Dezghetarea conflictelor inghetate din Moldova si Georgia ia directii diferite. In timp ce Georgia si Rusia se afla in pragul unui razboi, UE devine principalul factor de influenta in Transnistria. Bruxelles-ul a gasit o strategie de cucerire a mintilor transnistrene prin presiuni asupra liderilor politici în vederea reunificarii, încurajarea exporturilor în UE si promisiuni de sustinere a unei Moldove reunificate.
In ultimele saptamâni, Abhazia – cu ajutorul fortelor armate rusesti, probabil – a doborât unul sau mai multe avioane georgiene nepilotate; iar Rusia si-a marit unilateral prezenta militara In regiunea separatista prorusa. Sansele pentru izbucnirea unui razboi ruso-georgian pentru Abhazia sunt mai mari ca oricând in ultimul deceniu.
Alaturi de problemele politice interne, „dezghetarea" conflictului din Abhazia sta in calea integrarii Georgiei in structurile euro-atlantice. Contrastul dintre evolutiile legate de conflictele separatiste din Georgia si Moldova nu puteau fi mai mari.
Dezghetul transnistrean
Procesul de reglementare a conflictului transnistrean pare sa se „dezghete" In alt mod. Presedintele moldovean s-a intâlnit cu liderul tiraspolean Igor Smirnov dupa o pauza de sapte ani. Presedintii parlamentelor de la Chisinau si Tiraspol au avut o intrevedere la Bruxelles, iar eforturile de reunificare a Moldovei par sa continue in cadrul unor grupuri de lucru moldo-transnistrene create curând.
Relansarea procesului de reglementare transnistreana este atribuit apropierii dintre Moldova si Rusia. Guvernul Moldovei promite sa nu adere la NATO, sa legitimizeze investitiile rusesti In Transnistria si sa ofere garantii sociale si culturale populatiei transnistrene. In schimb, Rusia promite sa exercite presiuni asupra liderilor transnistreni pentru ca acestia sa accepte reunifi carea. Este usor sa fi i impresionat, sau chiar orbit, de diplomatia vizibila a unei Rusii aparent in ascensiune.
Este la fel de usor sa scapi cu vederea actiunile UE in regiune, care rareori ajung sa fi e stiri de prima pagina, dar au un impact mult mai substantial pe teren.
UE europenizeaza si Transnistria, si Moldova
Logica actiunilor UE in regiune este: „Cu cât mai prezenti, cu atât mai influenti". UE, cu strategia sa de sustinere a reintegrarii RM, pe trei niveluri, a schimbat realitatile de pe teren, fortând Tiraspolul sa negocieze. Primul este exercitarea de presiuni asupra Transnistriei.
Restrictiile de calatorie In UE impuse liderilor transnistreni, lansarea misiunii de asistenta la frontiera (EUBAM) si noul regim vamal, introdus in martie 2006, in urma caruia Ucraina nu mai accepta exporturile transnistrene fara stampile vamale moldovenesti, sunt rezultatele implicarii UE in procesul de reglementare transnistreana.
Anume actiunle UE la frontiera au fortat peste 400 de companii transnistrene sa se inregistreze la Chisinau. Combinatia dintre noul regim vamal si EUBAM creeaza tensiuni sociale si politice substant iale In Transnistria; elitele au mai putin acces la beneficiile corupte provenite din trafi c si contrabanda; clivajul dintre radicalii din jurul lui Smirnov si „businessmenii" pragmatici este mai evident ca niciodata, iar populatia este afectata de infl atie si criza economica. UE a creat aceasta situatie din jurul Transnistriei, punând bazele reintegrarii spatiului economic unic al Republicii Moldova.
Al doilea element de strategie al UE vizeaza europenizarea Republicii Moldova, pentru a o face mai atractiva pentru locuitorii Transnistriei.
Planul de Actiuni UEMoldova, Acordul de facilitare a vizelor, asistenta economica pentru serviciile vamale si de graniceri, fac parte din aceasta strategie. Insa cea mai importanta este facilitarea comertului prin sistemul generalizat de preferinte plus (GSP+) si, din martie 2008, prin extinderea unor preferint e comerciale autonome – un regim aplicat doar statelor balcanice si Moldovei.
