se utilizeaza nici la TV, nici in ziare. E de remarcat ca pozitia oficiala a Rusiei este mult mai corecta si mai rezervata, reiesind din constientizarea pericolului separatismului. Or, numerosi "analisti", mai ales din ziarele de stanga sau de extrema dreapta, nu prea isi bat capul de bunul-simt si de dreptul international, atunci cand vorbesc de "oprimatul si marginalizatul popor transnistrean". Cu regret, am constatat ca se mai alimenteaza mitul "ultra-nationalismului si intolerantei" moldovenilor care oprima minoritatile nationale din republica, aceasta avand un anumit impact asupra imaginii noastre, agravate si de miile de concetateni care au impanzit santierele si pietele Moscovei.
FLUX: S-a conturat o generatie noua de politicieni la noi?
N. P.: Eu as imparti clasa noastra politica in cateva categorii. Prima – vechea nomenclatura, adaptata la noile realitati si, pentru moment, cu o influenta destul de mare asupra proceselor politice din republica, desi mai mica decat acum 3-4 ani. As vrea sa remarc ca evolutia spre democratie a acestei generatii de politicieni a fost mai putin vizibila decat in fostele tari-membre ale Tratatului de la Varsovia (cu exceptia URSS), dar mult mai importanta decat in tarile CSI. Or, chiar si in conditiile unui prelungit "razboi" dintre parlament si presedintie, pare inimaginabil ca aceste ostilitati sa treaca in asalturi ale parlamentului cu tancuri, dizolvari neconstitutionale ale puterii legislative ori inlocuirea portretelor lui Lenin cu cele ale diriguitorilor nostri, cum s-a mai intamplat in CSI. Evolutia fostei elite comuniste poate fi inteleasa analizand Partidul Comunistilor – acesta mai are mult pana la pozitia lui Kwasniewski (stanga poloneza) sau chiar a PDSR-ului romanesc; dar a evoluat considerabil fata de confratii lor "internationalisti" din CSI, unde partidele comuniste au o retorica mai reactionara. PCRM se apropie de un partid social-democrat.
A doua categorie se face tot mai auzita. Ea consta din politicienii formati de la "perestroika" incoace. Pana acum doi ani, ei reprezentau veriga medie a aparatului de stat, precum si a fortelor politice. Acum, insa, tot mai multi reprezentanti ai ei au un rol tot mai important in institutiile politice din tara. Venirea noilor politicieni se face treptat (Ciubuc I – Ciubuc II – Sturza/Braghis), dar este evidenta, in special, daca ne amintim cine facea parte din guvernele Sangheli-Ciubuc. Desigur, exista si problema conceptiilor politice diferite, care caracterizeaza aceasta a doua generatie, insa ea nu tine de aspectul la care m-am referit – cel al generatiilor. In doi-trei ani, vechea generatie politica va ceda definitiv in fata celei postcomuniste si va trebui sa tina cont de o noua clasa politica in formare, foarte ambitioasa, flexibila.
Un loc aparte il ocupa intelectualii iesiti pentru o vreme in politica, la hotarul deceniilor 7-9. Desi nu am avut un Adam Michnic, Vaclav Havel, Lech Walesa, Corneliu Coposu sau Andrei Saharov, rolul scriitorilor a fost foarte mare. Menirea lor a fost sa substituie elita comunista, care in noile conditii nu mai reusea sa faca fata situatiei. Indeplinind acest rol, majoritatea dintre ei au abandonat arena politica, imediat ce s-au asigurat ca schimbarile sunt ireversibile si ca altii sunt gata sa preia puterea. Din pacate, venirea acestor "alti" nu rareori a insemnat un pas inapoi – dupa revolutie urmeaza intotdeauna "involutie" – si acesta este cazul Moldovei, Belarusiei, Bulgariei, Poloniei, Georgiei.
FLUX: Ce perspective pentru R. Moldova ar putea deschide aderarea RM la Pactul de Stabilitate in Europa de Sud-Est (PSESE)?
N. P.: Cred ca perspectivele sunt foarte clare: investitii, dezvoltarea infrastructurii republicii ca parte integrata in peisajul economic Sud-Est European, ceea ce ar permite o redirectionare a legaturilor economice dinspre Est spre (Sud-) Vest.
Mai e un aspect – identificarea RM in relatiile sale cu Europa. Problema e ca Moldova, pe parcursul a 10 ani, inca nu a adoptat o apartenenta geopolitica bine determinata. A tot oscilat intre Europa de Est (adica Europa CSI-ista) si cea de Sud-Est (cea balcanica). In pofida faptului ca Europa de Sud-Est este o zona instabila, Occidentul, in perspectiva extinderii UE, prefera sa faca tot posibilul pentru a atenua disensiunile din zona, prin ridicarea nivelului de trai de aici. Iar aderarea RM la PSESE ar insemna si asumarea, de catre Europa, a responsabilitatii pentru procesele politice si economice din zona, precum si un pas insemnat in vederea integrarii RM in Europa. Problema e ca, pentru a adera la PSESE, e nevoie de eforturi considerabile, iar in prezent sunt mai multe argumente in favoarea refuzarii RM a participarii la PSESE – instabilitate politica, lipsa de consecventa in promovarea reformelor, dar si in politica externa, problema transnistreana nerezolvata (cu repercusiuni enorme asupra securitatii in zona), coruptie. Desigur, unele argumente ar fi valabile si in cazurile Albaniei, Macedoniei sau al Romaniei, insa aceste tari au o importanta mai mare pentru problemele de securitate in zona. De asemenea, ele promoveaza o politica orientata spre structurile euro-atlantice.
In cazul – foarte probabil, dar extrem de nedorit – ca UE isi stabileste hotarul pe Prut, situatia noastra va fi intr-adevar de neinvidiat. In functie de relatiile Rusiei cu Occidentul noi ori vom fi, alaturi de Ucraina, un stat dintr-un "cordon sanitar" care va separa Rusia de NATO, ori vom face parte din zona de "interese vitale" ale Rusiei si, respectiv, vom intra integral in sfera ei de influenta, fara a trage prea mari beneficii.
A dialogat Boris Harea, FLUX