In plus, Moldova a devenit unul dintre cei mai mari beneficiari de asistenta UE pe cap de locuitor din lume – un nivel aproape comparabil cu statele balcanice, care au o perspectiva de aderare la UE. Care sunt rezultatele acestor masuri?
In noiembrie 2007, la o Intâlnire cu reprezentantul UE pentru Moldova, Kalman Mizsei, oamenii de afaceri transnistreni au solicitat ca si ei sa beneficieze de facilitarea vizelor. Ca cetateni ai RM… si mai importanta este cresterea exporturilor transnistrene in UE – cu 59% In 2006-2008 –, ceea ce va face economia transnistreana dependenta atât de UE, cât si de statutul de companii inregistrate la Chisinau.
Astazi, UE este o piata de desfacere mai importanta pentru Transnistria decât Rusia sau Ucraina. Comisia Europeana are un dialog direct cu interesele de afaceri din Transnistria, devenind un jucator discret, dar din ce in ce mai influent in Transnistria.
La fel de importanta este dorinta universitat ilor transnistrene de a primi acreditare la Chisinau, astfel obtinând acces la proiecte de cooperare internationala si burse europene pentru studenti. Acestea sunt doar câteva exemple prin care UE face Moldova atractiva si indispensabila unor segmente importante ale societatii transnistrene.
Al treilea element de strategie tine de promisiunea unor benefi cii economice si mai mari in cazul reintegrarii RM.
Intr-o Moldova reunificata, cu un spatiu economic unic si o frontiera controlata, si locuitorii Transnistriei vor beneficia de asistenta UE. Mai importante sunt discutiile de finantare internationala a unor proiecte de infrastructura a coridoarelor transeuropene de transport ce ar traversa Moldova, inclusiv Transnistria.
Transnistrizarea – cost al reintegrarii?
In acest context, este necesara o discutie rationala atât in Moldova, cât si In UE privind benefi ciile si costurile reunifi carii Moldovei. Beneficiile sunt clare: o economie reintegrata, control integral al frontierelor si speranta intr-un stat functional care nu ar mai fi distras de existenta unui conflict separatist.
Dar de costurile reintegrarii se discuta mai putin. Bunaoara, care va fi impactul reglementarii asupra procesului de integrare europeana a RM? Dar asupra sistemului politic si a sistemului de partide din RM? Este sistemul politic de la Chisinau suficient de matur pentru a absorbi si transforma Transnistria fara a se transnistriza?
Este gata Moldova sa il numeasca pe seful diplomatiei de la Tiraspol, Valeri Litkai, viceministru de externe al Moldovei? Iar pe speakerul de la Tiraspol, Evgheni Sevciuk – speaker sau prim-ministru al Moldovei? Ce va iesi din fuziunea ministerelor de interne de la Chisinau si Tiraspol?
Dar din fuziunea serviciilor speciale semiformate din Moldova cu serviciile speciale nereformate din Transnistria? Ce se va intâmpla cu datoria de 1,8 miliarde de dolari a Transnistriei fata de Rusia? Va fi preluata de Moldova? Cum se va rasplati Moldova? Prin cedarea caii ferate, a retelelor si centralelor electrice catre „Gazprom"? Raspunsul la aceste Intreba ri se afl a partial in UE. Reunificarea reala a Moldovei nu va avea loc prin semnarea unei hârtii numite constitutie, acord sau memorandum.
Ciprul a fost reunifi cat in 1964 in baza unei noi constitutii, insa acel acord a esuat in 1974, ducând la izbucnirea unui conflict si mai serios, nerezolvat pâna acum.
Si reunificarea Moldovei va fi un esec daca nu se va inscrie in apropierea Moldovei de UE. Pâna acum, prin combinatia de presiuni asupra Transnistriei, fortificarea Moldovei si promisiunile de asistenta pentru Moldova reunificata, UE a creat niste realitati care fac posibila nu doar relansarea negocierilor, ci si realizarea unei perspective de reunificare a tarii.
Aceasta nu se poate intâmpla in cinci-sase luni. Insa pentru prima data din 1992 timpul lucreaza in favoarea Moldovei. Numai apropierea si mai mare a Moldovei de UE face din Moldova un stat mai functional si mai atractiv, apropiind perspectiva solutionarii reale, nu declarative a conflictului (Nicu Popescu).//Adevarul.ro
